9,802 matches
-
încărcăturii experiențiale fără a compromite simplitatea stazei intermediare). Corelarea alterității cu propria interioritate este, deci, un demers la origine cognitiv (o origine de tip rațional, autentică și esențială, care îmbrățișează conceptual nucleul afectiv arhaic și dezvăluie o preeminență a regnului ideal asupra oricărui punct de emergență inconștientă). Identitatea și identificarea de tip dispozițional care se întemeiază pe sedimentarea modelelor parentale trebuie cel mult integrată unui demers reciproc-exploratoriu, care aduce în teritoriul unei conștiențe de tip opțional ceea ce înainte era doar tropism
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
adică aduce gândirea în spațiul aplicării necondiționate, dar pline de bogăția unei explozii de potențialitate relative la fenomenologia universului subiectiv. A te controla înseamnă a te spori, iar a crește în fluxul desfășurării destinale înseamnă a te apropia de modelul ideal care face din orice măruntă încercare un act de respectabilă bravură. De la algoritmul cotidian și până la categoria metafizică, procesul aplecării asupra propriului sine este expresia unei legături strânse între nucleul spiritualizat al conștiinței și materia amorfă a fluxului destinal. Rațiunea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
cea mai dăunătoare rasă de vermină pe care natura a făcut-o să se tîrască vreodată pe fața pămîntului" (Călătoriile lui Gulliver, Partea a II-a, cap. VI). Culmea o atinge însă mai tîrziu, în descrierea poporului numit "Houyhnhnms", popor ideal, care nu are, bineînțeles, chip omenesc, ci de cal. În țara aceasta, pe lîngă poporul principal, mai locuiește și o rasă respingătoare, animalică, josnică, avînd înfățișare și ducînd o viață omenească. Îngrețoșarea față de omenesc și-a găsit în acești "Yahoos
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mi-aduc aminte, spectacolul nu și-a pierdut din strălucire în urma acestei reflecții, dar starea sufletească a devenit ceva mai complexă. Poate că prima bucurie a fost îndepărtată pentru o clipă, dar a revenit după aceea întărită. În toate valorile ideale, alunecările valorice joacă un rol important. Referindu-se la artă, Yrjo Hirn a arătat, într-o foarte interesantă expunere, cum un întreg șir de factori practici (utilitari) a favorizat dezvoltarea diferitelor forme artistice, contribuind la creșterea simțului pentru frumos. Factori
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
dintr-o cădere incomprehensibilă, ce va fi adus dintr-odată în lume păcatul maxim, îndîrjirea împotriva a ceea ce e clar știut ca bun și drept. Și dacă mai facem totodată și experiența că tocmai lupta împotriva răului poate dezlănțui forțe ideale pentru a-l combate, poate suscita năzuințe mari și frumoase, care altminteri nu ar fi ieșit la suprafață, sentimentul în fața vieții și a existenței este și mai bine alcătuit. Împrejurarea ne poate aminti de starea sufletească ce duce, într-un
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
era îndreptată spre un mare țel; de aceea se arăta atît de puternică și de adîncă; dar nu era îndreptată spre un țel îndepărtat. Se aștepta o mare străpungere pe pămînt a puterilor creștinești, care ar fi adus o ordine ideală, cu totul nouă, a lucrurilor, în viitorul cel mai apropiat, pe care oamenii nădăjduiau să-l trăiască. ("Împărăția cerurilor", în semnificația sa istorică exactă). Nostalgia devenise în această împrejurare o forță a istoriei universale. Și nu există nici o dovadă mai
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și trebuie să se schimbe, în multe privințe, odată cu progresul experienței și chiar și atunci cînd ne bizuim pe faptul că schimbările au loc conform legilor cărora le-am dat de urmă, pînă acum, noțiunea de realitate este totuși una ideală, iar cea de adevăr în calitatea ei de cea mai mare coerență posibilă a celui mai mare număr posibil de observații conține o provocare la o cercetare mereu reînnoită 78. Un fundal absolut ferm este o ipostază posibilă doar atîta
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ironiei și al melancoliei va sta o mare resemnare, uneori mai mult practică, alteori mai degrabă contemplativă cînd amară, cînd curajoasă". În ce mă privește, m-am obișnuit să consider marele humor ca pe unul din tipurile de viață umane ideale și cape unul pe care îl simpatizez cel mai mult. Poate că există însă și o iubire fericită și una nefericită (cf. § 26 și 32). Și atît una cît și cealaltă față de un obiect pot să conducă la înțelegere. Nu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
