9,375 matches
-
un bolnav de plămâni, vuindu-se apoi în tot orașul că de fapt puterile erau cele care nu-l mai lăsau să fie marele dizeur al vremu- rilor, urmare a vieții sale destrăbălate și fără limite. Sau, în fine, că gloria atât de mare pe care o atinsese îl înnebunise de-a dreptul și, neconcepând măcar o clipă că n-are să mai fie adoratul publicului și recunoscut ca regele muzicii ușoare românești, a preferat să se retragă în glorie cu ultimul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fine, că gloria atât de mare pe care o atinsese îl înnebunise de-a dreptul și, neconcepând măcar o clipă că n-are să mai fie adoratul publicului și recunoscut ca regele muzicii ușoare românești, a preferat să se retragă în glorie cu ultimul său succes, pentru a nu fi umilit de noul val de cântăreți. Însă toți și-au mușcat limba când, după mai bine de o lună de totală absență, în oraș au început din nou să apară afișe cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tu vei avea întotdeauna ceva ce nimeni nici nu a visat, dragul meu Cristian. Tu vei avea muzica. Dar nici muzica nu mai suna ca altădată. Spectacolele sale nu se ridică nici la jumătate din efervescența și magia zilelor de glorie. Depresia lui continuă, dar și trupul tot mai slăbit, și plămânii din ce în ce mai obosiți își pun amprenta pe prestațiile sale. Crizele de tuse sunt tot mai dese și mai accentuate. Pauzele la fel, nu mai poate rezista ore întregi ca altădată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Tangoul se va număra și el printre victime, căci reprezintă ritmul unei epoci care trebuie ștearsă cât mai repede cu putință. Astfel că nimeni nu se înduplecă să-l angajeze pe Cristian Vasile, de frică mai ales. Dar și pentru că gloria lui se stinsese, numai cântărețul nu își dădea seama de asta, crezând în continuare cu toată puterea lui că are să o ia de la capăt și are să se impună din nou. Însă vocea-i tot mai slabă, trupul tot mai obosit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tristă, în niște costume sărăcăcioase și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia pentru câteva melodii, ducându-și tot mai des batista la gură pentru a tuși și uneori a scuipa și sânge. Când decadența după ani de glorie a început, Cristian Vasile nedumerit a crezut că-i o glumă. Dar nu era decât realitatea vie. Prietenii de chefuri, de localuri, nu-l mai căutau și nici angajamentele. Nici chiar pentru plăci nu mai era solicitat. Glasul generos începuse
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
într-un timp în care lumea numai de dans și voioșie nu mai avea chef, iar eleganța și bogăția ce învăluiau odată celebrele restaurante de unde se auzeau romanțe dispăruseră de mult. Era tot mai neadaptat într-un oraș ale cărui glorie și farmec se ruinaseră și într-o țară care se schimba fantastic de repede, impunând, odată cu noile viziuni politice, o altă ierarhizare și un sistem slugarnic, în care Cristi nu se regăsea. Cu toate acestea, nu a dorit să plece
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
celor care protestau împotriva regimului, indiferent dacă aveau talentul necesar sau nu. Subiectele erau cele care contau. Cristi paralizează, regăsind printre numele acelea câțiva cunoscuți cărora le refuzase textele foarte slabe cu ani buni în urmă, iar acum deveneau adevărate glorii. — Uite, la sfârșit ai și note, că tot te plângeai, zâmbește ironic activistul. Domnule, cu greu aș putea alege ceva de aici, îmi plac toate. Da ? Ia, uite-o p-asta, ia citește-o p-asta, și îi arată cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
obișnuia să-i împartă cu oricine. — Sunt alte vremuri, Cristian, te obișnuiești cu asta sau pleci. De ce nu pleci ? îl ia la rost Maria Tănase, diva care începe să umple afișele, așa cum Cristian o făcea în timpu- rile sale de glorie. — Unde să plec când locul meu a fost întotdeauna aici ? — Tu nu vezi că totul s-a schimbat ? — Pentru că voi lăsați totul să se schimbe, voi ! — Of, Cristiane, Cristiane... Tu știi că inima mea nu are să se schimbe niciodată. Tu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
minunat ? zâmbește Fernic, care stă și el în pat, la picioarele lui Cristi, sprijinit de perete. — A fost mai mult decât aș fi visat vreodată, Ionele. Am trăit ceea ce alții poate nu vor apuca niciodată în viața lor. Am simțit gloria și puterea unei lumi întregi în vârful dege- telor mele și am simțit cum puterea destinului te poate lua de pe orice culme și te poate arunca numaidecât într-o gaură uitată de timp și de lume. Dar nu regret nimic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
