8,741 matches
-
pe care-l înjunghiasem în gând în repetate rânduri, el, cel pe care, mai târziu, cineva îl imita preschimbând sentimentele în supe, el, tatăl meu, de care nu mă apropiasem niciodată cu tandrețe, prea des doar certându-ne, el, acest ins lipsit de griji care iubea viața, bărbatul acesta lesne de sedus, străduindu-se întotdeauna să aibă ținută și, cum spunea el, „un scris hotărât și frumos“, care mă iubea după măsura lui, el, soțul înnăscut, pe care nevasta lui îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acea Ilse Werner care, încă din anii școlii, îmi înlocuise jazz-ul interzis? Sau am văzut, abia acum, filmul îndemnând la rezistență Kolberg? Dar oare cât timp a stat acolo această grămadă amestecată de oameni, din care făceau parte atât inși din Wehrmacht, cât și personal la sol de pe aeroporturile abandonate, așteptând mai mult poșta de campanie, care nu a sosit însă, decât tancurile promise? Această perioadă îmi apare ca un film imposibil de datat și parcă fragmentat, alcătuit din segmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mașini cu benă și camioane cu infanteriști, și un obuzier tras de cai, apoi grupuri mai mici pe jos: inconfundabilii infanteriști după tiparul german, pasul lor târșâit. Orbește, m-am alăturat unei coloane, căci chiar și fără intervenția dușmanului un ins care merge de unul singur și fără ordin de marș ar fi devenit candidat la moarte, bun pentru ștreang. Știu că sună greu de crezut și că miroase prea tare a minciună gogonată. Totuși, în favoarea sâmburelui de adevăr al acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai departe să se împlinească. Și așa se și face că tot ceea ce se întâmplă mai departe dă rod în răsadnița presupunerilor bogate în substanțe nutritive. Lui i-ar plăcea să fie cutare sau cutare; eu, însă, văd numai un ins rătăcind fără țel și care, printre trunchiuri de copaci crescuți la fel de înalți și în spatele lor, devine uneori vag vizibil, acum dispare pentru ca, soldat cu o cască ce îi alunecă tot timpul pe-o parte, să poată fi prins tot mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un foc pâlpâind la oarecare distanță. Râsete, frânturi de cuvinte veneau în zbor până la noi. În lumina focului, siluete ce se mișcau ca niște umbre încoace și-ncolo. Nu, Ivan nu cânta, nici nu părea să fie o gloată de inși morți de beți. Poate că jumătate dintre ei dormeau, în vreme ce restul... Abia după ce traversaserăm apa ne-au ajuns din urmă strigăte: Stoi!, și încă o dată: Stoi! La a treia somație - podul rămăsese deja binișor în urmă - caporalul meu mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nu era nici o cheie pe dinafară. Nimeni nu ne păzea. Să fi speriat cumva vreo pisică sau poate că, în caz că ar fi existat una, să-i fi tulburat somnul? Prin fereastra de la bucătăria situată deasupra pivniței vedeam barajul anti-tanc. Nici un ins din Volkssturm nu-și mai fuma acolo o ultimă pipă. Dus era căpitanul de cavalerie cu cățelușul lui. Era evident că între timp satul fusese evacuat. Ori locuitorii lui se purtau de parcă n-ar fi existat. Pe noi, căpitanul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
timp, cei doi reușesc în repetate rânduri să scape de controlul „câinilor de lanț“. Breșele sunt întotdeauna ușor de mirosit. Linia frontului nu mai e decât rareori de recunoscut. Printre mii de oameni aruncați în toate direcțiile, ei sunt doi inși izolați cărora le lipsesc hârtiile salvatoare. Care din pâlcuri o fi destul de sătul de lupte încât să-i preia și pe ei? Abia pe șoseaua de la Senftenberg spre Spremberg, blocată de căruțe cu cai pline de refugiați, perechea îmbrăcată, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ori de câte mirosea vreun pericol: „Ai grijă, tunar, nu cumva s-o mierlești“. În timpul primilor ani de după război și mai târziu încă, atâta vreme cât bărbații cu picioarele amputate circulând în cărucioare făceau parte din imaginea curentă a străzii sau, ca inși cu capacitatea de muncă diminuată, ședeau în birouri administrative și ștampilau hârtii, a existat întrebarea: ăsta să fie? S-ar putea oare ca funcționarul ăsta invalid, care pune întrebări cu glas tărăgănat și, pe deasupra, mai e și micuț de statură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
