10,090 matches
-
de bac, Gore. Înainte, luai diploma, te duceai la fabrică, dacă vroiai să muncești, munceai, nimeni nu te dădea afară. Acu` ce să aștepte și copiii ăștia de la regim? Canterstraic. Sanchi, Gicule, Gore e prea serios, tu o dai În glume. Altceva vreau să spun. Ce i mână pe ei În luptă, ce vor ei de la viața asta? Ehe, sunteți guguștiuci. Dați cu paru`, dați cu vorba, copiii suferă, intră-n viață cu regrete, nici canterstraicu` nu mai merge cum mergea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e și Argentina asta, vreo Carmen Electra? Electrizantă făptură, ce ți-e și cu iutubu` ăsta... Dacă aveam iutub nu mai ieșea nimeni În stradă, la revoluție. Gore ridică mingea la fileu: Niște oameni, acolo, și ei... Sunteți puși pe glume proaste. Nu vă ies nici alea bune. Bă, asta ține de orgoliul național. Mândrie. Tupeu. Atitudine. Nu se numește național arena? Ba da. E mai bine decât atunci când spuneau jucăm pe Lia Manoliu, suna ca dracu`! Păi și dacă se
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Gore soarbe dintr-un coniac, pe terasa din cartier e răcoare spre frig, stă cu geaca de fâș pe umeri și trage cu ochiul către ferestre. Și-ar pune și gluga În cap, dar nu vrea să dea naștere la glume. Sandule, a-nceput să strângă, mă... Ce, șurubul? E, șurubul, ăla e din ce În ce mai strâns, o să pocnească. A nins la munte, bălaia nu se joacă, intră tare-n noi. N-are milă, n-are mamă, n-are tată, n-are frați
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E ființa-mi tremurândă Care trece-n infinit, Ca un fulger fără țintă, Ca un cap fără zenit. Și din chinuri ce mă-nneacă, Eu sorb mirul cel curat Cum o lebădă se pleacă, Bând din lacul înghețat. Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și voluptoasa lor întunecare! Căci ce ai zice dacă eu acuma Aș uita toate... tu mă înțelegi - E drept că ție-o vorbă-ți trebui numa Ca toată firea mea în lanț s-o legi - Dar vorba aceea serie-ori de glumă Cu care pasiunea-mi s-o diregi Vei spune tu? - O taci - o taci, n-o spune - Ai spus-o? -S mânios, tu-nțelepciune! În van vorba ta blând povățuește - La seriositatea ta surâd; Spre sărutare gura-ți se-ncrețește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
urzit până aci - De-ați putut sparge negurile acele, Veți lumina în veci, iubite stele! Oh, nu-mi muri, te rog! Căci tot ce-n lume Eu am iubit murit-au prea curând - Orice amor ce n-a luat drept glume Al meu amor e astăzi în mormânt. Dar astăzi văd c-am pierdut doar un nume: Căci ea ești tu - tu ea - într-un cuvânt Tu mi-ai murit odată. - Să nu-mi mori De-a doua oară, înger de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, iar eu s-ascult pe gânduri, și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor ce-aud. Orlogiul să sune - un greer amorțit - Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse, Să văd roze de aur
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
blând amantul cere, Pe când iubita gura ei uscată De sărutări, deschide la plăcere. {EminescuOpIV 217} Ce-i lumea asta mă întreb acuma Au nebunit-au, sau domnește ciuma? De-acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul, cu beții, cu gluma? "Ba nu - răspunse-atunci Șeherezade - Nu, -nu îi vezi așa precum se cade; "Viața lor un vis al morții este "Azi pradă ei, iar mâni ea o să-i prade. Ce afli-n lume? mii de generații, "Popoare mândre sau obscure nații
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ș-o sfâșie. Ochișorii și-i închise, ca topită stă acum Și în vocea ei muiată pipăește nențeles. El o mîngîe, o-ncredință, că de cer a fost trimes Și menit ca s-o iubească și să-i joace dulcea glumă. "Tu! - ea zise - ce frumos ești, rege-al lumei de găine. "Eu te iert! amoru-ți dulce ca și miros de garofă" Și ca-n vechile tragedii el răspunde-n antistrofă: "Tu ești Venus în poiată, ochii tăi cerești lumine". Din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