teatru. Ajunge să formeze o trupă și un cor, cu care pune în scenă multe piese, printre care Năpasta, unde a și jucat rolul lui Ion, iar ropotul de aplauze de la sfârșitul spectacolului i-a amintit de zilele sale de glorie. Avea planuri mari cu teatrul, dar cum se apropia de succes, un activist de partid era trimis să-i strice socotelile. Impunându-i-se să aibă în repertoriu piese închinate lui Stalin și noii puteri și bolnav din nou, din cauza
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ziarul Universul, 25 iulie 1938. Paginile 285- 286 - amintire a lui Petre Gusti. Pagina 289 - citat din Nicu Teodorescu, Ultimul trubadur (Editura Opinia, 1997). Pagina 308 - din poezia „Frig“, de Radu Gyr. Pagina 354 - editorial din presa vremii (1948-1949) : „De la glorie la decadență nu-i decât un singur pas“. Citatele din Cristian Vasile reprezintă mărturisirile sale dintr-un interviu acordat muzicologului și scriitorului Nicu Teodorescu, în anii ’70, la Sibiu, publicat apoi în cartea biografică Ultimul trubadur (Editura Opinia, 1997). Mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
până’n zorii mult suspectatei revoluții, extrem de curtați și, În aparență, admirați de tinerele „speranțe” În proză, poezie și critică; nu, era ceva cu mult mai „grandios”, mai „grav”, mai „definitiv”: era, dincolo de chemarea la solidaritate a celor ce visau gloria literară și erau născuți În deceniul al șaselea, o „propunere de program estetic revoluționar”, radical opus vechilor canoane și criterii În care noi, „bătrânii naivi” Încă mai credeam. Și, sub flamura postmodernismului, agitată cu insistență și erudiție de poetul care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Întreaga „teorie” a postmodernismului la noi - „dincolo” ea a Început să apună, ca orice modă tiranică! -, sub argumentele estetice, ascunde, În fapt, nu atât o neputință, cât mai ales o grabă; o ne-stăpânire, o nerăbdare În fața capricioasei zeițe a Gloriei, un fel de a ratrapa „timpul pierdut”, anii irosiți și nedrepți ai ultimei decade a tiraniei În care, Într’adevăr, tinerii debutanți au avut un tratament injust, brutal și discriminatoriu - comparat cu cel de care „ne-am bucurat” noi, șaizeciștii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Este, Încă o dată, poate, nu inutil de a observa cum, Într-unul din romanele de Titus Popovici, Setea, prezent În manualele școlare vreo patru decenii și „normă” a indicațiilor „superioare”, autorul nostru - ins inteligent, talentat Însă corupt de lăcomia unei glorii iuți și totale - face elogiul tocmai acestui „cutremur” social, În care lumpenul satului și acoliții săi Îl izgonesc pe primar, la propriu, din comună, iar pe „bogătani sau chiaburi” - adică pe cei așezați și cu prestigiu În comună - Îi oferă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se’nțelege, de la Hamlet la Contele de Monte-Cristo; de la Julien Sorel din Le rouge et le noir al lui Stendhal la Ion al lui Rebreanu; „răzbunări” ale unei clase sau tipologii, ale unui mod de a gândi. Eu Însumi prin „glorie” visam răzbunarea injustiției pe care o suferisem În tinerețe, dar și cea a clasei mele, burgheze, orășenii și intelectualii unei vremi de criză gravă și dublă - războiul și catastrofa ideologică! Sigur, cu psihologia curentă puberală, prin glorie - deoarece despre ea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Eu Însumi prin „glorie” visam răzbunarea injustiției pe care o suferisem În tinerețe, dar și cea a clasei mele, burgheze, orășenii și intelectualii unei vremi de criză gravă și dublă - războiul și catastrofa ideologică! Sigur, cu psihologia curentă puberală, prin glorie - deoarece despre ea vorbim acum! - voiam să devin mai „interesant” În ochii femeilor și mai ales În ochii acelora care, pentru mine, aveau, cum o spuneam mai sus, o indicibilă autoritate și care păreau de neatins pentru stîngaciul, Împiedicatul și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pot păstra o rezervă clară față de injoncțiunile sau brutalitățile istoriei, dar à long terme, pe parcursul unor decenii și decenii - cînd păream părăsiți de „cei de sus”, dar și de cei de „dincolo”, puternicii lumii, foștii noștri aliați din zilele de glorie și mai ales fostele noastre modele umane și profesionale, atunci nu ne rămâne - vorbesc de categorii Întregi, și nu de cazuri izolate! - decât soluția adaptării! De a Încerca să supraviețuim; și Însăși această „supraviețuire” a avut, În timpul acestei jumătăți de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
