7,774 matches
-
hrănesc, de pe poziții opuse, drama - care pune în lumină zbuciumul și frământările unui cuplu conflictual - și comedia - care, deși ajunge la aceleași concluzii, dă la iveală mai ales încurcăturile, agitația, aranjamentele partenerilor. În dramă, totul se prăbușește sub greutatea unor mărturisiri eliberate, în sfârșit, de minciuna de până atunci și a unor acte ce trădează refuzul soților de a se mai iluziona, în vreme ce în comedie este vorba, de fiecare dată, de salvarea aparențelor și, mai cu seamă și cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de a-și asuma o vină ce riscă să coincidă cu propria-i existență (ceea ce ar însemna o neantizare a propriei existențe); sau o persoană "eliberată" de presiunea normelor morale; ori un credincios, în acest caz fiind vorba de o mărturisire ce se face îndeobște în fața lui Dumnezeu prin medierea preotului. În concluzie, gestul pe care-l solicită domnul Liiceanu cere atmosfera (poate și taina) credinței, el putându-se cu greu desfășura în spațiul public (un spațiu prin excelență laic, credința
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
cu atât mai mult cu cât, odată cu el, critici și ceva din tine-le acelor timpuri (ceea ce presupune o discretă depărtare de sine). * O dimensiune a vinii asumate: să trăiești cu teama că se va afla înainte de a avea curajul mărturisirii! Proiectele prea ample nu-ți permit să te bucuri de reușitele mărunte. Semn că fericirea presupune o combinație reușită dintre limitarea proiectelor proprii și o mare îngăduință în autoevaluare. * Rigoarea cu care judeci pe alții trebuie să aibă drept corolar
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia • Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield • Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu • Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov • O.k. Pentru America!, Gheorghe Stan • Picătura de cucută, Paul Eugen Banciu • Privilegiați și năpăstuiți, Arșavir Acterian • Rebecca
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de invocare a divinității de către persoană, acel dialog secret al inimii prin care omul intră, sufletește și moral, În comuniune cu Dumnezeu. Un alt act, apropiat ca semnificație acestuia, este reprezentat prin confesiune sau spovedanie, act de deschidere și de mărturisire a individului În fața lui Dumnezeu, În care preotul intermediază, cu valoare terapeutică, cathartic-restauratoare, acest dialog dintre om și Dumnezeu. Rezultatul va fi o eliberare sufletească și o purificare morală a celui care se spovedește. În al doilea rând se situează
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să redobândească starea de Bine. El trebuie ca din vinovat să redevină virtuos, Întrucât, așa cum spune Aristotel, „omul virtuos este măsura actelor umane”. Care sunt căile restaurării morale și sufletești ale omului? În primul rând, conștientizarea vinovăției sau a păcatului. Mărturisirea sau confesiunea ca formă de „aducere În câmpul conștiinței” a acestora. Împăcarea prin stingerea conflictelor și iertarea celor vinovați. Căința ca o stare de autoreflectare asupra propriilor sale acte negative și regretul de a le fi comis. Dorința de a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
din acest motiv, eu nu mă pot separa de ea. Sunt eu Însumi. Reactualizând această trăire, În planul conștiinței mele, Îmi fac o confesiune dar, În același timp, este și un act de evaluare. În felul acesta, regretul este o mărturisire care deschide calea unei dorințe de reparație. Pot oare să intervin asupra trecutului meu? Teoretic nu, cel puțin ca evenimente trăite anterior. A. Schopenhauer spune că singura etapă a vieții noastre asupra căreia nu mai putem interveni cu nimic este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Într-un timp nou, cu un sens și o valoare morală pozitivă, mă desprind de greșeală, sau de păcat. În planul eticii creștine, P. Abélard vede trei modalități de Împăcare a omului cu propria sa conștiință, În fața lui Dumnezeu: căința, mărturisirea și dezvinovățirea. Esențială pentru el rămâne căința, care este „durerea spiritului În legătură cu ceea ce a greșit” (Înțelepciunea lui Solomon, V, 2-3Ă. Pentru R. Le Senne, căința se raportează În primul rând la intelect și voință. Ea are un caracter autoreflexiv, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Adam, „Răscoalele țărănești...”, în Aripi tăiate, Ed. Minerva, 1910, p. 144. 7. „Cronici bucureștene”, în Viața Romînească, 2, vo1.5, 1907, p. 133. 8. Craii de Curtea-Veche, în Opere, Ediție de Barbu Cioculescu, Ed. Fundației Culturale Romîne, 1994, p. 94. Mărturisirea îi aparține lui Pantazi, dar poate fi atribuită și autorului. 9. O demonstrează următorul pasaj din Ceasornicul domnilor, de Antonio de Guevara, în traducerea lui Nicolae Costin: „nimene nu socotesc a fi așea nebun, să nu laude știința învățăturilor mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Nu e primul și nici cel mai pasionat dintre scriitorii romîni care o frecventează. „Plumb de iarnă” a fost publicată în 1914. Cu doi ani înainte Topîrceanu, cinefil împătimit, scrisese sonetul „La cinematograful mut” și făcea, într-un catren, această mărturisire excesivă: „Pe mormînt aș vrea să-mi scrie/ Următorul epitaf:/ «Ăsta-și întîlnea iubita/ Doar la cinematograf!»”. Deși, cu o anumită distanță critică, în același interval de timp, Ion Trivale evoca „mirajul magic al cinematografului”, care dă iluzia înălțării sufletului