miresme felurite pentru jertfa mortuară. N-învîrtiri misterioase peste focul vetrei sfinte, 190Ea-l întoarce, curățindu-l de lumeștile-i păcate. Palamarul ce slujește pământeasca zeitate În Olymp îl ia și-l duce, jertfa zeilor fierbinte. Și în râsuri nesfârșite, artificia de glume, În vorbiri spirituale, observații învățate, 195Despre-a artei culinare mari mistere-ntunecate, În divină nepăsare, ei stau jertfa s-o consume. Vai! de ce nu ține nimeni o orație funebră Și nu-ntoană-un "De profundis " pentru soarta-i mucenică! Peste-a raclei porțelane
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
valu-i, iară gândul spuma, Dureri ascunse farmecele firei. Odată te-am văzut - o clipă numai Și am simțit amarul omenirei... Ce-am folosit că-l știu și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU CEI O CURTENIRE... Tu cei o curtenire În glumă - și dorești Să-ți spun a mea iubire În versuri franțuzești. Dar eu sunt melancolic Și nu știu să răspund. Nu pot să-mbrac în glume O taină ce ascund. Tu râzi și-ți razemi capul De umăru-mi încet Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și eu acuma? {EminescuOpIV 242} TU CEI O CURTENIRE... Tu cei o curtenire În glumă - și dorești Să-ți spun a mea iubire În versuri franțuzești. Dar eu sunt melancolic Și nu știu să răspund. Nu pot să-mbrac în glume O taină ce ascund. Tu râzi și-ți razemi capul De umăru-mi încet Și-n ochii mei îmi cauți, Vicleano, așa cochet. Tu vezi că în iubire Nu știu ca să glumesc; Nu-ți pare oare bine C-atîta te iubesc? {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
simți că-ntinerești. Doar nu ești tu, nebună {EminescuOpIV 290} S-alegi în locu-i, fată, pe un împușcă-n lună, 145Pe-un om care stă noaptea ș-a minții adâncime În strofe o disface și o așază-n rime... Soldatul spune glume ușoare - tu petreci... Pe când poetul gingaș, cu mersul de culbeci, E timid, abia ochii la tine și-i ridică. 150El vorbe cumpănește, nu știe ce să-ți zică Privindu-te cu jale, oftează - un năuc... Și zile-ntregi stau astfel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
CEREȚI CÎNTURl DE IUBIRE (cca 1872) Cereți cânturi de iubire: Nici odată n-am iubit - Vesel cânt de fericire? Fost-am eu doar fericit? Nu, de când eu sunt în lume- Nimeni, nimeni pe pământ N-a zâmbit l-a mele glume, N-a-ascultat al meu cuvânt. Nu, de când eu sunt pe lume, Fericirea n-am băut; De râdeam cu veselie Eu în veci m-am prefăcut. {EminescuOpIV 487} Am întors apoi cojocul Când iubiri-mi s-oferiau; Le-am fugit - și râsul, jocul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
părea, Pe-ori și care-aș fi iubit-o, Ce primea iubirea mea. Dar, vai! cine-o să se uite La copilul cel ciudat Cu-a lui plete lungi sburlite Și cu ochiul turburat? Aveam spirit - dat prea fine Păreau glumele-mi la proști. Cei bătrâni credeau că anii Le dă drept să nu m-asculte. Astăzi, voi femei, iubire Mi-oferiți - azi n-o voiu eu. Azi bătrâni cer aprobarea-mi, Vor s-asculte-sfatul meu. Dară astăzi cu mândrie Eu nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Iluziile seamănă tot mai mult cu ciupercile de pădure. Toate par comestibile. Orice dorință împlinită curge spre deziluzii. Să nu ne punem totuși prea multe speranțe în timiditatea călăilor. În epoca pragmatismului extrem, dialogul artistului cu neantul pare aproape o glumă. În artă ca și în viață, nu orice conținut are miez. Uneori, libertatea este doar stratul de unsoare de sub ham. Tare mă tem că Homer nu a avut nici legitimație de scriitor. Nu s-a anemiat filmul din cauza televizorului și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
condamnată la un analfabetism al sensibilității. Freud a descoperit vulcanii noroioși din noi. Canibalismul a avut întotdeauna scuze existențiale. Nebunii au numai certitudini. Dacă politețea este rezervată regilor, înseamnă că străzile și localurile publice sunt înțesate de antimonarhiști. Din cauza unei glume, am pierdut un prieten. Nu știu, ori gluma nu a fost de calitate, ori prietenul. De regulă, minciuna deschide balul imposturii. Desconsideră acum modestia, ca să poți suporta ingratitudinea posterității. Marea voluptate a omului e să - și domine semenii. Măcar câteva
