8,306 matches
-
mamă pentru fiul altei soții. Prevedea mari dificultăți în căsnicia lui, care ar fi avut influență asupra educației băiatului. George se mărea și câți îl cunoșteau spuneau cât este de bine-crescut, de gentil, cât seamănă cu tatăl său și [ce] mândru este de a fi nepotul marelui Brătianu. Ionel trebuie să se fi gândit mult la dânsul, căci, doborât la pat de cele două gloanțe ale lui Jalea și crezându-se pierdut, ne chemă pe toți frații și surorile și ceru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
vadă de ar îndrăzni să spună înaintea copilului ceva rău de tatăl său. Nu era de o inteligență strălucită, dar inima ei de mamă o învăța să nu-l depărteze de un sprijin firesc și să-l îndemne să fie mândru de ascendența lui. Lucru de care mai târziu bărbatul, în chip greșit și sub influențe rele, a abuzat. Maria Moruzi numai o greșeală a făcut în educația lui: l-a crescut prea mult între femei, nu l-a trimis la
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Carlsbad, 10 iulie 1937. Călătoria mea la Paris mi se pare acum un vis, căci numai visul poate cuprinde în așa de puține zile atâtea viziuni și audițiuni încântătoare. Mai întâi, Parisul în el însuși părea mai frumos și mai mândru, în perspectivele lui minunate, pe lângă bâlciul expo ziției. Expoziție nu poate fi decât o adunătură de clădiri disparate, mai ales când sunt înghesuite unele într-altele și nu le înconjoară pe fiecare o grădină. Apoi, francezii, prin arta, prin gustul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
frumos să faci parte din breasla artiștilor naivi, deoarece acești oameni sunt cu totul deosebiți, atât prin ceea ce fac, cât și prin ceea ce simt ei. Îi cunoști de la o poștă, sunt puțin cu capul în nori, veseli, ingenioși, orgolioși și mândri, dar pot fi și de o bunătate pâinea lui Dumnezeu. Artiștii naivi se împart în mai multe categorii, după cum și arta lor se împarte în mai multe tipuri. Când spun artist naiv, mă gândesc în primul rând la pictorii naivi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
aceste părți a devenit nu numai independentă, ci, mai cu seamă ostilă una alteia. Când știința este puțină, ifosul mult este", scrie un contemporan al începuturilor acestei Societăți, grecul Panthatheos din Smirna. De vreo zece ani, la inițiativa lui Const. Mândru, ceea ce fusese parte s-a contopit cu întregul Societatea, dezbinată, înțelegând că unitatea proiectată odinioară este necesară, chiar indispensabilă. În acest cadru de conciliere, colaborarea unor medici la construirea zestrei muzeale a Societății poate fi elocventă. Nu este potrivit, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
materialul“? Joi, joi e bine. De ce nu miercuri, îmi zice, i-ar conveni miercuri, pentru că apoi pleacă din București. Deci miercuri. Plec încântat: interviu cu Bănulescu, texte, fotografii inedite, e o lovitură a revistei, nimeni n-a reușit performanța. Sunt mândru de mine. Luni, telefon de la Bănulescu: mai bine tot joi, cum zisesem eu întâi, joi seara vine el la mine cu toată marfa pusă la punct, frumos rânduită, cu fotografii și celelalte. Nu-i târziu joi, parc așa zisesem. Nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
obraji, suflând greu. Acolo, plin de lume, o ceată de vlăjgani, amicii fratelui lui Wili, mai mare decât noi cu zece ani. Abia sosiseră și ei din „vale“, cu toții surescitați, încântați de achizițiile făcute, unul dintre ei mai ales, foarte mândru de sticlele cu coniac franțuzesc pe care le înhățase. Fina captură de război a nemților trecuse în mâini românești. Voi ce-ați adus, mă, a făcut spre noi cel cu coniacul, ce-aveți acolo? — Lada am adus-o, și am
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
însă, alături, cărțile... „Academia bârlădeană” a fost o școală a prieteniei. Când, între anii 1924-1927, la București apărea revista culturală Țara de Jos, sub conducerea lui G.D. Rânzescu și colaborarea colegilor lui de la Bârlad, C. Cotoranu, Al. Lascarov Moldovanu, Atanase Mândru, G. Nedelea, Ion Palodă, Gh. Tașcă, G. Vlădescu-Răcoasa, G. Cârjă, D. Iov, I. Valerian, Ioan Antonovici, Virgil Duiculescu, N.N. Vasiliu și G. V. Botez, spiritul bârlădean și scopurile publicisticii s-au păstrat: Vorbind despre Scrisul nostru, altă revistă a Academiei
