7,575 matches
-
Indicatorii de pH sunt acizi sau baze organice slabe care au proprietatea de a-și modifica o caracteristica ușor sesizabilă (culoarea) atunci când în sistemul chimic se schimbă un anumit parametru. Indicatorii chimici de culoare sunt sensibili de fapt la concentrația ionilor de hidroniu din sistem, sau mai bine zis la nivelul pH-ului. Funcționarea indicatorilor de culoare a fost prima dată explicată de către Kolthoff prin faptul că aceștia posedă grupări cromatofore (nitro, carbonilică, legături nesaturate, etc.)care își schimbă structura atunci când
Indicator de pH () [Corola-website/Science/305995_a_307324]
-
ul este un mineral răspândit în natură face parte din clasa carbonaților anhidri cu prezența de ioni străini.Cristalizează în sistemul monoclinic având formula chimică Cu[(OH)<nowiki>|</nowiki>CO] cu forme de agregate masive, formă de ciorchini, agregate cu dungi de nuanțe diferite, mai rar apare sub forme aciculare, sau cristale prismatice.Culoarea frecventă a mineralului
Malachit () [Corola-website/Science/306066_a_307395]
-
a râului Nicolina au avut loc în ziua de 24 iulie 1980, când s-a înregistrat un debit maxim de 87 m³/s. Din punct de vedere antropic, mineralizarea medie multianuală a apei râului Nicolina la Iași, ca sumă a ionilor principali, a fost de 931 mg/l. Începând din anul 2009, râul Nicolina a fost inclus în programul național de monitorizare a calității apelor din bazinul hidrografic al râului Prut. Secțiunea de recoltare a probelor necesare efectuării analizelor fizico-chimice a
Râul Nicolina, Bahlui (Iași) () [Corola-website/Science/306056_a_307385]
-
ul (sau magnetita) este un mineral din grupa oxizilor de fier cu proprietăți feromagnetice, fiind oxidul de fier cel mai rezistent față de acizi și baze, cristalizează în sistemul cubic, cu formula chimică FeO. Ionul de fier din mineral poate fi fier bivalent sau trivalent, de aceea magnetita este prezentată ca oxid de fier(II,III); duritatea mineralului pe scara lui Mohs este 5,5 - 6,5, culoarea neagră, urma neagră cu un luciu mat
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
left|Structura de bază a magnetitului]] Din punct de vedere cristalografic magnetitul aparține de grupa [[spinel]]ului, cristalele dezvoltate normal având frecvent cristale gemene cu suprafețe octaedrice mai rar rombdodecaedrice.Magnetitul cristalizează și în sistemul de cristalizare invers al spinelului, ionii de fier trivalent (Fe) sunt repartizați în mod uniform tetraedric cu legați de ionii de [[oxigen]], pe când ionii de fier bivalent (Fe) sunt repartizați uniform în rețeaua de structură octaedrică și tetraedrică. Simetria la faza de temperatură înaltă a magnetitului
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
grupa [[spinel]]ului, cristalele dezvoltate normal având frecvent cristale gemene cu suprafețe octaedrice mai rar rombdodecaedrice.Magnetitul cristalizează și în sistemul de cristalizare invers al spinelului, ionii de fier trivalent (Fe) sunt repartizați în mod uniform tetraedric cu legați de ionii de [[oxigen]], pe când ionii de fier bivalent (Fe) sunt repartizați uniform în rețeaua de structură octaedrică și tetraedrică. Simetria la faza de temperatură înaltă a magnetitului a fost deja în anul 1915 clarificată, grupa structurii spațiale fiind "Fd3m" bzw. "O
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
dezvoltate normal având frecvent cristale gemene cu suprafețe octaedrice mai rar rombdodecaedrice.Magnetitul cristalizează și în sistemul de cristalizare invers al spinelului, ionii de fier trivalent (Fe) sunt repartizați în mod uniform tetraedric cu legați de ionii de [[oxigen]], pe când ionii de fier bivalent (Fe) sunt repartizați uniform în rețeaua de structură octaedrică și tetraedrică. Simetria la faza de temperatură înaltă a magnetitului a fost deja în anul 1915 clarificată, grupa structurii spațiale fiind "Fd3m" bzw. "O", unde constanta structurii de
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
magnetice în magnetită se poate explica numai prin cele două subgrupări a rețelelor din figura 2 după teoria (Antiferomagnetică) a fizicianului francez Louis Néel (1904-2000). In acest model se presupune un schimb de efecte între structurile octaedrice și tetraedrice cu ioni de oxigen ordonate cu ioni de fier puternic negativi și schimbarea efectului între ionii din subgrupa aceleași rețele slab pozitiv și negativ.Această determină o ordine antiparalelă a momentelor de forță magnetică.Temperatura [[Curie]] (când proprietățile magnetice dispar) este foarte
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