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
descoperit vulcanii noroioși din noi. Canibalismul a avut întotdeauna scuze existențiale. Nebunii au numai certitudini. Dacă politețea este rezervată regilor, înseamnă că străzile și localurile publice sunt înțesate de antimonarhiști. Din cauza unei glume, am pierdut un prieten. Nu știu, ori gluma nu a fost de calitate, ori prietenul. De regulă, minciuna deschide balul imposturii. Desconsideră acum modestia, ca să poți suporta ingratitudinea posterității. Marea voluptate a omului e să - și domine semenii. Măcar câteva clipe. Mă tem că divorțul dintre om și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rămâne chinul. Lumea s-a rătăcit pentru că futurologii nu au stofa de profeți. Omul modern a venit cu admirația bigotă a kitsch ului. În fața artiștilor geniali, epoca lor a înălțat munți de stres și de brutalitate. Uneori viața este o glumă eliptică de poantă. Unele creații artistice îmbină admirabil inutilul cu dezgustul. Omul a ajuns pe Lună, trecând prin Hiroșima și Cernobâl. Sunt prea multe socluri și prea puține valori. Ratarea poate fi un eșec al meu, ori o victorie a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Umorul poate fi concepție de viață. Ori terapeutică de supraviețuire. Inteligența se relaxează prin râs
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prefațează integrala iubirii. Ironia, un procedeu care transformă, cu randament maxim prietenii în dușmani. Omenirea se află deja în căutarea râsului pierdut. Zâmbetul ar putea fi mascota izbânzii. Râsul tronează încă în clanul învingătorilor. Românii și-au depozitat geniul în glume. Întotdeauna, umorul este fertilizat de imperfecțiunile epocii. Gluma bună flirtează, nu se dezbracă. Este din ce în ce mai greu de deosebit zâmbetul posac de rânjetul amabil. Angajăm actori de comedie. Rugăm - foarte multă seriozitate. Zâmbetul e un semn că viața are totuși un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu randament maxim prietenii în dușmani. Omenirea se află deja în căutarea râsului pierdut. Zâmbetul ar putea fi mascota izbânzii. Râsul tronează încă în clanul învingătorilor. Românii și-au depozitat geniul în glume. Întotdeauna, umorul este fertilizat de imperfecțiunile epocii. Gluma bună flirtează, nu se dezbracă. Este din ce în ce mai greu de deosebit zâmbetul posac de rânjetul amabil. Angajăm actori de comedie. Rugăm - foarte multă seriozitate. Zâmbetul e un semn că viața are totuși un sens. Jovialitatea imbecilă nu este rudă cu umorul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu șampania veche. În unele epoci, râsul este o instituție artificial menținută în viață. Și în artă umorul amână ridurile. Fără acces la zâmbet, gândirea se zaharisește. O anecdotă potrivită frăgezește expunerea. Timpul este cel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a strigat repede către dascăl: <Dascăle, aprinde repede un chibrit ca să văd pe care... a mai născut și Isac!>” Am râs cum numai de snoavele lui Creangă poți râde, dar o nouă întrebare îmi dădea ghes: Cum de se spuneau glume la Junimea și uneori chiar deocheate - când Titu Maiorescu, „Spiritus Rector” al acestei societăți, susținea că „Se formase astfel o atmosferă de preocupări curat intelectuale, care fără voie și pe nesimțite ajunsese a stăpâni pe toți, așa încât orele petrecute o dată
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
sare Budușcă, are popa un vin de pomină. Sus fuguța. Revolver ai? Dacă ne ies hosii la Repedea, să le fasem fasă. Uite-l colea. Și au plecat la schit, lăsându-l pe Grișa la Bolta Rece. Acolo, chef nu glumă, până a doua zi dimineață. La înapoiere, beți fiind, scapă Budușcă, de pe capră, calul la vale și ține-te goană, săreau scântei, nu alta, se fereau căruțele, își făceau oamenii cruce. Atunci, ridicat în picioare, consilierul răcnea de răsuna Buciumul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]