văd stând în fața tablei pe el, pe maestru, chiar dacă numele lui mi s-a șters din minte. O siluetă înaltă și slabă de apostol de vârstă mijlocie, îmbrăcată în obișnuitele haine militare, care voia să fie numită chef de către elevi. Insul cu păr grizonat și creț cerea respect într-o manieră total nesoldățească. Sprâncenele lui erau atât de lungi, că le-ai fi putut pieptăna. De la bun început ne-a pus în temă în legătură cu cariera lui. De la București, prin Sofia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-o în martie 1967 la Tel Aviv. Universitatea fusese aceea care mă invitase. Pe atunci aveam treizeci și nouă de ani și, din cauza înclinației mele de a spune pe nume lucrurilor prea mult timp trecute sub tăcere, eram considerat un ins turbulent. Discursul meu purta titlul Cuvânt despre obișnuință. L-am prezentat în germană, din cauză că ascultătorii erau în majoritate evrei de origine germană. Pe parcursul cuvântării am povestit și despre Ben și Dieter, despre echipele opuse de la spălătorie și de la bucătărie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe urmele ei, oriunde se ducea, dar nu făcuse nimic. Destul de zgâriat și înjurând ca un argat, așa a ieșit, clătinându-se, din grajdul oilor, după care a început imediat să zâmbească din nou, fiindcă era un tip cumsecade. Un ins lat în umeri, care lua lucrurile așa cum erau. Pentru el, războiul fusese prea scurt. Era mort după aventuri, incurabil. Și probabil că din cauza asta am rămas pe urmele lui: când, pe la mijlocul anilor ‘50, teatrul studențesc din Frankfurt montează prima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un front comun roșu-brun împotriva social-democraților. Asta se întâmpla după o schemă și era ca un blestem. Din fiecare pană de curent rezulta aceeași configurație. Mie mi-a fost greu să mă situez statornic de partea unuia dintre grupuri. Ca ins fără un punct de vedere ferm, care era agitat în toate direcțiile, aș fi putut fi atribuit când unui grup, când celuilalt. Mecanicul de pe locomotiva mea electrică, un bărbat cu un handicap ușor, care, miner fiind, avusese un accident în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru o „activă“, cum se numeau țigările de fabrică, se oferea un ou -, fumătorul însă nu putea înregistra drept câștig decât plăcerea de scurtă durată, fum cu fum, un viciu de care nu am vrut să mă las. Abia atunci când insul de cincizeci de ani, pentru care răsucitul țigărilor devenise o manie și un substitut de ritual, a abandonat, somat fiind de medici, practica zilnică a răsucitului și a inhalării, el a trecut, cu ajutorul unor exemplare puțin folosite, pe care i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de funie la păscut, prilej cu care făcusem o figură tristă. Povestea cu capra îmi apărea în amintire, ca un basm, comparabil cu acela care tocmai începuse acum, chiar dacă nu mai făceam o figură tristă, ci mai degrabă una de ins conștient de sine, care nu avea nimic de pierdut, doar de câștigat tot ce și-ar fi putut dori, comparabil cu acel soldat lăsat la vatră care, în basmul Tabachera al lui Andersen, își găsește fericirea. Ceea ce vedeam și trăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
indiferent. Unificarea solului era pentru Nory un fapt împlinit. De când pantofii de lux veneau de la Temișoara, de când "trapista" era brânză națională, de când parfumul în sticle bizare era industrie proprie, Nory luase cu simplicitate și confort posesiune teritorială. Erau numai câțiva inși de specialitate - politicianii - care încă nu se înțelegeau asupra unor amănunte - adică afaceri de partid. Așa credea Nory. Acei mărunți locuitori provinciali, disprețuiți de Nory, luaseră și ei posesie teritorială din acel sentiment de expansiune care există în omul ce
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și am plecat foarte repede din sală... Mă ia de umeri și mă așază pe un scaun, lângă el. Aproape m-a îmbătat mirosul de alcool ieftin... parcă plutesc pe deasupra tavanului și văd totul de foarte sus. Acum observ un ins mai mic de statură și cu o construcție bolnăvicioasă... Seamănă izbitor cu Hitler, în toate: mustața tăiată caracteristic, haine de culoare kaki, părul ușor transpirat (de la băutura, firește)... Mă privește cât poate de intens cu ochi-i tulburi, nu se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