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de provincie mai întâi că Vicar de Valdinievole în Pescia în 144015, apoi în calitate de Căpitan al Pistoiei în 1446-144716, și în cele din urmă, așa cum am văzut, ca Vicar de Mugello din Scarperia în 1452-1453 și se pare că era mândru într-un fel legitim că deține această funcție. Comportamentul său exemplar că guvernator este evidențiat maiestuos în cele trei biografii ale lui Manetti din secolul al XV-lea, dintre care două au fost scrise de Vespasiano da Bisticci și una
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
daca nu s-ar vedea cum amintirile sunt eliminate de diverse cauze, dintre care o parte provin de la oameni, o parte din cer" (2001, 339-340). Reflectând asupra aproape totalei uitări căreia etruscii i-au căzut victimă un popor civilizat și mândru, care odată controla cea mai mare parte din Italia, dar a cărui istorie și limba s-au pierdut, Machiavelli a făcut declarația filosofica cea mai extinsă ce poate fi găsită în lucrările sale. Acesta se referă la timp și la
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
la mesele multor boieri și fii de boieri, pe când era belșug în țară, de-i curgeau galbenii nenumărați în cobză. Să trăiți, boieri dvs.!..., zise el. Eu sunt Barbu Lăutarul Starostele și cobzarul, Ce-am cântat pe la domnii Și la mândre cununii. Cânta Barbu, cânta parcă n-avea capul înzăpădit de ani. Degetele lui scoteau din strune sunete vii care, întovărășite de glasul lui bătrânesc, deșteptau amintiri din alte timpuri; iar noi, însuflețiți, amețiți pot zice de căldura vinului și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
-ți trece pe dinaintea ochilor ca într-un caleidoscop; la fiecare gară, la fiecare târg, la fiecare frontieră, alte tipuri, alte neamuri, alte vederi. Nu bine ți-ai aruncat ochii pe o câmpie frumoasă, pe o apă curgătoare, pe un castel mândru, pe o fabrică ce fumegă, pe un munte capricios, că toate aceste au și dispărut și altele, necontenit altele, vin în loc. Impresiunile se strecoară repede fără să ai vreme să le mistui. Puterea aburului îți împrumută parcă ție însuți puteri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ținut să-și puncteze a 30a aniversare cu un simpozion privind ecologia și protecția ecosistemelor. Nefiind străin pe acolo, mi-am permis o afirmație care zgârâie urechile oricăruia nu știe ce se ascunde În spatele civilizației de care este atât de mândru. Anume: cea mai mare greșeală tehnologică a istoriei e utilizarea energiei fosile, adică a celei Înglobate În petrol, cărbune, gaze. Să detaliez. Viața a apărut și s’a dezvoltat În prima sa etapă ca anaerobioză, adică În lipsa oxigenului, derulându-se
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
lumii un nou gând. Vise mari și blânde speranțe Luminat-au ani mulți de-nălțări, Noi văzut-am cu ochii gândirii Drumul ce-aveam de-mplinit. Refren În sălașul cu șapte coline Văd mici stele pealee trecând, Și-n liceul, cu mândru renume, “Miron Costin” noi cântăm din priviri. Din locașul unde nici teii nu mai dorm, Risipiți fără teamă, prin zări mergând, Noi vedem anii grei ai zidirii Răsărind din dragi și înțelepte-ndrumări. Refren Iubite cetitoriu, Biruit-au gândul să ne-
IMNUL LICEULUI TEORETIC MIRON COSTIN – IAȘI. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Genovica Vulpoi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1826]
-
Blandiana, peste 100 de sate românești s-au răsculat împotriva colectivizării impuse de comuniști și, ca pedeapsă, au fost înconjurate de armată și distruse prin împușcarea masiva a tuturor locuitorilor, fără alegere, deopotrivă mic și mare. Noi românii putem fi mândri de contribuția poporului nostru la tezaurul culturii și științei mondiale, prin personalități renumite și recunoscute în întreaga lume. Reamintesc doar o mică parte a acestora: Victor Babeș, Nicolae Teclu, Emil Racoviță, Traian Vuia, Nicolaie Vasilescu-Karpen, Aurel Vlaicu, Gh. Marinescu, Henri
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
în enorma clădire cu trei etaje, din aluminium și sticlă a Centrului de Proiectare (avea împreună cu atelierele cam 2000 de angajați) și lucram în liniște câteva ore bune, până când veneau și ceilalți. Mă amuzam când pe la ora 10.00, veneau mândri și bine dispuși o mulțime de colegi strigând „Guten Morgen”, la care eu zâmbeam spunându-mi în gând ,,asta a fost când am venit eu, dragilor”. Avantajul meu era că eu puteam pleca acasă la ora 14.30 având deja
