8,529 matches
-
sau mai multe lanțuri de polipeptide, fiecare dintre ele fiind compuse din secvențe de aminoacizi, iar secvență ADN a unei gene (printr-un ARN intermediar) este folosită pentru producerea unei secvențe specifice de aminoacizi. Acest proces începe cu producerea unei molecule de ARN cu o secvență care marchează secvență ADN a genei, proces cunoscut sub numele de transcriere. Această moleculă a ARN-ului mesager este ulterior utilizată pentru producerea unei secvențe de aminoacizi corespunzătoare printr-un proces denumit translație. Fiecare grupă
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
unei gene (printr-un ARN intermediar) este folosită pentru producerea unei secvențe specifice de aminoacizi. Acest proces începe cu producerea unei molecule de ARN cu o secvență care marchează secvență ADN a genei, proces cunoscut sub numele de transcriere. Această moleculă a ARN-ului mesager este ulterior utilizată pentru producerea unei secvențe de aminoacizi corespunzătoare printr-un proces denumit translație. Fiecare grupă de trei nucleotide din secvență, denumite împreună că codon, corespund fie uneia dintre cele douăzeci de de posibili aminoacizi
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
secvență de ADN - fenomen descoperit de Francis Crick și denumite dogmă centrală a biologiei moleculare. Secvență specifică de aminoacizi rezultă într-o structură unică tridimensională pentru aceea proteină, iar structurile tridimensionale ale proteinelor sunt legate de funcțiile lor. Unele sunt molecule structurale simple, cum sunt și fibrele formate de către colagenul din proteine. Proteinele se pot lega între ele și cu moleculele simple, câteodată acționând ca niște enzime prin facilitarea unor reacții chimice dintre moleculele legate (fără să schimbe structura proteinei în
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
într-o structură unică tridimensională pentru aceea proteină, iar structurile tridimensionale ale proteinelor sunt legate de funcțiile lor. Unele sunt molecule structurale simple, cum sunt și fibrele formate de către colagenul din proteine. Proteinele se pot lega între ele și cu moleculele simple, câteodată acționând ca niște enzime prin facilitarea unor reacții chimice dintre moleculele legate (fără să schimbe structura proteinei în sine). Structura proteinei este dinamică; hemoglobina se leaga în diferite forme din moment ce facilitează primirea, transportul și eliberarea oxigenului în cadrul sângelui
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
sunt legate de funcțiile lor. Unele sunt molecule structurale simple, cum sunt și fibrele formate de către colagenul din proteine. Proteinele se pot lega între ele și cu moleculele simple, câteodată acționând ca niște enzime prin facilitarea unor reacții chimice dintre moleculele legate (fără să schimbe structura proteinei în sine). Structura proteinei este dinamică; hemoglobina se leaga în diferite forme din moment ce facilitează primirea, transportul și eliberarea oxigenului în cadrul sângelui mamiferelor. Un singur nucleotid diferit în cadrul ADN-ului poate cauza o schimbare în
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
din proteină. Din cauza faptului că structurile proteinelor sunt rezultatul propriilor secvențe de aminoacizi, unele schimbări pot schimba dramatic proprietățile un ei proteine prin destabilizarea structurii sau schimbarea suprafeței proteinei într-un mod care schimbă interacția să cu alte proteine și molecule. De exemplu, siclemia este o boală genetică care rezultă din cauza unei singure baze azotate diferite în cadrul regiunii de codificare pentru secțiunea β-globină a hemoglobinei, cauzând un singur schimb de aminoacid care schimbă proprietățile fizice ale hemoglobinei. Caracteristicile codului genetic sunt
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
sau dobândit”. Fenotipul unui organism depinde de interacțiunea dintre genetică și mediul înconjurător. Un exemplu pentru acest caz sunt mutațiile datorate temperaturii. Adesea, o singură schimbare de aminoacid în cadrul unei secvențe de proteine nu schimbă comportamentul și interacțiile cu alte molecule, dar această destabilizează structura. Într-un mediu cu temperatură ridicată, unde molecule se mișcă mult mai rapid și se ciocnesc una de alta, astfel rezultând în pierderea structurii unei proteine și încetarea funcționarii ei. Într-un mediu cu temperaturi scăzute
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
înconjurător. Un exemplu pentru acest caz sunt mutațiile datorate temperaturii. Adesea, o singură schimbare de aminoacid în cadrul unei secvențe de proteine nu schimbă comportamentul și interacțiile cu alte molecule, dar această destabilizează structura. Într-un mediu cu temperatură ridicată, unde molecule se mișcă mult mai rapid și se ciocnesc una de alta, astfel rezultând în pierderea structurii unei proteine și încetarea funcționarii ei. Într-un mediu cu temperaturi scăzute, totuși, structura proteinei este stabilă și funcțiile sale sunt normale. Acest tip