din care mă pot trezi...Oamenii aceștia par să se apropie atât de mult de mine, încât simt că mă sufoc... parcă nu mai e destul aer în încăpere... Spirite nevăzute zboară în preajmă și-mi aspiră dreptul la decență... Insul mai mic de statură își amintește că nu s-a prezentat... E profesorul de limba germană... așa mă gândeam și eu...Al treilea mă șocheză prin frumusețe. E un personaj mai uman, cu o construcție atletică de invidiat și cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
festivitate toți elevii școlii și Bobu, activistul de partid, ne-a ținut un discurs solemn despre cinste și onoare. Cu degetele lui soioase, a prins inelele cravatelor copiilor și când a ajuns la colega de bancă a fratelui meu, mâinile insului au zăbovit, privind-o insistent cu un fel de complicitate și un zâmbet de hienă încrustat pe buze. Copila părea desprinsă dintr-o frântură de vis, parcă nici nu știa ce i se întâmplă. Pumnii fratelui meu s-au strâns
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
vorbele celor mai mari, alergă numaidecît să facă rost de vreascuri, ca să poată însemna porțiunile de teren propuse pentru săpături. În scurt timp se și stabiliseră trei locuri. Se împărțiră, la propunerea lui Vlad, în două echipe a cîte doi inși, urmînd ca echipa a treia să funcționeze, în cazul cînd va veni și Tomiță, cu un singur săpător. Virgil voia cu orice preț să fie în echipă cu Ilinca. Dar și Vlad voia același lucru. Ilinca s-a arătat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Aiurea, mă Bibi? Când să-și recruteze omul acesta ciraci pentru gașcă, atâta vreme cât el tot timpul este la școală sau în sala de lectură la studiu. Aiureli scornite de niște minți bolnave, nimic mai mult! În dormitorul acesta suntem șapte inși în afară de el... Patru suntem la germană și, de curiozitate, să facem un sondaj pentru a vedea cine ar putea admite asemenea aberații în afară de voi doi. Căminul este mare, Petre! Eu am auzit că percheziția la dulap i s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îngrozit de spectrul morții. Dezbracă-l! i-a ordonat fiului, refuzând o comunicare directă cu bătrânul Geambașu, pe care-l vedea pentru a doua oară în viața ei. Îl găsea mult schimbat, slăbit și dărâmat fizic și psihic, ca un ins ce-și așteaptă sfârșitul imanent... O umbră palidă a celui de altădată. Apoi l-au așezat în poziția pe spate cu genunchii îndoiți și împreună l-au consultat la zona infectată. Doamna doctor, cu ajutorul unei pensete, i-a extras pacientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ea însăși de parcă o mișcare vibratorie ar despărți-o. Privirea concentrată fuge o clipă de pe monitoare apoi se întoarce la pasărea violet. „-Nu V., nu cred că te vei sinucide. Ești prea educat s-o faci. Chiar față de ei înșiși, inșii plați n-au un respect prea mare. Dar, tu... tu nu ți-ai zdrobi creierul chiar dacă altul a încercat-o. Cel mult, ți-ai înjura birjărește zeul...“ Mi-l amintesc pe tînărul Doctor vorbindu-mi despre sinucidere: -Se sinucide tot
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
tînărul Doctor fericit. „-Da!“-zice el-„-Am soluția. Am cumpărat recent un clei care, într-o fracțiune de secundă, lipește orice de orice. Chiar pe îngerul tău, de-ar fi aici, l-ar condamna la aderența lumii noastre pline de inși rînjind. Îl injectez în artere și apoi înglobez în el întreg trupul. Hai, nu te sinucizi? Sau vrei să-ți scriu certificatul de deces și tu să-ți faci singur prima doză? Pe tine, oricum, te fac sculptură și te
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
luni în care ne antrenaserăm de unii singuri, puteam trece cu vederea. Nu era nimic în afara noastră la care să ne raportăm performanța, nimeni cu care să ne comparăm, nimeni să ne judece. În afară de Schneiderhahn. Dar cine era el? Un ins singuratic într-o haină de ploaie ridicolă și cu cizme mari de cauciuc care ne privea părăsind debarcaderul. Un străin. Aș fi vrut să fim înapoi la antrenament. Tînjeam după singurătatea pe apă, după cercul plăcut de lumină din vremea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
grătare și suporturi improvizate. Am coborît cu grijă înspre apă astfel încît să nu ne luxăm glezna ori să călcăm într-o baligă. Linia de finiș era urmărită dintr-un hotel vechi, care fusese complet ocupat de voluntarii din organizare. Inși în jachete colorate roșii, albastre deschis, verzi și galbene își treceau din mînă în mînă bere în butoiașe și sticle. Alergau la malul apei și cîntau cînd o echipă de aceeași culoare cîștiga. Feluri de carne rece și salate erau
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]