8,525 matches
-
Și, pentru a face economie de vedere, decisese să Îi dicteze povestea Emmei, În loc să scrie el Însuși. Lui Henry i se păru interesantă relatarea procesului: se pare că nota cuvintele pe care el le rostea fără pauze, stând relaxat În fotoliul din atelier, fumând țigară de la țigară, după care transcria totul pe curat, pentru ca el să citească și să revizuiască. Aproape că Îl invidia pe Kiki pentru această metodă de lucru aproape lipsită de efort și i-o spuse. În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
plimbare pe domeniul Pittville, până la uriașul pavilion În stil neoclasic din capătul parcului, sorbind puțin din apa ușor sărată care curgea sub cupola cu ecou. Apoi, când se lăsă amurgul, se Întoarseră În salonul intim, traseră draperiile, se așezară În fotolii de o parte și de alta a căminului și Henry citi Întreaga piesă, Doamna Vibert. Intriga era vag inspirată dintr-o poveste a unui relativ obscur scriitor francez, Henri Rivière, pe care o citise În La Revue des Deux Mondes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Își prelungească viața era acela de a lua parte la bucuria premierei londoneze a Americanului și recunoștea că regretă că Henry nu Își Începuse mai devreme cariera dramatică, pentru ca să poată fi dusă la teatru și Împinsă până În sală Într-un fotoliu cu rotile, pentru a urmări piesa. Henry făcea toate eforturile pentru a o ține la curent cu pregătirile, iar Într-o zi Îi aduse o mostră din materialul pentru rochiile lui Elizabeth Robins, pe care Îl alesese el Însuși. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
s-ar fi exprimat Wilde, mai mult decât o pereche de picioare frumoase. Cu doi sau trei ani În urmă, la numai treizeci și doi de ani, Își Înființase propria trupă, Închiriase Teatrul St James, instalase lumină electrică și retapițase fotoliile, după care Începuse să monteze texte noi cu caracter comercial și roluri principale pentru el Însuși, dar care nu erau lipsite de merite artistice. Până acum, se bucurase de mult succes. Henry era impresionat de atenția evidentă cu care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și până În creștetul cu coafură elaborată, zâmbind, fluturându-și genele și gesticulând expresiv În timp ce se scuza pentru Întârziere. Era Înaltă și frumoasă, și deținea ceea ce un critic numise „o voce de catifea“. După ce Își Încheie mica reprezentație, se scufundă În fotoliul cu spătar Înalt ce i se pregătise și luă o atitudine de atenție studiată, În timp ce Henry, așezat pe un fotoliu asemănător În fața ei, citea piesa, iar soții Barrington ascultau din adâncimile confortabile ale unei sofale. Domnișoara Rehan nu râse atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și frumoasă, și deținea ceea ce un critic numise „o voce de catifea“. După ce Își Încheie mica reprezentație, se scufundă În fotoliul cu spătar Înalt ce i se pregătise și luă o atitudine de atenție studiată, În timp ce Henry, așezat pe un fotoliu asemănător În fața ei, citea piesa, iar soții Barrington ascultau din adâncimile confortabile ale unei sofale. Domnișoara Rehan nu râse atât cât ar fi dorit el și cu siguranță nu la fel de mult ca soții Barrington, dar i se păru că zâmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pentru ea, Îi aruncă o privire Îndurerată, ca un suflet chinuit, și fugi În culise, urmată În grabă de restul trupei. Daly se apropie iute de marginea laterală a scenei și coborî greoi treptele către sală. Henry se ridică din fotoliul din primul rând și Își Încheie nasturii redingotei, așteptându-l. — Ei, domnule James? zise Daly. Ce părere aveți? Înainte de a-i da răspunsul, Henry făcu o pauză de o clipă. — Voi avea nevoie de câteva ore pentru a-mi limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
iar În cameră. Da, da, te rog. Mulțumesc, Smith. Se ridică, adună plicurile și le duse, Împreună cu ziarul, În birou. Nădăjduia să Îi apară În intestine o senzație care să precipite o evacuare, dar nu avu noroc. Se așeză În fotoliu, răsfoind ziarul fără a găsi nimic care să Îi rețină atenția mai mult de câteva clipe. Din Europa Răsăriteană păreau să se audă bubuituri de tunet, prevestitoare ale unui conflict iminent - dar când nu se auzeau? În Armenia, situația era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