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tinerii abia intrați în arena literară, nemulțumiți de ei înșiși: Petru Comarnescu, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Jeni Acterian și alții. „Mă zbat în gol și sunt gol. Și goliciunea mă doare cînd văd golul din jur”, scrie primul dintre aceștia, mărturisire pe care, cu mici schimbări, nu se va sfii să o repete de mai multe ori. Chiar dacă antenele lor nu sînt orientate către Bacovia, au intuiții și stări asemănătoare cu cele anunțate de acesta în Plumb, Scîntei galbene, Cu voi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-ți dai seama cînd vine. Chestiunea ține mai mult de instinct decît de știință. De regulă, „vremea de beție” se declanșează spontan, cînd plouă (ploaie lungă, persistentă, cum e cea din poemul amintit: „Plouă, plouă, plouă”) sau e umezeală. O mărturisire prețioasă asupra epocii în care ea apare e cea a povestitorului din Craii de Curtea-Veche: „Era spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. Deși nu plouase, tot era umed; jgheaburile plîngeau, ramurile copacilor desfrunziți picurau, pe tulpine și pe grilaje
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și-a amintit totuși e că lui îi plăceau Coșbuc și Alecsandri, și că, în predare, profesorii nu făceau distincție între Eminescu și Vlahuță sub raportul importanței lor: „amîndoi treceau drept mari poeți”. Concluzia ce poate fi trasă din asemenea mărturisiri e că opțiunea pentru modernitate vine rareori la o vîrstă fragedă. Cel mai adesea, ea aparține tinereții și-i o atitudine voluntară. Bacovia și-a găsit cu adevărat „ceata”, pe simboliști, abia după ce-a descins în București ca student
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
elibera definitiv, integral de el, pentru a-și ușura sufletul. „Voi spune destule greșeli de aci înainte, rămînînd să plîng pentru cele ce nu le pot spune”, scrie undeva în „Dintr-un text comun”. Chiar și-n cazul celor dintîi, mărturisirea rămîne însă la stadiul de schiță. Bacovia vine în poezie cu patimile omului obișnuit al epocii sale; vine de jos, nu de sus, dinspre viață, nu dinspre literatură; e mai liber în fața acesteia decît cei mai mulți dintre confrați. El nu-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
revoltă și de jale”. Ele rafinează anumite percepții, dar subțiază fondul gîndirii. Mondenul e, fatalmente, superficial, plezirist, convențional. Ca să fie agreabil, ajunge de se neagă uneori pe sine. Marginalul rămîne fidel senzațiilor și ideilor sale și mai larg comprehensiv. Următoarea mărturisire făcută de pianista Héllène Grimaud într-un recent interviu cuprinde un adevăr pe care și eu l-am trăit nu o dată: „Te îngrozești cînd descoperi lucruri noi după atîta timp de citire”(a unei partituri - n. m.). Ea se referea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu ,,șpriț’’), ,,dădea poezii una după alta’’! Avea carevasazică aceeași facilitate ca Hagi: ,,două fente și pac!’’ poemul. De aia a și scris, se știe, atît de mult! Dacă l-aș lua în serios , ar trebui să-i citez o mărturisire făcută de poet cuiva: ,, Versurile mele poate ți-au plăcut. Aparent se prezintă ușoare. Dar cînd mă gîndesc, la făurirea lor am depus destulă muncă’’. (Cf. V. D. Manciu, ,, De vorbă cu poetul Bacovia’’, în ,,Ateneu’’, 22, nr.2, februarie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei, Michel ceda cel puțin în ceea ce-l privește pe Flaubert, care era citit cu voce tare. Pe Gide îl urma din rațiuni proprii și a fost mult mai influențată de el decât avea să recunoască vreodată. Din propria ei mărturisire aflăm că l-a descoperit târziu pe Proust (în jurul lui 1927) și încă și mai târziu pe Dostoievski, care i-a tăiat răsuflarea 20. L-a citit pe Nietzsche în adolescență, ca și pe Schopenhauer, care i-a lăsat o
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
