KorAP: Find »[drukola/base=izbucni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...291 292 293 ...411 >

10,258 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

dovleacul meu de căpățână ca pe o minge de handbal. - Puneți banii repede aici, și s-o luăm din loc cât mai e timp. - N-avem bani, Hansi, spuse atunci Andrei clipind din ce În ce mai des și abia abținându-se să nu izbucnească În plâns. Timp de cinci secunde interminabile arătă de zece ori mai bătut de soartă decât văru’ Laur. Masca asta se risipi și se volatiliză, dezvăluind o față radiind de bucurie și Încredere În sine și-n tovarășii săi. Da

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
eu scrisul. Tot nu-i era limpede: cine a scris atunci romanele astea? - Eu, dar nu-mi mai Înțeleg scrisul. Am scris probabil cu altă mână. - Cu care mână? I-am arătat cu degetul Între picioare. - Cu asta, și-am izbucnit În râs amândoi. Ce-ar fi să te duci totuși până la Ortansa și s-o chemi Încoace? Carol dădu peste cap ultimul rest de Cola cu vodcă din sticlă. - Dă-o dracului, că nu vine. Nu-ți mai face sânge

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu copilul din ea, tot acel bălegar al vieții mele prin care zadarnic m-am străduit să-mi luminez viața. Chiar dacă suntem sortiți uitării și pieirii, datoria și datul nostru e să ținem minte totul absolut, la care ea a izbucnit iarăși În plâns, spunând că mereu a Încercat să-și Înfrâneze și să uite pentru totdeauna aceste porniri bestiale care-i Împovărează viața. Numai mărturisind neîncetat, Ortansa, viața noastră va putea duce toate poverile ce-i sunt date. Vorbele mele

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742

în omăt. Urmară ultimele zile ale lui Făurar... După calendar, pe vechi, era sfârșit de iarnă, dar în fapt iarna părea fără sfârșit. Când credeai că se termină, o lua de la capăt. Frământările văzduhului, zi și noapte... vijelii de iarnă, izbucnite pe neașteptate, se lăsau din înălțimi ca un prăpăd. Viforul lovea cu dușmănie, parcă, în uși, în ferești, în pereți.. îndoind copacii. În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape fără întrerupere. De înaintea Bobotezei

DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
mulțimea cu o ură ucigătoare. „ Da, tovarăși !.. a venit ceasul răspunderii... Iuliu Maniu să răspundă pentru actele de spionaj, de instigare la război civil... și pentru complot împotriva Statului !”, răcni activistul din tot plămânul. „ Huooo !.. Huooo !”, o explozie de huiduieli izbucni din pieptul mulțimii. ”Jos spionul... jos Maniu !.. Huooo !.. Huooo..!”. Piața fierbea... dădu în clocot de ură... O ură care creștea tot mai tare de la o clipă la alta. "Cri-mi-na-lii... cri-mi-na-lii !, scanda piața într-un glas. Tră-dă-to-rii !.. La moarte... la moarte

DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
de obicei.. de fapt se intra întro altă lume... o lume nebună. O apăsare grea plutea în aer, peste țară... Și, primele zile ale lui Gerar erau mai aspre ca niciodată. Frământările văzduhului, zi și noapte, cu vijelii de iarnă izbucnite pe neașteptate, se lăsau din înălțimi ca un prăpăd. Viforul lovea cu dușmănie, parcă, în uși, în ferestre, în pereți, îndoind copacii ca pe niște nuiele. În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada începu să cadă

DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
dreptate, de unde să mai dai și cote... ha ?.. de unde ?.. Bărbații au început a fugi la oraș, să lucre în fabrici..!” Bătrânul povestea, povestea.. și blestema, în timp ce fața tânărului, împăroșată, a nepotului său, crispată și frământată de gânduri, era gata să izbucnească de mânie, cu mâna încleștatată pe arma automată de la piept. După o vreme, bătrânul se trase mai aproape, și-l întrebă în șoaptă... „ Da’, ci crez’, Gheorghiță, mai vin americanii...ha, ci zâci ?!, că ne-am cam pierdut răbdarea așteptând

DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
bate.. bate.. întruna... bate într-o dungă... bate rar și adânc, parcă ar număra clipele... Trupa de milițieni, cu Baltă în lanțuri.. ajunse dricul din urmă. „Ce-o făcut din tine, Gheorghiță, mămăicămamă... ce-o făcut, ticăloșii ?!”, o altă bătrânică izbucni în bocete, pe marginea șanțului. „.. Să se scoale , lelea Anghelina, din raclă și să te vadă... mămăică-mamă !.. Nu i-ar primi pământu’ de păcătoși.. să deie Dumnezău !”. Blestema și bocea bătrâna, cu atâta jale în suflet și-n glas, dar

DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
înfricoșătoare, de om cu mintea scăpătată.. părea că ar fi putut urni un zid din loc, doar cu privirea. Se apropiase mult de dric.. ar fi putut ajunge la raclă, ar fi putut-o atinge.. „ - Iarta-mă, mămăică-mamă... iartă-mă !”, izbucni el, căutând-o cu ochii pe mama lui.. pe sfânta lui mamă... Măcar o clipă s-o mai vadă... să-i ceară iertare.. Trupa de milițieni, cu ură ucigașă tăbărâ cu patul armelor, și cu bocancii pe el, doborându-l

DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
zambile. Ia zambilica parfumată... ia zambilica..!”, te îmbiau ele, cu niște ochi de jar și un zâmbet irezistibil. A venit și luna lui aprilie... cu zarzări și cireși înfloriți. Ultima bătălie împotriva iernii fusese dată. Primăvara caldă se pregătea să izbucnească... Totul era îmbălsămat de mireasma dulce a copacilor înfloriți. Zarzării și cireșii își desfăceau crengile foșnind de păsări și albine... Fluturii, plăpânzi, se alungau prin colbul de soare și se amestecau cu petalele albe scuturate de zarzări și cireși, fără

DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
ca o rugăciune... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce..!” , și, pe rând, pășind ca în biserică, abia auzit, am ieșit din clasă. Când ultimul a închis ușa,.. părea că, în urma noastră, râsul gutural și brutal al lui Groza, izbucni în clasa goală. hă.. hă..!” Am părăsit.. cu moartea în suflet, pentru totdeauna.. sala de clasă, școala Ieromonahului Veniamin... rămânând atotstăpânitori vremelnici Groza, Pauker și ceilați.. Am ieșit pe poarta mare, din fier forjat, larg deschisă.. cu inima cât un

DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-mi aminteam cuvântul în nemțește - măgar . „ - Hai, ce aștepți ?!.. Recunoaște că tu ești un măgar !”. Deodată mi-am amintit „cuvântul”, gura m-a luat pe dinainte, și i-am răspuns: „ - Da, dom’ profesor.. recunosc „.. du bist ein Ezel!”. Toată clasa izbucni în râs.. iar eu nu știam de ce. „ - Cum, măgarule !.. a sărit ca ars, profesorul, cum, eu sunt.. nu tu..?!”. Și, am încasat un doi, mare, în catalog. Acum, după atâția ani, am zâmbit că, în grabă n-am conjugat corect

DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667

brusc din presimțirea aceea funebră. Femeia s-a apropiat îngrijorată: oricât m-aș fi ferit, ea a reușit să-mi citească îngrijorarea lăuntrică și să înțeleagă amărăciunea simțămintelor mele. M-a îmbrățișat ocrotitoare și m-a sărutat pe ochi. Am izbucnit în hohote de plâns. Ca un copil. Mormânt Et desunt fatis sola sepulchra meis („Doar un mormânt lipsește sorții mele!”). Aia a subliniat versul acesta din epistola către Rufinus, uitându-se lung la mine. Era preocupată când mi l-a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
et lecto carmine doctus amet („Dacă vreunul din mulții cititori arta iubirii nu o cunoaște,/Citească-mi poemul și, instruit, să se grăbească-a iubi”). Aia mă întreabă dacă poate continua să-mi citească: eu mă înfurii, la început... Apoi izbucnesc în râs. Cred că, atunci când suntem tineri, salvarea sufletului constă tocmai în această insolență amoroasă. Psyché Mă mai abat din gânduri mâncând niște poame minuscule și extrem de dulci. Numele lor e destul de lung în limba băștinașă, intraductibil în latină. Savoarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
pâine pe care o țin în mână de câte ori mănânc. Din fiecare lucru ce se-ntâmplă la Tomis mustește adânc o presimțire funebră. Se simte în aer o încordare continuă; romanul e împotriva grecului, getul împotriva romanului, grecul împotriva getului. Violența izbucnește cu furie la orice intersecție a străzilor pe care calci. Toți se comportă ca și cum ar fi într-un perpetuu război preventiv și nedeclarat. Eu nu știu nimic despre războiul iminent și despre grozăvia lui. Aș vrea să pot înțelege gândurile