minuțios privirile tuturor celor care intrau, pentru ca nu cumva să apară vreo cunoștință care să se simtă datoare să Își impună compania. Îngreunat după masă, se Întoarse În bibliotecă, luă un exemplar din Saturday Review și se afundă Într-un fotoliu adânc, lângă foc. Începu să citească articolul de fond, un protest Împotriva taxelor de import impuse de India la produsele britanice din bumbac, dar aproape imediat Îl cuprinse somnul binecuvântat, din care se trezi o jumătate de oră mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
-ți vocalizez notele la fel ca ea? Găsi partitura și cântă bucata, foarte frumos, după părerea lui Henry. — Bravo! zise el când Du Maurier termină. Acesta clătină din cap, ridicându-se de pe taburetul din fața pianului, și se instală Într-un fotoliu. — Am făcut câteva greșeli. — Eu, unul, n-am observat. Mai ții minte ziua aceea, demult, când mi-ai oferit povestea lui Trilby? — Desigur... cum aș putea uita? Conversația aceea a fost punctul de pornire pentru cariera mea de romancier. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ridicată deasupra nivelului grădinii Într-o parte și deasupra străzii liniștite În cealaltă, cu spațiu pentru două mese mari de scris, una pentru el și una pentru MacAlpine, și cu loc destul pentru plimbat de colo-colo, ca și pentru un fotoliu și un șezlong lângă cămin, unde se putea Întinde și reflecta. Era paradisul! Era impresia copleșitoare, făcută În acea primă după-amiază - că găsise cumva drumul Înapoi spre grădina raiului, dincolo de ușa mare și verde, cu ciocănelul de alamă, din West
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
știu nimic. — Îmi amintesc că am auzit ceva, spune Peggy. Dar vă rugăm să ne povestiți, domnule Gosse. — Păi să vedem... Erau băieții Sylviei Llewelyn Davies - adică Sylvia, fiica lui George Du Maurier, Începe Gosse, așezându-se mai confortabil În fotoliu. (Îi place să relateze Întâmplări ca aceasta; Henry doarme În camera lui, iar ei iau ceaiul În salon.) S-a măritat cu Arthur Llewelyn Davies, un avocat, cu care i-a făcut pe cei cinci băieți. Barrie i-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mine. Urmează o altă tăcere prelungită, apoi bărbatul continuă: — Îmi aduc aminte că domnu’ James mi-a spus o dată - eram În tren, În America, În „carul de foc“, cum i se spune pe-acolo. Foarte confortabil, cu banchete ca niște fotolii... Îmi aduc aminte că mi-a spus... nu știu de ce era Într-o dispoziție așa, de confidențe, da’ În călătoriile alea lungi, uneori avea chef de vorbă... Îmi aduc aminte că mi-a spus: „Eu am hotărât demult că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
într-o parte cartierul mărginaș și pustiu, de alta strada pe care treceau mașini însingurate. Aia e ploaia pe care o auzi, ce cade din nou și din nou. Deschise televizorul, un jaf, dar nu era nimic. Se puse pe fotoliu și se acoperi cu pătura. Avea febră. Nu-i era foame. Gura nu-i mai saliva în sec. Se trezise ghemuită. Nu putea respira. Prea bine. Să se ducă la farmacie să cumpere ceva, nu se putea. Duminica era închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
libidinos de neplăcute. Îi plăcea pericolul, însă un pericol inteligent, sau măcar o stare de teroare de regim politic, cu poliție secretă, nu haosul primitivilor, al ocultiștilor. Se sculă hotărâtă din pat și se uită înapoi: dormise de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în oase, oase goale, ușoare. Frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ceilalți prieteni buni, cam de 30 de ani. Se întâlniseră în casa unuia un adevărat palat, casă veche, sănătoasă, sub forma literei "U", cu ferestre mari, ovale, și uși masive. Biroul în care se aflau, îmbrăcat cu mahon, avea patru fotolii late, masive. Vlad îi privea ridicat, în timp ce fuma din pipă, degajat. Regele va fi plecat. Oamenii noștri vor supraveghea totul. Și așa vrei tu să-i forțezi regelui mâna? întrebă Vlad. Care ar fi problema? Nu suntem siguri pe oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Micuță, dotată cu absolut tot necesarul unui trai călduros, pufos, pentru chiar două persoane. Aici era casa lui. Un dormitor cu mobilă de culoarea lemnului natur, simplă dar modernă, care, deși micuță avea un pat numai bun pentru el, două fotolii care s-ar fi putut face pat, un birou dotat cu calculatoare și alte obiecte indispensabile lucrului în casă. De asemenea avea un televizor mare, de ultimă oră, lângă un semibăruleț. Tot în partea sa avea o baie cu duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în timp ce eu nici nu îndrăznesc să mă mișc. Acolo mă ghemuiesc într-un colț al camerei, îmi astup urechile și nu știu ce face el. Ridică-te, hai, și stai ca lumea. Se poartă foarte frumos și mă ia punându-mă în fotoliu. Uite aici cheile de la mașină. Condu cu atenție. Îl privesc stupefiată. Ah! Și nu uita, se întoarce de la ușă, ne mai vedem noi! îmi face cu ochiul. Încui grăbită ușa, pun mâna pe un cuțit și încep să bocesc. