8,912 matches
-
se trage și încotro merge această acțiune Desperado, această intrigă care, spun majoritatea interviurilor cu autori, nu vrea decât să amuze, când, de fapt, contrariază. Personajul După ce Fluxul conștiinței a pulverizat personajele în cuvinte, frânturi de gând, gesturi reflexe și meditații livrești, literatura Desperado readuce eroul în povestire. Autorul imaginează pe cineva anume. Nu contează că acel cineva are o comportare stranie, un trecut nemărturisibil, gânduri așa de încâlcite că nimeni în text sau în afara lui nu le poate ordona. Tragic
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de suspans (incident) și ne concentrăm asupra sensului (analiza conștiinței, fluxul ei). Autorul Desperado a înțeles de la Modernism că eroul e în primul rând o inteligență. Esența revoltei moderniste era transformarea eroului picaresc în erou reflexiv, trecerea de la istorie la meditația în marginea incidentului. În loc să treacă prin peripețiile realului, personajul era o uriașă inteligență statică. Pentru el nu exista trecutul-prezentul-viitorul incidentului, ci fluxul conștiinței, indiferent la trecerea timpului. Eroul Desperado își recapătă trupul fizic, goana prin timp, suspansul (întâmplarea). Clarissa Dalloway
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Alexandria Quartet, unde intriga e esențială, dar guvernată de puterea trecutului de a ordona viitorul. Și prezentul lui John Fowles e o reconsiderare a trecutului, nimic mai mult. Colecționarul, Iubita locotenentului francez, Daniel Martin, Magicianul toate nu sunt altceva dcecât meditații asupra trecutului, pentru care viitorul intrigii nici nu contează. Prezentul lui Fowles e mai mult o demonstrație de tehnică narativă decât un punct de sprijin al narațiunii. Julian Barnes recurge la istoria Biblică ori literară (Istoria lumii în 10 capitole
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ajuns, împiedicată fiind de convenția Fluxului conștiinței. Autorii Desperado jonglează cu toate procedeele și convențiile, dar nu se opresc la niciuna. Libertatea Desperado este libertatea de convenție (care devine și ea o convenție, odată ce creează literatură). * Textul se confundă cu meditația lectorului. Vocea autorului se insinuează în mintea celui care citește. Identificarea celor doi elimină de fapt personajul, intriga, finalul, care devin simple pretexte. Ceea ce primează în text este contactul direct autor-lector. Ca nimeni înainte de epoca Desperado, acești autori dialoghează cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
al lumii plutitoare) e al doilea roman scris de Ishiguro. Totul se petrece într-o Japonie subjugată de cultura americană. Ironia trece aici în ură. Japonia imperială zace îngenuncheată la picioarele lui Popeye the Sailorman, idolul noii generații de copii. Meditația, lecția nerostită a autorului pare să murmure: Ce ne mai rămâne din noi înșine? Unde e mândria națională de altă dată? An Artist of the Floating World anticipează în parte The Remains of the Day, mai ales politic vorbind. În
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să tragi o linie. Imposibil de generalizat: atâta energie și bogăție seducătoare. Suprarealismul și cotidianul se potențează și dau naștere unei puteri metaforice de o mare rigoare și măiestrie. LV. Faci din iubire o temă gravă. Suferința e filtrată de meditație și îți iei o oarecare distanță de ea, de compasiunea lecturii. Autorii Desperado poeți și romancieri zdrobesc iubirea în mici emoții concrete, migrând de la lirism la amintire. La acest punct, spre deosebire de alți Desperado, ești în primul rând lirică. Fie că
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
speranța unei șanse de a găsi asemănări și deosebiri între evenimentele trecute și cele prezente, chiar dacă unele din ele s-au întâmplat cu mii de ani în urmă. În aceste informații prețioase se pot găsi surse inepuizabile de comparație și meditație necesare înțelegerii prezentului și clădirii unui viitor profesional ferit de toate suferințele și schismele existente anterior. În cele din urmă, se poate spune că un punct de vedere istoric este mereu preferat ignoranței larg răspândit și în zilele noastre, generatoare
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
aparținut unei importante comunități evreiești, distribuită pe mai mult de două cartiere din Alexandria. Dovezile despre opera sa sunt indirecte, ea aflându-se pe punctul de joncțiune dintre gândirea greacă și tradiția ebraică, unde prima rămânea doar un obiect de meditație, iar cea de a doua promitea să se afirme, să-și propage perenitatea propriilor genii. Asemenea compatrioților săi, Philon a susținut că tradițiile lor sunt superioare celor grecești, că sistemele lor filosofice trebuie doar completate cu cele ale grecilor. Acesta
