7,857 matches
-
aparentele schimbări, țara se află în momentul de față tot sub controlul foștilor nomenclaturiști.[...] Capacitatea de a înghiți oricâte umilințe pentru a păstra o funcție dobândită printr-un noroc (chior) ține, fără îndoială, de educația comunistă.” (“Remarcabila rezistența psihică a liberalilor actuali”) În cadrul aceleiași experiențe traumatizante din studenție, Alex. Ștefănescu a fost constrâns, în pofida studiilor sale superioare, să predea în satul Cajvana, într-un colț uitat de lume. Totodată, el a privit neputincios cum „turnătorul” său, un coleg de facultate, a
Gheața din calorifere și gheața din whisky () [Corola-website/Science/314725_a_316054]
-
substantiv esențială a liberalismului. Legile economice orientează activitatea și asigură rezolvarea, realizarea tuturor intereselor și armonizarea lor. Sarcina liberalismului este curriculum legilor obiective și crearea unor instituții pentru funcționarea legilor neîngrădită, proprietăți private - baza activității libere a individului - de aceea liberalii o consideră fundamentală într-un climat liberal. Liberalismul de acțiuni ca manifestare a liberei instituții prin care individul participă la viața economică pentru propriile lor interese. Teoretic în general liberalismul economic = a face în economie orcie corespondență interesului individual, în
Liberalism economic () [Corola-website/Science/314732_a_316061]
-
din 1940, datorită câștigării strânse a alegerilor de către partidul său. Un an mai tarziu, guvernul său a căzut datorită membrilor Parlamentului Australiei (în original, "crossing the floor"). În timpul celor opt ani petrecuți în opoziție, Menzies a fondat partidul liberal australian, "Liberal Party of Australia". Împreună cu partidul său a câștigat alegerile federale din 1949, dominând apoi scena politică australiană până la retragerea să în 1966. Menzies era renumit ca fiind un vorbitor deosebit, atât în Parlament cât și pe alte scene și în
Robert Menzies () [Corola-website/Science/314074_a_315403]
-
avem cel puțin meritul de a voi să spunem adevărul, câteodată concedem că într-o formă prea crudă.” O comparație între principiile liberale și cele conservatoare, așa cum le concepea Eminescu, găsim în articolul din 1 aprilie 1882. El considera că liberalii priveau statul într-o „manieră mecanică”, ca pe un mecanism „cu resorturi moarte a cărui activitate și repaos se regulează după legile staticii și ale dinamicii”. De aceea ei nu respectau tradițiile, pe care le considerau niște prejudecăți, și credeau
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
staticii și ale dinamicii”. De aceea ei nu respectau tradițiile, pe care le considerau niște prejudecăți, și credeau că pot să inventeze după bunul lor plac legi noi sau să importe legi „traduse de pe texte străine, supte din deget”. Pentru liberali scopul economiei politice era producția, ceea ce făcea ca omul să fie redus „la rolul unui șurub de mașină”. Prin această abordare simplistă se ajungea ca statul să fie privit ca „un mijloc de-a face avere, de-a-și câștiga nume
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
sau Germania . În fața acestei realități Eminescu nu se gândea la aplicarea unor măsuri violente împotriva evreilor. Soluția pe care o propunea era bazată pe armonizarea intereselor populației evreiești cu cea majoritară, într-o formă constructivă. În urma alegerilor din mai 1879, liberalii au obținut majoritatea în Adunarea Constituantă pentru revizuirea articolului 7 din Constituție, dar nu dispuneau de 2/3 din voturi pentru a-și putea impune soluția. În esență ei preconizau acordarea cetățeniei române tuturor evreilor născuți în țară care nu
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
Constituție, dar nu dispuneau de 2/3 din voturi pentru a-și putea impune soluția. În esență ei preconizau acordarea cetățeniei române tuturor evreilor născuți în țară care nu s-au bucurat niciodată de protecție străină. Eminescu a criticat intenția liberalilor de a acorda drepturi civile depline unui număr atât de mare de evrei pentru că aceștia urmăreau „să poată cumpăra moșiile statului și cele particulare, să puie mâna în orașe și sate pe orice negoț și orice industrie, c-un cuvânt
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
din orașe din care se recrutează guvernele, gazetarii, deputații ș.a.m.d.”. Franchețea de caracter și onestitatea țăranilor se regăsea mai mult în felul de a fi al vechilor boieri. Astfel a fost nevoit să tragă concluzia că pătura superpusă (liberalilor) „nu era nici română de origine, nici asimilabilă măcar”. Eminescu considera că cea mai bună dovadă în sprijinul afirmațiilor sale o constituia lista numelor convivilor lui C.A. Rosetti la banchetul din 27 septembrie 1881 dat în cinstea a 25
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
era singura soluție prin care se putea contracara influența nocivă a păturii superpuse. Dar această soluție nu putea fi aplicată atâta timp cât majoritatea politicienilor nu aveau convingeri clare, ci urmăreau numai îmbogățirea și parvenirea socială. De fapt Eminescu nu era împotriva liberalilor în general, ci numai împotriva celor care prin hoție, minciună și înșelăciune dezorganizau viața socială a țării. Foarte multe dintre articolele sale politice sunt exemplificări ale influenței nefaste a „roșilor”. Astfel, el dezvăluia practica cumulului de funcții. De exemplu, d.