așteaptă o dată la cinci săptămâni diligența poștală, Julien Ospitalierul își rememorează candid iubirile, fie ele pur virile, înalt spirituale ori pedestru obiectuale. Discursul său aglutinează referințe livrești (uneori se și adresează, direct, unor personaje mitologice consacrate, Odin și Euridice) și mărturisiri liminare spovedaniei sau psihoterapiei. Din toate reiese, în tot cazul, umbra apăsătoare a unei mari melancolii și "fărădelegi de vis, dorinți incerte", doar parțial deconspirate în postumele sale, Confidența lui Julien Ospitalierul și Cruzimile lui Julien Ospitalierul. Întocmai ca și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pietrei pune în mișcare o întreagă strategie a intertextului mitologic. Autoarea își numește mai întâi poemele cu metodă, cu luciditatea unui artizan perfect conștient de virtualele interpretări și perfect stăpân pe mijloacele proprii: Fedra se roagă, Hipolit se roagă, Exortație, Mărturisirea Fedrei, Mărturisirea lui Hipolit, Fedra, despre Hipolit, Hipolit, despre Fedra ș.a. Sursele mitologice sunt ușor decelabile și în texte ca Sanctuar, Țipătul viperei, Inițiere, Poema Formei, Poema Ochiului, Imn morții, Benedicțiune etc. Dar o inventariere aridă a tuturor puseelor sau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în mișcare o întreagă strategie a intertextului mitologic. Autoarea își numește mai întâi poemele cu metodă, cu luciditatea unui artizan perfect conștient de virtualele interpretări și perfect stăpân pe mijloacele proprii: Fedra se roagă, Hipolit se roagă, Exortație, Mărturisirea Fedrei, Mărturisirea lui Hipolit, Fedra, despre Hipolit, Hipolit, despre Fedra ș.a. Sursele mitologice sunt ușor decelabile și în texte ca Sanctuar, Țipătul viperei, Inițiere, Poema Formei, Poema Ochiului, Imn morții, Benedicțiune etc. Dar o inventariere aridă a tuturor puseelor sau resurselor mitologice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lentoare..."), mai ales în șirul de invocații având ca pretext drama celor uniți printr-o iubire vinovată. Același zeu multiform, veritabil Hermes contopit cu Hades, pare a-și lumina, succesiv, câte una dintre fețele mai întotdeauna demonizate, în Poemul iubirii, Mărturisirea lui Hipolit, Consternați, el și ea, Nunta patetică ș.a. Motivele subsecvente sunt cele specifice eroticii agonice: îndepărtarea/ prezența-absență a Celuilalt, convertită în aburire, întunecare, uneori chiar alienare totală de sine. Și, cel mai adesea, ritualul demențial al estropierii partenerului, amintind
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
definite ("Absurditatea aparentă/ a imaginii/ împarte privitorii/ în văzuți și nevăzuți", declară el ritos în Iubito, mai adu-mi un măr). Iată, spre exemplu, cât de intens trăiește poetul relația anthropos-logos-cosmos: "strigătul patimei/ de culoarea răsăritului/ rătăcește în suferința/ unei mărturisiri de dragoste/ lungile toamne/ prea bogatele toamne/ în care am renăscut/ își scutură frunzele/ de aur/ de foc/ ale cuvintelor/ nerostite încă/ de bătăile inimii" (poem din O liniște... Cuvinte). Sau felul în care înțelege să raporteze Lumina vieții la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o percepe, deopotrivă, drept principiu ontologic fundamental și element primordial de constituire a lumii fizice un text în care se descrie obișnuita "plimbare printre ruinele sufletului meu" se și numește Dezechilibrul meu susține echilibrul precar al lumii. Ca în această mărturisire directă, lapidară, a impasului lăuntric, poetul preferă peste tot dicțiunea nerelativizată a suferinței inerente procesului de chestionare identitară. Proces în cursul căruia intervin și invariantele bine știute: spectrul ratării, anxietatea, oboseala reiterării acelorași atitudini, incertitudinea soluționării crizei. Scriitorul le dă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este lumea aproape dezagregată a triunghiurilor cu pupila albastră, legea ar impune ca factorul dizolvant să devină factor coagulant, unificator; prezența călăului poet pare, așadar, a contrabalansa excesul de zgură existențială, de incongruență și alienare. Echivalența călău-Poet, coborârea măștii și mărturisirea sensului sunt în fine transparente în jurnal de călău (mântuirea prin necredință): "Numai poezia s-a aplecat asupra-mi/ Când mâinile-mi urlau din răsputeri/ Orbite de sânge (...)/ Poezia/ Venită în viața mea o dată cu Iisusa// Poezia / Cea mai albă și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Eugène Sue, iezuit de rang înalt, nu ezită să-și dezvăluie trufia, "extraordinara bucurie" pe care o resimte pentru că aparține acestei "poliții negre și tăcute", care, la un semn, se răspîndește pe tot globul: Ne strecurăm în intimitatea familiei prin mărturisirile muribunzilor, pe tron, prin conștiința neliniștită a unui rege prea credul...". Spiritul polițienesc și delator", acesta este însă, potrivit lui Michelet, principiul în baza căruia acționează redutabila putere a Companiei: "Trădarea din familie, soția își spionează soțul, copilul își spionează mama
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]