explica numai prin cele două subgrupări a rețelelor din figura 2 după teoria (Antiferomagnetică) a fizicianului francez Louis Néel (1904-2000). In acest model se presupune un schimb de efecte între structurile octaedrice și tetraedrice cu ioni de oxigen ordonate cu ioni de fier puternic negativi și schimbarea efectului între ionii din subgrupa aceleași rețele slab pozitiv și negativ.Această determină o ordine antiparalelă a momentelor de forță magnetică.Temperatura [[Curie]] (când proprietățile magnetice dispar) este foarte ridicată cu valoarea T=850K
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
figura 2 după teoria (Antiferomagnetică) a fizicianului francez Louis Néel (1904-2000). In acest model se presupune un schimb de efecte între structurile octaedrice și tetraedrice cu ioni de oxigen ordonate cu ioni de fier puternic negativi și schimbarea efectului între ionii din subgrupa aceleași rețele slab pozitiv și negativ.Această determină o ordine antiparalelă a momentelor de forță magnetică.Temperatura [[Curie]] (când proprietățile magnetice dispar) este foarte ridicată cu valoarea T=850K. Conductibilitatea electrică a magnetitei care e în general influențată
Magnetit () [Corola-website/Science/306205_a_307534]
-
Pirita este un mineral din clasa sulfurilor, cu formula chmică FeS, de culoare gălbui-arămie cu reflexe verzui și care cristalizează în sistemul cubic. Anionul din pirită este un ion de bisulfură S, care structural este asemănător peroxizilor. Cristalele sunt frecvent idiomorfe, apărând sub forme de cuburi, octaedri sau dodecaedri pentagonali. Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea ei în limba germană "Katzengold" - "(aurul pisicii)" denumirea provine de fapt de la
Pirită () [Corola-website/Science/304731_a_306060]
-
a sângelui este datorată pigmentului (cu fier) hemoglobină din eritrocite care încărcate cu oxigen au o culoare mai deschisă. Plasma sanguină reprezintă aproximativ 55-60% din sânge și este formată din aproximativ 90% apă, 1% substanțe anorganice (săruri minerale care conțin ioni dintre care mai importanți sunt cei de sodiu Na, clor Cl, potasiu K, magneziu Mg, fosfor P și calciu Ca) și aproximativ 9% substanțe organice (proteine, glucide, lipide etc). Raportul de proteine variază între 60 și 80 g/litru ca
Sânge () [Corola-website/Science/304787_a_306116]
-
soluții bazice de hidroxizi sau prin topirea să în oxizi ai metalelor alcaline. Exemple sunt niobatul de litiu (LiNbO) și niobatul de lantan (LaNbO). În niobatul de litiu există o structură distorsionată asemănătoare cu perovskita, pe când niobatul de lantan conține ioni . Sulfidul stratificat de niobiu (NbS) e de asemenea cunoscut. Materialele cu un înveliș subțire de oxid de niobiu (V) pot fi produse prin procesele de depoziție de vapori chimici sau de depoziție de straturi atomice, în fiecare caz prin descompunerea
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
un rol biologic, compușii săi organici afectează organismele; aceștia au arătat activitate antitumorală și antiretrovirala (HIV) in vitro și în urmă experimentelor pe șoareci Efectul niobiului a fost studiat asupra limfocitelor de tip CD+4T. Rezultatele obținute au demonstrat că ionii metalului nu produc daune ADN-ului înaintea altor forme toxice (precum apoptiza și/sau necroza). Cu toate că nu se cunoaște modul în care niobiul ar afecta sau nu organismul biologic, efectele niobiului au fost studiate asupra viabilității celulare și fosfatazei-alcaline, efectul
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
confirmă funcția de neurotransmițător este Otto Lewi care o denumește vagusstoff pentru că era eliberată de la nivelul nervului vag. Cercetările efectuate, au arătat că acetilcolina se leagă de receptorii colinergici de la nivelul fibrelor musculare, ceea ce determină deschiderea canaleleor ionice de sodiu.Ionii de sodiu intră în celule, unde vor stimula contracția musculară. Acetilcolina în timpul inducției contracției musculare, determină în paralel reducerea contracțiilor mușchiului cardiac. Acest lucru este datorat diferenței de structură a receptorilor din mușchi și de la nivelul inimii. Acetilcolina are activitate
Acetilcolină () [Corola-website/Science/304916_a_306245]
-
veziculele presinaptice sub formă liberă sau de complex cu proteină ACh (forma liberă) este eliberată din vezicule fie permanent, sau atunci când este nevoie sub influența impulsului nervos.Reglarea eliberării are loc prin intremediul receptorilor, a unor liganzi fiziologici dar și ioni. Receptorii pentru acetillcolină (receptori colinergici)sun de 2 tipuri: Receptorii nAChR sunt receptori ce formează canalele ionice dependente de voltaj.Ei sunt formați din 5 subunități proteice : α,α,β,γ,δ.Subunitățile au o suprafață externă mai largă, în