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Plotin dobândește o notă aristocratică, trebuie să i se recunoască menirea divină, ea este o cale de acces prin cunoașterea științifică spre Dumnezeu. Pe această linie se rezumă să se înscrie într-un efort solitar, cu accentul pus pe puterea meditației individuale, în care să găsească legătura luminoasă cu Unicitatea. Pentru viitoarea gândire filosofică occidentală, concepția lui Plotin reprezintă un punct de plecare, un reazem pentru fundamentarea ulterioară în psihologie a introspecționismului. 3. Apologia creștinătății Frământările sociale din perioada istorică a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
elitelor intelectuale, ci una cu rezonanță la nivelul omului concret, încercat de un nou mod de gândire, de intenția de a valorifica singur propriile energii fizice și spirituale, tentative pe care scolastica sistemului social anterior i le-a refulat. În locul meditației ascetice, propuse anterior ca novatoare și proprie credinței creștine, a avut loc retrezirea interesului față de cunoașterea fenomenelor naturale, a voinței și dorinței de a acționa transformator în lumea concretă a lucrurilor, un interes îndreptat spre exploatarea resurselor naturale, spre cucerirea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cunosc psihologie. În accepțiunea sa, pentru ca cineva să devină psiholog, acesta trebuie să aibă cunoștințe solide și multiple, de fiziologie, de matematică, fizică, patologie și în plus, aptitudini experimentale. Prin el psihologia face pasul decisiv de despărțire de cabinetele de meditație ale filosofilor. Experiența sa științifică, Ribot a sintetizat-o în mai multe lucrări publicate la acea vreme. Printre acestea pot fi amintite Psihologia sentimentelor, publicată în 1896, Logica sentimentelor în 1905, un Eseu asupra imaginației creatoare care a apărut în
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
rămânerea în străinătate a directorului acestuia, R. Floru, care a fost urmată de comasarea acestui institut cu cel de pedagogie. Lovitura de grație va fi însă dată prin introducerea în mijlocul cercetătorilor a unui Cal Troian, a unei monstruoase înscenări a meditației transcedentale. După un tipic demn de ritualurile Inchiziției, cercetătorii au fost sancționați pentru încercarea lor de a lega viața psihică, din greu încercată de neajunsurile de fiecare zi, de suportul organic și corporal al acesteia, de ceea ce "transcende" în ea
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Constanța, chiar pe marginea bazinului cu delfini, unde profesorul venea câteodată și singur, neanunțat. Ca discipol al său, l-a onorat cu cărțile sale pe care i le-a oferit cu dedicație. Poeziile sale i-au fost mereu sursă de meditație, izvor nesecat de învățăminte. De literatură, de poezie însă, n-au discutat niciodată, decât în treacăt, despre unii scriitori. Nu-și permitea. De aceea nici aici, în această lucrare, nu s-a găsit loc pentru vreunul din versurile sale. Cei
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Efes, Editura Științifică, București, 1963 Bejat, M., Geneza psihologiei ca știință experimentală în România, Editura Didactică și pedagogică, București, 1972. Beniuc, M., Psihologie animală, Editura Științifică, București, 1970. Cornea, A., Platon: filosofie și cenzura, Editura Humanitas, București, 1995. Descartes, R., Meditații despre filosofia primă, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983. Drîmbă, O., Istoria culturiișsi civilizației, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985. Dumitru, A., Eseuri, Editura Eminescu, București, 1986. Duguy, G., Evul Mediu masculin, Editura Biblioteca de Artă, București, 1982. Eliade M.
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
vorbește despre descoperirea celuilalt religios, André Scrima tratează tema în termeni tehnici, de experiență spirituală eliberatoare: Asceza dialogului, a întîlnirii : a muri pentru celălalt, pentru a renaște împreună cu el ; a deveni celălalt. Să facem loc în noi, în rugăciune, în meditația și conformația noastră, celuilalt. E începutul umil al extazului. Ieșire din tine prin interioritate și prin celălalt. în contrast cu identitatea statică centrată pe ego, mereu ispitită să-și obiectiveze și să-și justifice limitările, potențial născătoare de exclusivism, atenția față de semenul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
cînd un frate se mișcă de la est la vest, iar un altul de la vest la est. Dar, experimentînd calitatea privirii divine, călugării realizează totodată intensificat diferența între această privire și cea umană. Cusanus folosește această experiență ca un suport pentru meditație, dezvoltînd în continuare tema întîlnirii dintre privirea umană interioară, rațională și intelectuală, și cealaltă Privire. Or, pînă la un punct al acestei interiorizări, diferența dintre cele două priviri nu face decît să se acutizeze. într-o primă etapă a demersului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
incircumscriptibile. El semnalează undeva condiția Textului sacru ca cugetător credincios, introducere la Nikolai Berdiaev. Sens care o poartă, o străbate, o depășește. Pasajul din crezul creștin care proclamă că Christos a înviat a treia zi după Scripturi ne dă spre meditație spune André Scrima Logosul ieșind, înviind din Carte, atrăgîndu-ne spre Sursa de nenumit a limbajului. Logosul însuși critică formularea în măsura în care aceasta e tentată să-și aroge calitatea de adevăr ultim, să emită pretenția de a-l poseda. Perspectiva obiectivantă e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