publicat la Paris!”. Nu, repet, nu din patriotism. Patriotism, În cazul meu, dacă vrem să forțăm lucrurile, e poate faptul că eu continui să scriu Într-o limbă de „circulație restrânsă” cum se zice, argument al multor scriitori care, visând „gloria europeană”, dau vina pe „limbă” - iată un alt reflex al resentimentului nietzschenian. Sunt, se știe, cazuri ale unor scriitori de limbă „periferică”, suedeză sau albaneză de exemplu, care au făcut „carieră la Paris” sau Într-un alt centru european de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
-și depăși egoismul și individualitatea Îngustă, capabil de arăta și de a exersa un organ, o disponibilitate pentru „celălalt” - un „celălalt” care este fie un grup, o națiune, ideea unei națiuni, fie, pur și simplu - o idee! Încorporată În mitul gloriei, acea glorie „fertilă, augustă” ce se numește știință, pasiune pentru legile fizice sau sociale, artă, literatură, religie sau filantropie (azi, când o reală filantropie Înseamnă nu numai a vărsa devize Într-un cont În bancă pentru unii, depărtați, necunoscuți aflați
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
egoismul și individualitatea Îngustă, capabil de arăta și de a exersa un organ, o disponibilitate pentru „celălalt” - un „celălalt” care este fie un grup, o națiune, ideea unei națiuni, fie, pur și simplu - o idee! Încorporată În mitul gloriei, acea glorie „fertilă, augustă” ce se numește știință, pasiune pentru legile fizice sau sociale, artă, literatură, religie sau filantropie (azi, când o reală filantropie Înseamnă nu numai a vărsa devize Într-un cont În bancă pentru unii, depărtați, necunoscuți aflați În lipsuri
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne limita doar la continentul nostru. Da, s-ar putea ca acest sistem care și-a arătat timp de secole roadele și chiar calitățile, un sistem bazat nu pe clase tiranic departajate precum Antichitatea, și nici pe onoare, sângele și gloria unor familii ce-i adunau În jurul lor pe acei aliați numiți vasali - ambele, durând mai bine de o mie de ani și lăsând urme penibile, nostalgice și glorioase În inconștientul nostru colectiv sau individual -, un sistem bazat pe ban și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o jumătate de secol de tiranie sunt respectate și tratate diferențiat, la noi ele sunt sau brutal ignorate sau negate; sau, printr-o stratagemă mai rafinată, selectate doar acele opere și nume care trăiseră și creaseră la marginea scenei și gloriei literare sau cele care practicaseră o literatură parabolică În siajul etern apolitic, etern actual și inactual al suprarealismului! 7 Dansul, beția, desfrânarea! Iată cele trei fețe, aspecte, „moduri”, semne, stări ale dionisiacului, de care vorbeam mai sus. Desfrânarea - evident, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
parte, naivii, iar de partea cealaltă, noii oportuniști. Nu, nimic nou, au existat În câmpul literar românesc, după 1900 și chiar și sub comuniști - e drept, În forme uneori confuze, vizibile mai ales din interiorul câmpului, zonei literare! -, elemente oportuniste; gloria literară, Înainte de al doilea război, ca și privilegiile de care se bucurau artiștii sub comuniști, i-au incitat pe nu puțini impostori să se „angajeze” În postura și În producția culturală. De aceea nu este de mirare că apar și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a fost redactor și colaborator permanent - vreo cinci-șase! -, colegul nostru, vitregit de soartă și mai ales de fostul regim, exclus din redacția revistei Familia din Oradea și, apoi, incapabil de a se stabili la București, unde, se știe, se făceau „gloriile și carierele!”, a publicat nu puține „materiale” de calitate, poezii, maxime - gen În care este maestru! - și articole polemice ample și Înflăcărate. În acestea, cîteva nume erau ținte predilecte: Crohmălniceanu, criticul care În perioada stalinistă a „mitraliat” marile valori ale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
bandă condeieri aplecați partidului. Nu am Înțeles și nu Înțeleg nici azi reproșul lui Raicu (care viețuiește cam singuratec Într-un Paris care, necesarmente, i-a rămas străin!Ă. Manolescu, cu care nu am fost apropiat În zilele mele „de glorie” și de putere administrativă, s-a apropiat de mine În ’72-’73 și mi-a propus prietenia, Într-un moment când aveam o acută nevoie de spirite apropiate, complice, Înțelegătoare ale artei și poziției mele sociale și politice, Într-un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]