Acetilcolină () [Corola-website/Science/304916_a_306245]
-
Carbonatul de calciu este o substanță solidă de culoare albă cu formula chimică CaCO este o sare (carbonat) a calciului cu acidul carbonic, raportul ionilor de Ca și CO fiind de 1:1.Carbonatul de calciu este răspândit în natură sub formă de minerale: - calcit - aragonit, vaterit și în organisme în oase, dinți, cochilii, corali și crusta crustaceilor. În roci se află sub formă de
Carbonat de calciu () [Corola-website/Science/305563_a_306892]
-
ul este un mineral, respectiv o variantă anhidră a carbonatului de calciu, fără ioni străini. El cristalizează în sistemul ortorombic. Formula sa chimică este: CaCO. Densitatea este de 2,95 g/cm. Duritatea pe scara lui Mohs variază între 3,5 - 4.5. Cristalele sale pot fi prismatice, cilindrice, dendritice sau oolitice, de culori
Aragonit () [Corola-website/Science/305670_a_306999]
-
ani, lansează piesa „Seară albastră”, a cărei paternitate a fost disputată un timp între el și fratele său Petre Teodorovici, cu care semnase anterior câteva piese comune, începând cu această piesă, compozitorul a cunoscut dulceața și amarul succesului. În 1981 Ion se căsătorește cu Doina Marin. La 5 august 1982 se naște fiul lor, Cristofor Aldea-Teodorovici. Tot pe atunci, duetul Doina și Ion este lansat la o seară de creație a poetului Grigore Vieru. Din 1981 până în 1988 Ion este student
Ion Aldea-Teodorovici () [Corola-website/Science/305865_a_307194]
-
l este un element sintetic în tabelul periodic al elementelor care are simbolul No și numărul atomic 102. Un element metalic radioactiv transuranic în seria actinidelor, nobeliul este sintetizat prin bombardarea curiului cu ioni de carbon. A fost descoperit pentru prima dată, de o echipă condusă de către Albert Ghiorso șiGlenn T. Seaborg în anul 1958. . Este ultimul element care poate fi produs prin fuziune nucleară în nucleele stelelor (dar doar în cele cu masă
Nobeliu () [Corola-website/Science/305264_a_306593]
-
unei supernove. l (numit după Alfred Nobel) a fost produs pentru prima dată de către Albert Ghiorso, Glenn T. Seaborg, John R. Walton și Torbjørn Sikkeland în aprilie 1958 la Universitatea Berkley din California. Echipa a folosit noul accelerator liniar de ioni grei (HILAC) pentru a bombarda o țintă de curiu (95% Cm și 4,5% Cm) cu ionii de carbon C rezultând No. Rezultatul lor, a fost confirmat de către cercetătorii sovietici din Dubna. Cu un an mai devreme, deși, fizicenii institului
Nobeliu () [Corola-website/Science/305264_a_306593]
-
T. Seaborg, John R. Walton și Torbjørn Sikkeland în aprilie 1958 la Universitatea Berkley din California. Echipa a folosit noul accelerator liniar de ioni grei (HILAC) pentru a bombarda o țintă de curiu (95% Cm și 4,5% Cm) cu ionii de carbon C rezultând No. Rezultatul lor, a fost confirmat de către cercetătorii sovietici din Dubna. Cu un an mai devreme, deși, fizicenii institului Nobel din Suedia au anuntat că ei au sintetizat un izotop al elementului 102. Echipa a raportat
Nobeliu () [Corola-website/Science/305264_a_306593]
-
l este un element chimic sintetic din sistemul periodic al elementelor cu simbolul Cm și numărul atomic 96. Este un metal radioactiv transuranic din seria actinidelor ce a fost obținut prin bombardarea unor atomi de plutoniu cu particule alfa (ioni de heliu). Numele a fost dat în onoarea savanților Marie și Pierre Curie. l a fost sintetizat pentru prima oară la University of California, Berkeley de către Glenn Seaborg, Ralph James și Albert Ghiorso, în 1944. El a fost apoi identificat
Curiu () [Corola-website/Science/305269_a_306598]
-
rabdofan (Ce, La, Nd)PO-HO, zirconiu (ZrSiO), și sinchisita Ca(Ce, La, Nd, Y)(CO)F. Monazita si bastnasita sunt în prezent cele mai importante surse de ceriu. Ceriul este cel mai des obținut printr-un proces de schimbare de ioni, ce folosește nisipuri de monazita drept sursă de ceriu. Din cantități importante de monazita, alanita, și bastnasita se vor obține ceriu, toriu, și alte pământuri rare pentru mulți ani de acum înainte. Ceriul are două stări de oxidare cu largă
Ceriu () [Corola-website/Science/305266_a_306595]
-
ar putea fi de asemenea folosit pentru a ajuta la îmbunătățirea granulației, durității și a altor proprietăți mecanice ale oțelului inoxidabil. Unele aliaje de yterbiu au fost folosite chiar și în stomatologie. De asemenea, se mai utilizează sub formă de ioni în active laser media. Prețul este de $875 (Dolari S.U.A.) pentru 1 kg. Yterbiul a fost descoperit de către chimistul elvețian Jean Charles Galissard de Marignac în anul 1878. Marignac a găsit un component nou în pământul cunoscut atunci sub denumirea
Yterbiu () [Corola-website/Science/305267_a_306596]