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
Parlament. Printre alte acuzații, liberalul Holban afirma că Maiorescu „aparține unei școli filozofice periculoase, căci Schopenhauer și Max Stirner spun că «forța primează dreptul»”. Deși Eminescu a atras atenția că Holban a atribuit lui Schopenhauer în mod eronat ideile „unui liberal radical”, totuși Holban a insistat într-un nou discurs că „abjectul Schopenhauer” este materialist. În punerea la punct a acestei noi aberații Eminescu scria: Eminescu considera că cel care conduce această pătură superpusă, fiind și cel mai autentic reprezentant al
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
dezamăgire față de așteptările pe care le avea din partea unui monarh constituțional. Din cauza acestei lipse de reacție Eminescu îl numea pe domnitor „Carol Îngăduitorul”. Eminescu credea că explicația comportării acestuia se află în încercarea lui Carol I de a potoli pretențiile liberalilor prin satisfacerea poftelor lor. În felul acesta Carol I consolida dinastia și viitorul țării ca expresie geografică și politică, dar nu „viitorul "poporului" care locuiește în această țară”. Și cea mai nocivă influență asupra societății era exemplul care se dădea
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
stricte economic pentru realizarea unui echilibru economic și bugetar. Italia se îndatorase extrem de mult pentru a realiza unirea. Lichidarea datoriilor s-a făcut cu riscuri și costuri politice: au fost mărite taxe, impozite, măsuri considerate nepopulare. Adversarii acestei politici erau liberalii de stânga, organizați în grupări, conduși de Agostino Depretis. Erau suspectați a fi republicani. În 1875, Depretis a ținut un discurs pragmatic despre ce dorea stânga italiană: politică anticlericală, limitarea influenței bisericii în stat, lărgirea dreptului de vot, crearea unui
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
la normal, dar abia după ce Crispi nu se mai află la putere, înlocuit timp de un an de către Giovanni Giolitti, implicat în scandaluri financiare. Relațiile dintre clasa politică și clasa antreprenorială erau toxice. Principala forță politică italiană era reprezentată de liberali. În Parlamentul italian era un număr restrâns de republicani. Socialiștii erau în ascensiune pe măsură ce Italia se industrializa. Treptat apar organizații marxiste în anii 1880 în nord. În 1881 este lansată o revistă care răspândea și promova ideile marxiste, fiind câțiva
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Francesco Nitti, om politic și economic, a scris lucrarea "Capitalismul Italiei" în care explică decalajul. Italia de la începutul secolului XX a fost dominată de figura politică a lui Giovanni Giolitti, premier în mai multe rânduri (1892-1893, 1903-1905, 1906-1909, 1911-1914), un liberal provenit din gruparea de centru-stânga care încerca să introducă reforme sociale și economice, dar ghidat de continuă preocupare pentru a-și asigura majoritatea în parlament. Rolul parlamentului a fost întărit pentru că guvernul să-și caute sprijin pe majoritatea parlamentară. În
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
Modernistă, de critică a Cărților Sfinte . Totuși, datorită progresului Partidului Socialist, în Italia este suspendat boicotul vieții politice, catolicii votând împotriva anticlericalilor. Acest proces de abandonare a interzicerii catolicilor de a participa la viață politică cunoaște deznodământul în 1913, când liberalii lui Giolitti, tocmai pentru a-și asigura voturi împotriva socialiștilor, începeau negocieri cu liderii catolicilor italieni (cu acordul Papalității) și se încheiase un acord electoral. În principiu catolicii vor să participe la vot în toate circumscripțiile electorale și, fie în
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
socialiștilor, începeau negocieri cu liderii catolicilor italieni (cu acordul Papalității) și se încheiase un acord electoral. În principiu catolicii vor să participe la vot în toate circumscripțiile electorale și, fie în anumite locuri au candidaturi proprii, fie îi sprijna pe liberalii care duc o politică favorabilă Bisericii. Alegerile sunt câștigate. Este constituit și un grup parlamentar catolic, dar la un moment dat presă a aflat că liberalii nu trebuie să fie în acord cu catolicii. Și, din cauza scandalului din presă, Giolitti
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
circumscripțiile electorale și, fie în anumite locuri au candidaturi proprii, fie îi sprijna pe liberalii care duc o politică favorabilă Bisericii. Alegerile sunt câștigate. Este constituit și un grup parlamentar catolic, dar la un moment dat presă a aflat că liberalii nu trebuie să fie în acord cu catolicii. Și, din cauza scandalului din presă, Giolitti a fost nevoit să-și prezinte demisia. Europa se află între timp în zorii marelui război. În 1876, guvernarea de dreapta impune noi alegeri pe care
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