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Deci, ne apucăm de lucru chiar acum. Ne retragem în camera noastră și lucrăm. Însă fără nici o înregistrare. Singura dovadă fiind ce scriem și o poză împreună. Am stat practic izolați. Mi-a luat celularul, tot. Și când adormi pe fotoliu (îmi lăsă mie patul) îi căutai prin buzunar: portofelul. Vroiam acum să-i iau un bilet pe care erau scrise probabil mai multe destinații. Ce faci? Din reflex dau să fug, însă mă prinde, îmi ia biletul și mă apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
NUMAI ÎNAINTEASECRETARULUI GENERAL AL PARTIDULUI NE ÎNCLINĂM, NUMAI NEBIRUITUL CÎRMACI AL POPORULUI NOSTRU NE VA PURTA ÎNTR-O LUME MAI BUNĂ!..." 24 DANIEL BĂNULESCU Zece minute mai târziu, cele două tabere în care fusese despicat Universul putură zări, printre rezemătoarele fotoliilor lor, un bărbat înalt, elegant, ciolănos, cu o atitudine nepăsătoare, călcând cu pași ușori și dansați peste câmpurile abia încolțite, forfotind de gângănii sau erodate de apele de primăvară, peste care, sosind din urmă și luîndu-și avânt, săreau și cele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ten lucios, întunecat, unsuros, în special pe frunte, pe bărbie și pe aripile nasului. Capitolul 2 CASA DE CULTURĂ Spre balcoane urcau stăpînindu-se îngerii spelbi, strâmbându- și nasurile fine, grecești, lăsîndu-se conduși de plasatori silențioși ce adulmecau spinările curbate ale fotoliilor cu boturile unor lanterne aprinse și le dezvăluiau numerele caligrafiate pe obrajii unor lamele de fildeș. Afară, în coasta unor dozatoare de aramă, se potrivise de necăjea o pereche de zaruri un alt mare înger decăzut, un gogîltan de primă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui babeta de pe trotuar de nu mai avea aer... I-a pus-o lui cetățeanul cu pardesiu cărămiziu de-l spunea pe Tatăl Nostru direct la canal... - Ce zice? Ce zice? 21 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI deci sub fotoliile din față și deșuruba. Victoria Andrei dădea și dânsa ce-avea mai bun în ea: - "...Și s-au afectat producției restante o parte din capacitățile secției de sculărie și o parte din capacitățile atelierului de prototipuri... Și au fost deja
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai gustase penitenciar. Se ghemuise 27 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI lectura cu glasuri scăzute, stăpânite, prevenitoare, din dorința de a nu le provoca sângerări sau amețeli celor care participau pentru întîia oară la astfel de ședințe. La picioarele fotoliilor, zece-cinsprezece studente ce și-ar fi tăiat sânul stâng, numai să împartă, o oră, armătura metalică a unui pat de cămin cu somități precum Vișniec, Mareș, Mușina, Bucur, băieți ale căror versuri și le imprimaseră pe tricouri și pe ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oră, armătura metalică a unui pat de cămin cu somități precum Vișniec, Mareș, Mușina, Bucur, băieți ale căror versuri și le imprimaseră pe tricouri și pe ale căror chiștoace de țigări, după încheierea lecturilor, se încăierau. În rândul doi de fotolii, scriitori consacrați - Dan Deșliu, Ana Blandiana și Toma George Maiorescu - indivizi căzuți de mult timp în cazanul cu ciorbă al manualelor comuniste și dezrădăcinându- se de acolo doar pentru a reprezenta aici - la această ședință de final de "stagiune" - Asociația
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dop, azvârlindu- le jarul, cu un bobârnac, în scrumierele manufacturate prin îndoirea repetată a unei foi de hârtie. Degustările de țigări chinezești se amânau - în extazele lor - pentru săptămânile următoare. În centrul adunării, în interiorul unei roți ușor bombate, alcătuită din fotolii, se înscăunaseră marile vedete ale Orientului balcanic. Tineri maeștri de a căror frică tremurau deja enciclopediile occidentale informate. Și ale căror două, trei magice volumașe de versuri, driblând cenzura comunistă, penetraseră prin cele mai prestigioase biblioteci, precum cea a Vaticanului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]