humorului, în sensul că ne luăm în seris momentul acțiunii, deși știm foarte bine că chiar și cea mai măreață lucrare e doar o glumă, dacă idealul este plasat foarte sus; în spatele acestei glume, stă o seriozitate reprezentînd tocmai criteriul ideal (cf. § 18). Starea sufletească ce constituie humorul se răspîn-dește în muncă, fiind cuprinsă într-asta în mod indirect, atunci cînd e făcută fără înfumurare, fără sentimentalitate, fără o melancolie apăsătoare, fără zăbavă guralivă. Condiția este ca și în cazul în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ce nu era exprimat, desigur, într-o formă hotărîtă și pozitivă, dar care avea la bază un concept superior despre adevăr și demnitatea umană, ca și despre importanța acestuia pentru demnitatea în cauză. A xistat în cazul respectiv un fundal ideal, pe care îl putem numi asteză principiul personalității și în raport cu care trebuie să privim întreaga comportare a lui Socrate printre oameni. Gluma sa și jocul cu ideile au avut ca bază seriozitatea. Nu este drept să-i aplicăm lui Socrate
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de a-i împiedica pe cei răi să ajungă la guvernare. De aceea trebuie să pună mîna pe frînă cei buni, care se vor ocupa cu foarte multă neplăcere de treburile statului. Nu există așadar o relație directă între existența ideală și viața în lumea practică. Și deși Platon, ca om bogat și mare poet, avea o concepție vie despre contradicțiile vieții, aceasta apărîndu-i în același timp ca o comedie și o tragedie, (cf. § 40), el dă totuși uitării, în lumea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
vie despre contradicțiile vieții, aceasta apărîndu-i în același timp ca o comedie și o tragedie, (cf. § 40), el dă totuși uitării, în lumea ideilor, atît tragicul cît și comicul existenței. Schimbările și contradicțiile predomină doar în lumea sensibilă; în cea ideală însă, neschimbarea și unitatea sînt stăpîne. În lumea ideilor nu este loc nici pentru jeluirea tragică, nici pentru rîsul comic. Un rîs sau o jelanie peste măsură fac la fel de rău, fiindcă sufletul este pus prin ele într-o mișcare atît
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mai profundă intimitate", iar gînditorii nu aveau defel simțul muncii în detaliu, cu puncte de plecare și cu metode speciale. Asemenea lucruri li se păreau, întocmai ca obligațiile și interesele vieții burgheze uniforme, un fel de glume, comparativ cu lumea ideală ce se dezvăluia atît de multiform. Romantismul acționa eliberator prin faptul că trimiterea dincolo de formele strîmte în care viața, arta, religia și gîndirea înțepenesc atît de ușor. Și putem face posibil astfel marele humor. Dar humorul romantic suferea de o
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cu acest ideal, marele humor înlătură orice realism dogmatic. Nici o realitate ce ne stă în față nu satisface conceptul de realitate (cf. § 34). Într-o astfel de considerare a existenței, pe care o face posibilă această noțiune de realitate, concomitent ideală și experimentală, putem împreuna interesul și înțelegerea pentru individual, în particularitatea și valoarea lui, cu viziunea asupra unei totalități mai mari. Oricît de disparent pare să fie individual, valoarea sa nu este totuși niciodată egală cu zero. Și chiar și
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de a-i atribui marelui humor și un sens "etic" se cuvine pusă pe seama nu doar a consecvenței sale prețuiri pentru Spinoza, ci cu destulă probabilitate 0 și pe aceea a axiologiei propuse de Sprager, odată cu stabilirea celor șase "tipuri ideale, ce se cuvin aplicate ca scheme sau ca niște structuri normale fenomenelor realității istorice și sociale". Oricum, este neîndoielnic că Höffding a dorit să depășească empirismul psihofizic fechnerian și să țină pasul cu getaltismul, ba poate, în parte, și cu
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
a încetat să se preocupe de "principiile științei și ale vieții", și, mai presus de toate, de problemele cunoașterii. A stăruit asupra "categoriilor", într-o epistemologie de tip descriptiv, în care a distins conceptele fundamentale de cele formale, reale și ideale. A investigat în chip amănunțit conceptul real de totalitate, reluînd unele idei expuse în Cugetarea umană, formele și temele sale. Apărută la numai un an după Marele humor, lucrarea despre Conceptul d etotalitate interesează în mod particular, pentru că ni-l
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
public a fost pusă în discuție din momentul în care au început să se dezvolte structurile instituționale prin care democrația reprezentativă își găsește locul în structura organizațională a statului modern. Aceasta a însemnat o ruptură a continuității care, în mod ideal, ne conduce de la libertatea politică a anticilor, exercitată în interiorul agorei, până la libertatea politică modernă (Constant, 1818), exercitată prin instituția votului și prin instrumentele de control utilizate în poliarhii pentru monitorizarea sau corectarea acțiunii coercitive a statului (Dahl, 1971). De la libertatea