pregătește să intervină pentru a frîna contaminarea revoluționară. El este împiedicat de revoluția din Paris, urmată la scurt timp de revoluția vieneză și de începerea dezintegrării imperiului. Loviturile primite de Austria au în Italia repercusiuni imediate. La Veneția, avocatul Manini, liberal arestat de poliția austriacă și eliberat de mulțime, proclamă "Republica Sfîntului Marcu". La Milano, revolta care izbucnește alungă din oraș, în cinci zile, trupele guvernatorului austriac, mareșalul Radetzky. Întreaga Italie este cuprinsă de febra revoluționară, curentul liberal fiind înlocuit curînd
Revoluția de la 1848 în Italia () [Corola-website/Science/314320_a_315649]
-
și a format Partidul Libertății în Carintia (FPK); acesta a colaborat cu FPÖ la nivel național, modelându-se după modelul german CDU-CSU. Liderul organizației, Uwe Scheuch, s-a certat cu liderul BZÖ, Josef Bucher, după ce acesta a considerat-o "un liberal moderat de extremă dreapta" și orientat ideologic mai mult spre economie. La alegerile din 2010 din Viena, FPÖ a crescut la 25.8% din voturi; aceasta a fost văzută drept o victorie de către Strache, datorită popularității sla printre tineri. Atunci a
Partidul Libertății din Austria () [Corola-website/Science/313482_a_314811]
-
planificate care va promova știința, va pune punct naționalismului și va permite oamenilor să avanseze pe baza meritelor, nu a dreptului din naștere. În 1932 le-a spus tinerilor liberali de la Universitatea Oxford că liderii progresiști trebuie să devină fasciști liberali sau naziști iluminați pentru a-și putea implementa ideile. În 1940, Wells a publicat o carte intitulată "The New World Order" care creionează planul său despre cum ar trebui constituit Guvernul Mondial. Wells a susținut Marea Britanie în Primul Război Mondial
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
voturi—aproximativ două procente din votul național, și circa trei procente și jumătate în colegiile unde a trimis candidați. Prin aceasta, a devenit al cincilea partid ca dimensiune în Norvegia, depășindu-i pe comuniști, dar nu și pe conservatori, laburiști, liberali și agrarieni, și neobținând niciun loc în Parlament. După dezamăgitoarele rezultate ale alegerilor, atitudinea lui Quisling față de negociere și compromis a devenit mai ostilă. O ultimă încercare de a forma o coaliție de dreapta în martie 1934 a eșuat și
Vidkun Quisling () [Corola-website/Science/318399_a_319728]
-
Institutului pentru Memoria Exilului Românesc, unul dintre cei 12 membri refondatori ai Partidului Național Liberal (PNL). În 2003, a fost inițiatorul, fondatorul și președintele Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc (INMER); a fost și președinte al "Senatului de onoare al liberalilor", vicepreședinte al Fundației „Horia Rusu”; din 2012, este membru în Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Comunismului (CNSAS), din partea PNL; tot în 2012, a fost numit Președintele Consiliului Științific al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românescu
Dinu Zamfirescu () [Corola-website/Science/322876_a_324205]
-
recăsătorit cu Dan Brătianu, ce mi-a devenit un al doilea tată, fiul Președintelui PNL Constantin (Dinu) I.C. Brătianu. Locuind o bună parte din timp în casa familiei Brătianu, am avut ocazia să cunosc mai toată pleiada de oameni politici liberali de atunci. De la familia Brătianu am avut de învățat ce înseamnă iubirea de țară, rigoarea și corectitudinea cuvântului dat” . Încă din liceu s-a înscris în Tineretul Liberal, devenind mai tîrziu Președintele Organizației Colegiale a elevilor liberali, care făcea ”parte
Dinu Zamfirescu () [Corola-website/Science/322876_a_324205]
-
pentru modul în care s-a produs rapid comunizarea mediului universitar, prin epurare academică, schimbarea programelor, dominația partidului totalitar în toate structurile decizionale academice, inclusiv la nivelul organizațiilor studențești; acestea din urmă erau la început erau dominate de către studențimea democratică (liberali, țărăniști, social-democrați), dar în scurtă vreme au ajuns să fie controlate de către studenții comuniști, foarte implicați în campaniile de denunțare și exmatriculare masivă a propriilor colegi, cu ”origini nesănătoase”. În 1949, spre finele anului universitar, a fost ”demascat” și exmatriculat
Dinu Zamfirescu () [Corola-website/Science/322876_a_324205]
-
foști iobagi și orășeni săraci). În cadrul acestui val au sosit aproximativ 650 000-700 000 de maghiari. În cadrul celui de al treilea val (în timpul celui de Al Doilea Război Mondial) au sosit refugiații evrei (și mozaici sau sâmbotași maghiari), socialiști și liberali maghiari. Ei s-au stabilit mai ales în Statul New York, în Brooklyn, Boro Park, Kiryas Yoel, etc. și sosirea lor a continuat până la sfârșitul anilor '40. Cel mai renumit grup al lor este comunitatea hasidilor sătmăreni care trăiesc și azi
Maghiarii din SUA () [Corola-website/Science/322846_a_324175]