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
ajuns foarte speriat la locuința unui prieten. Pe când îl salutam, am auzit cum vocea mea avea alt timbru; mă observam și mă simțeam aproape complice la o faptă rea pe care nu o săvârșisem. „Nu mai suport tirania asta...” am izbucnit, „voi scrie o carte, o carte de revoltă împotriva Cezarului”. Prietenul meu mi-a întâmpinat aceste cuvinte cu mare uimire și cu un fel de reținere. Știam precis că avea să se ducă la Augustus să-i spună totul. Noaptea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
ieșit în grădină. Am chemat o sclavă cu care m-am antrenat; am avut nevoie de serviciile ei speciale ca să-mi regăsesc virilitatea. După aceea, m-am întors în odaia de dormit. Mă temeam ca exigenta mea amantă să nu izbucnească în râs; însă ea s-a adaptat jocului. Ceea ce s-a petrecut după aceea a fost însă și mai dezolant pentru mine. Am avut un act erotic mecanic în care n-am izbutit să simt nici o plăcere și nici măcar să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
mi te-ai dăruit din proprie inițiativă, căci împreună cu tine am devenit mamă și tu ai devenit tată împreună cu mine.” Aia nu mai suportă durerea atât de vie, atăt de prezentă, chiar în clipa asta, a Medeei și întrerupe lectura, izbucnind în hohote teribile de plâns. La sfârșit am plâns și eu, copleșit. Din păcate, mi-am pierdut definitiv sufletul acela feminin de odinioară; nu voi mai putea scrie niciodată astfel de lucruri înduioșătoare. Dietă Aia nu mănâncă niciodată carne; se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
era nimic real și că soarele mă bătuse puțin în creștet. Am constatat fericit că Aia era acolo ca să mă apere de toate relele, că eram încă viu și că trupul meu nu se transformase în nămol. De bucurie, am izbucnit în plâns. Era o reacție isterică pe care o avem spontan, atunci când ne salvăm de o mare primejdie. Ne manifestăm astfel ca să ne alungăm spaima viscerală. Diogene și Alexandru Libertatea absolută a insului se raportează la statutul filozofului Diogene: singurătate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
multă răbdare ca să ne continuăm înaintarea. Eu mă simțeam incitat văzând toate acele locuri noi. Cetățile gete erau ascunse în pădure și apărate de ziduri fortificate, înconjurate de mari șanțuri pline cu apă. Geții se comportau ca și cum războiul stătea să izbucnească dintr-un moment în altul și nu se încredeau în mine, considerându-mă dușman. Nu știu ce le spunea Cotys oamenilor acelora, într-un limbaj aspru, necunoscut de mine. Fapt e că, după aceea, pe neașteptate, deveneau ospitalieri și mă tratau cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
desene geometrice, în care-și țineau armele: o sabie foarte arcuită și un pumnal scurt, laolaltă cu alte obiecte. Casele lor nu erau înalte, aveau doar un nivel, erau făcute din lemn și cu acoperișul de paie. Dacă ar fi izbucnit un incendiu, ar fi ars numaidecât. Când exista o primejdie, le puneau pe roți și se ascundeau. „Să fii acceptat de Zalmoxis” Aia: „E nevoie ca tu să fii acceptat de Zalmoxis, adică trebuie să fii inițiat ca să faci să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
al meu mai mult decât pe oricare altul. Fugă în doi În sfârșit, mi-a mărturisit-o ea însăși: e adevărat, trebuie să plece în capitală și să se căsătorească cu un bărbat din familia regală. Pe când spunea asta, a izbucnit în plâns. Există o singură soluție: să fugim. Să părăsim locul ăsta, unde toți o cunosc. Va trebui să mergem spre nord, către gurile Dunării, acolo unde bastarnii sunt în război cu dacii. Numai acolo vom putea să ne pierdem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741

decât al ochitorului... Darul vremurilor interesante Aș fi putut însă alege dintre multe drumuri după ,,revoluție": puteam fonda un partid, un ziar, o afacere... Fără să fi existat o prezicere sau pregătire în acest sens, uriașul imperiu comunist se prăbușise. Izbucniseră convulsii naționaliste și altele generate de trecerea de la economia etatizată și planificată la cea de piață. Cu cât ai multe alternative, cu atât cumulezi și frustrări, fiecare alegere însemnând pierderea celorlalte posibilități. Nu mi-a trecut prin cap să emigrez

Masculin: povestiri de carieră-viață (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727

atașat de ambasadă la Paris (1837), a fost chemat de urgență la Viena de către prințul-cancelar Metternich, care i-a încredințat gestionarea sensibilelor chestiuni italiene. Secretar la Lisabona (1841), apoi consul (1844) și consul general la Leipzig. În momentul când a izbucnit Revoluția de la 1848 în statele italiene, el a fost însărcinat cu direcționarea corespondenței diplomatice pe lângă arhiducele Renier, apoi pe lângă prințul Schwarzenberg. Aflat la Milano în momentul izbucnirii revoluției, în martie 1848, a fost luat ostatic de către patrioții milanezi. După ce aceștia

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
de Praga, a fost ultima reședință a arhiducelui Franz Ferdinand (n. tr.). * Bethmann-Hollwegg (n. tr.). ** Aici în sensul de guvern (n. tr.). * 1914 (n. tr.). * Nicola Pașici sau Pasici a fost prim-ministrul Regatului Serbiei (n. tr.). * "- Dacă războiul va izbucni, atunci aceasta va fi cea mai mare catastrofă pe care lumea a văzut-o vreodată". * George al V-lea (n. tr.). ** Raymond Poincaré (n. tr.). * "- Noi nu vrem să zdrobim Germania". ** Lucrarea a fost scrisă în anul 1916 (n. tr

Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru (2016) [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]