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ajută deoarece curzii nu au petrol. Au sperat ajutor de la ruși, s-au apropiat de ideologia lor comunistă, dar practic nu au primit nici un ajutor. M-a rugat să-i scriu cuvintele de la cântecul revoluționar Bandiera Rosa. Un turc, foarte mândru și circumspect, de meserie învățător, deci cu regim de angajat la stat, se abținea de a avea păreri politice, în Turcia tocmai fusese atunci dictatură militară. Mi-a explicat însă lucruri foarte interesante despre Coran și Islam, am reușit să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Pentru coloniști, condițiile erau net superioare celor din provinciile învecinate, unde, în general, țăranii voiau și ei să se stabilească pe graniță. Soldatul nu era șerb; el era om liber trăind într-o comunitate ce se administra singură și era mîndru de statutul lui. Cu toate acestea, sistemul de organizare a frontierei a dus la apariția unor probleme specifice. Principalul motiv de fricțiune era conflictul permanent cu dieta Croației. Pe măsură ce granița Austriei înainta în fostele ținuturi otomane, nobilimea croată voia desigur
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
constă dintr-un senat și o cameră de deputați. Un sistem indirect de alegeri asigura continuarea dominației păturilor educate, bogate și deținătoare de pămînturi ale populației. După stabilirea cadrului politic, Carol a declanșat un program destinat întăririi și modernizării țării. Mîndru de ascendența sa militară, el a acordat o atenție aparte organizării unei armate române eficiente. Domnitorul căuta să obțină un grad de independență cît mai mare posibil față de Constantinopol; principala lui preocupare era asigurarea dreptului de a îndeplini ceva mai
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de inspirație. Ciocănea, țuguia buzele, își transforma capul într-un fel de cutie de rezonanță și ne arăta că suna a gol. Avea succes trucul ăsta al lui. Ce v-am zis că n-am nimic înăuntru! părea el foarte mândru. - Hopa, Penelopa, face când mă vede. Învățase expresii noi la fabrica aia unde zicea că lucrează. S-a schimbat boierul, nu e cum îl știi. Devenise ceva mai șmecher. Poate se și însurase, deși Mirel e omul pe care cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
spune cu certitudine despre Gheorghe Tatomir. De-aia-mi plăcuse moșul. Că figura lui nu trădează nimic umil sau fățarnic. Deși, dacă vă uitați mai bine, Gheorghe Tatomir pare a ascunde ceva la spate, el nu are nimic meschin. E mândru fără a fi trufaș. Insolent. Sau vulgar. În nici un caz nu-l poți înghionti șmecherește: „Hai, Gigi, nu dai și tu o țuică?“. Cum să-i spui Gigi? Și, oricum, așa mi se pare, că în lumea satului și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să-mi spună că îi e frică de mine, se teme să se desfășoare, din cauză că io aș putea transforma prestația lui în text și asta nu se știe dacă i-ar pica bine. Într-un fel, ținea la mine, era mândru că are un prozator în parohie. Măcar lucrul ăsta era ceva exotic. Putea să raporteze că are activitate. Mi-a organizat și o lansare, unde s-a umplut de rude de-ale mele, elevi de liceu, oameni pentru care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un moment ca ăsta te blochezi, ce dracu’ să spui despre tine? Îți dai seama că, într-adevăr, nu ai făcut prea mare lucru în viața ta de până acum, ceva care să merite spus. Ceva de care să fii mândru cu adevărat. Ca atunci când bați la ușa unui necunoscut și ești somat să spui cine ești și ai un moment de recapitulare derutantă. În fine, am vorbit toți acolo, la cameră, în mare parte aberații, apoi profu’ a luat caseta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Chiralina”, „Moș Anghel”, „Ciulinii Bărăganului”. Era pe undeva și o trimitere la rădăcinile noastre, gândindu-mă aici că ne-am născut și-am crescut în același areal geografic cu care se identificase existența inegalabilului Panait Istrati. Iar tata era tare mândru de acest aspect și obișnuia să spună: „Nu-i doar brăilean de-al nostru, aparține aceleiași comunități pentru că s a născut în cartierul nostru.” De fapt tata voia să-mi spună că până prin anii ’50 -’60 a existat această tendință
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
câteva reprize de supt, m-am liniștit, somnul era profund și lucrurile începeau să se miște într-o oarece stare de confort familial. De atunci însă am devenit și copilul Mariei, întreba necontenit de mine, mă proteja și era tare mândră de împlinirile mele. Venea de regulă la noi de Paști și de Crăciun, mama - fire extrem de generoasă - pregătindu-i din timp bucate alese, săpun de casă și mici atenții. De fiecare dată, prima întrebare era : Unde mi-e fata ? Când
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]