a creației este pregătită prin cristalizarea unor întrebări, îndoieli. E evidentă abandonarea aproape totală a epicului și discursivității în favoarea unei lirici confesive directe. În Lupta cu inerția se concretizează unele schițe ale unor mari proiecte de poeme alegorice, de meditație filosofică în stil eminescian. Se prefigurează o reală adâncire a lirismului, prin îmbogățirea registrului de atitudini spirituale și de structuri formale. Inerția apare ca stare în care conștiința somnolează; pentru a o trezi e necesar un element nou. Versurile urmează
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
cu inerția” cuprinde trei părți: Dilema, Regenerarea și Etapa superioară și subliniază antiteza copilărie-sensibilitate stagnantă, sclerozată a maturității. Este un dialog al conștiinței mature cu copilăria într-un moment de înstrăinare a omului de substanța sa originară; conține fragmente de meditație asupra sensului existenței. Labiș identifică răul cu unul exterior, de natură socială și cu unul interior generat de imperfecțiunile propriei conștiințe. Existența umană e numită „rațiunea trează ce prinde sensul lumii.” Apare aici motivul înstrăinării de propria persoană, anularea existenței
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
a fost să deducă existența lui Dumnezeu din definiția sa drept "acel ceva decât nimic mai mare nu poate fi conceput" iar "nesăbuitul să pară nesăbuit tocmai pentru că neagă ceea ce este implicat în definiție", ci mai degrabă să ofere o meditație asupra supremației lui Dumnezeu printr-un articol al credinței, în care rolul "nesăbuitului" este să confirme ideea că doar credinciosul este în poziția de a înțelege 54. Este interesant de văzut, înainte de a studia argumentul anselmian, dacă au existat în
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
57. Revenind la argumentul lui Anselm, acesta, recomandându-se drept persoana ce caută să-și înalțe mintea spre contemplarea lui Dumnezeu și spre înțelegerea a ceea ce crede, este preocupat să conceapă la cererea unor frați din abație un "model de meditație asupra rațiunii credinței" și un argument constrângător, a cărui putere să nu mai poată fi infirmată de obiecții. Acest demers s-a concretizat în mulțimea de argumente din "Monologion", dar mai cu seamă în articulațiile, din "Proslogion", lucrare în care
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
pornind de la ideea pe care o avem despre el80. Modernitatea filosofică a dezvoltat (probabil din interese de cunoaștere total deosebite de cele medievale) reluări sau obiecții la acest argument. Fără să cunoască propriu-zis textul anselmian, Descartes a reformulat argumentul în "Meditații metafizice", iar Leibniz a afirmat în câteva cazuri că argumentele carteziene provin de la Sfântul Anselm sau cel puțin dintr-un mediu scolastic. Immanuel Kant a criticat argumentul aparent definitiv și i-a conferit un nume, considerând că el reprezintă încercarea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
în primul rând modul în care cei doi se raportează existența: "Pentru Sfântul Anselm, ea este proprietatea obiectului gândit, înainte de a fi fost gândit: această trăsătură slăbește forța demonstrației pur raționale, dar deschide perspectiva reflecției asupra subiectivității angajate ierarhic în meditație și argumentează relevanța logică a idealurilor teologice ale Sfântului Anselm. Pentru Gaunilon, existența este o notă a conceptului id quo maius cogitari nequit"94. O altă critică medievală a argumentului anselmian îi aparține lui Toma D'Aquino. Toma consideră că
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
prin Rene Descartes. Această variantă modernă a argumentului ontologic va contribui la lărgirea problematicii în special prin criticile care i s-au adresat. Argumentul este formulat în mai multe locuri din opera lui Descartes, în "Discurs asupra metodei" (IV), în "Meditații" (III și V) și în "Principiile filosofiei" (I). A existat o dezbatere continuă referitoare la numărul argumentelor ontologice prezente în Meditațiile lui Descartes, iar părerea care s-a cristalizat este că există cel puțin trei astfel de argumente pe care
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
au adresat. Argumentul este formulat în mai multe locuri din opera lui Descartes, în "Discurs asupra metodei" (IV), în "Meditații" (III și V) și în "Principiile filosofiei" (I). A existat o dezbatere continuă referitoare la numărul argumentelor ontologice prezente în Meditațiile lui Descartes, iar părerea care s-a cristalizat este că există cel puțin trei astfel de argumente pe care le întâlnim și în alte opere precum "Discurs asupra metodei" sau "Principiile filosofiei". În legătură cu filiația argumentului, unii autori consideră că varianta
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]