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
cu țara sa natală, o relație de iubire/ură. Lăcomie trage și un semnal de alarmă asupra pericolului pe care îl reprezintă mitul iubirii adevărate pentru femeile așa-zis emancipate, femei care cad victime „bărbatului ideal“. În roman, acest bărbat ideal este reprezentat de jandarmul Kurt Janisch, un polițist frustrat, pasionat de femeile singure și bogate, pe care le seduce, le umilește, iar apoi le ucide: „Un bărbat arătos și aparent jovial jandarmul ăsta, exact genul care ne place nouă femeilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
în urmă un gol. Acest gol a devenit în mod firesc temă-cheie, căci vidul avea un trecut și o cromatică pe care le-am explorat ca un arheolog-restaurator și, paradoxal, ca un arhitect-constructor. În ce măsură Apudul poate reprezenta imaginea unei Transilvanii ideale? Apudul este înainte de toate imaginea unei Transilvanii uitate sau ignorate, în cel mai bun caz redusă la clișee și prejudecăți. Romanul nu înlocuiește Istoria și nici nu i se subordonează necondiționat, dar nici nu o poate deturna sau mistifica. Asediul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
autorul. Chuck Palahniuk » Monștri invizibili Automutilare Bogdan Romaniuc După Fight club (1996) și Supraviețuitorul, scriitorul Chuck Palahniuk publică în anul 1999 romanul Monștri invizibili. Naratoarea este Shannon McFarland, alias Daisy St. Patience, o tânără frumoasă care duce viața unui manechin ideal. Nu-i lipsește nimic: are o carieră, un iubit, o prietenă de încredere, dar toate acestea abia o mai pot menține în viață în momentul în care, printr-un accident, rămâne desfigurată. Shannon se retrage, am putea spune, din viață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Curioșii le pot găsi în volumul de proză scurtă al lui Alexandru Ecovoiu, Cei trei copii-Mozart, proaspăt reeditat, în care, printre altele, un caligraf imaginează o emoționantă utopie scripturală: el vrea să găsească „formele optime pentru toate semnele grafice“, „îmbinarea ideală dintre geometrie și estetic, dintre desenul-sunet - care e chiar litera - și culoare“. Imaginați-vă un text scris cu litere de culori diferite (cele mai subtile nuanțe pe care le-ați văzut), cu „cerneluri în care voi turna parfumuri rare, aduse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
primii bolșevici, vor să construiască o societate radical diferită, pentru că ei cred că numai așa pot să-și atingă scopul suprem: „eliberarea totală“. Oamenii construiesc socialismul în orașul Cevengur încercând să înțeleagă sensul vieții și al morții. Treptat, această societate ideală se autodistruge, iar eroii ei merg de bunăvoie pe lumea cealaltă, „ca într-o gubernie vecină“, crezând că pot oricând să se întoarcă. Eroul principal merge la moarte de bunăvoie, fiind convins că taina vieții poate fi înțeleasă doar prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
în același timp, să fii foarte sever cu tine însuți. Celibidache, Michelangeli au fost două personalități capabile să se concentreze total în anumite momente, până la a face abstracție de ceilalți. Asta a avut întotdeauna un preț, dar muzica lor era ideală...“ „...de fiecare dată când Celibidache a venit la Viena, m-a ascultat și a mers la profesorii mei. Ei au pledat întotdeauna să mă prezint la un concurs. Celibidache spunea: «Doamne ferește!Ă. Nu a vrut niciodată să accepte, nici atunci când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
bucurat de jocurile de lumini, artificii și muzică. În miezul festivalului, așez în vârful unui top personal Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele, de Radu Afrim, cu trupa Teatrului Tineretului din Piatra-Neamț. Un exemplu strălucit al unei combinații ideale între un text bun și niște actori minunați - Coca Bloos, Cezar Antal, Constantin Cojocaru. Dar mai sunt încă multe de văzut. Festivalul continuă până pe 8 iunie. » „Am pățit și eu ce a pățit Wedekind. A scris o piesă pe la 1890
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
și „costumele de taffetas“, între care „un model deosebit e jacheta tailleur scurtă la spate, în modelul Empire, cu mânceca scurtă, în formă japoneză, adică puțin largă jos, cu ale sale garnituri fine de taffetas plisat“. Iar dacă astăzi frumusețea ideală are dimensiunile 90-60-90, iată cum descrie un ziarist francez „dimensiunile frumuseței desăvârșite“, după o paradă a modei de la 1907: „Fața nu poate fi mai lată ca de cinci ori mărimea ochilor. Mărimea ochilor trebuie să corespundă ca de două treimi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]