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
are blană colorată în gri spre extremități. Mediul înconjurător joacă de asemenea un rol dramatic în efectele bolii genetice umane fenilcetonurie. Mutația care cauzeaza această boală distruge abilitatea corpului de a combate amino acidul fenilanină, cauzând o acumulare toxică de moleculă intermediară care, la rândul său, cauzează simptome severe ale retardului mental progresiv și convulsii. Totuși, daca cineva care are fenilcetonurie urmează o dietă strictă și evită aminoacizii, acela poate rămâne sănătos și normal. O metodă populară de a determina cât
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
cvadripleți identici dignosticați cu schizofrenie. Ereditatea este proprietatea ființelor vii de a avea o informație genetică, care se transmite de-a lungul generațiilor. Variabilitatea este proprietatea ființelor vii de a se deosebi unele de altele. Genă este un segment din moleculă de ADN, care determină apariția unui caracter. Hibridarea este încrucișarea între indivizi diferiți. Hibridul este rezultatul hibridării. Genotipul este totalitatea genelor sau a informațiilor genetice. Thomas Hunt Morgan a lucrat cu musculița de oțet ("Drosophila melanogaster"), deducând din cercetările sale
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
anul 1953 de către echipa de cercetători formată din Watson, Crick și Wilkins, care au primit pentru această descoperire premiul Nobel. Acizii sunt macromolecule formate din unități mai mici numite nucleotide. Nucleotidele sunt formate din trei componente: o bază azotata, o moleculă glucidică (o pentoza) și un radical fosforic. Bazele azotate, în funcție de structura lor, se împart în: "purinice" (A, Adenina, G Guanina) și "pirimidinice" (Ț, Timina, C, Citozina, U, Uracilul). În structura ADN-ului intra perechi de baze alcătuite din adenina, guanina
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
descrisă de Watson și Crick, cu un pas de zece nucleotide), de tipul A (cu un pas de unsprezece nucleotide) sau de tipul Z (sau ADN senestra, a cărui elice este înfășurata spre stânga, cu un pas de douăsprezece nucleotide). Moleculă de ADN încălzita (peste 94 °C) se denaturează, cele două lanțuri polinucleotidice fiind separate. Dacă ulterior scăderea temperaturii are loc treptat, dublul helix va fi refăcut, însă, în cazul unei răciri bruște, lanțurile rămân separate. Sinteză ADN-ului se numește
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
fi refăcut, însă, în cazul unei răciri bruște, lanțurile rămân separate. Sinteză ADN-ului se numește replicare. Replicarea are loc în faza S a ciclului celular, înainte de diviziunea mitotica sau meiotica a celulei. Procesul de replicare este semiconservativ, dintr-o moleculă de ADN formându-se două molecule identice, fiecare conținând o catena „veche” și o catena nou sintetizată. ARN-ul este format dintr-un singur lanț de nucleotide (monocatenar). ARN este materialul genetic ce stochează informația ereditară la unele virusuri (Ribovirusuri
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
răciri bruște, lanțurile rămân separate. Sinteză ADN-ului se numește replicare. Replicarea are loc în faza S a ciclului celular, înainte de diviziunea mitotica sau meiotica a celulei. Procesul de replicare este semiconservativ, dintr-o moleculă de ADN formându-se două molecule identice, fiecare conținând o catena „veche” și o catena nou sintetizată. ARN-ul este format dintr-un singur lanț de nucleotide (monocatenar). ARN este materialul genetic ce stochează informația ereditară la unele virusuri (Ribovirusuri, de exempliu virusurile gripal, al turbării
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
ul (numit și pucioasă) este elementul chimic cu simbolul S și cu numărul atomic 16. Este un nemetal polivalent abundent în natură. În condiții standard de temperatură și presiune, moleculele de sulf prezintă o aranjare octatomică, având formula S. ul elementar este un solid cristalin, de culoare galbenă. Din punct de vedere chimic, reacționează cu toate elementele, mai puțin cu aurul, platina, iridiul, azotul, telurul, iodul și gazele nobile. Se
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
compuși chimici, de exemplu sulfați și sulfuri. Este un element esențial în fiziologia organismelor vii. Intră în componența a numeroase substanțe de interes economic: acid sulfuric, îngrășăminte, praf de pușcă, chibrituri, insecticide, fungicide, baterii, detergenți, cauciuc vulcanizat, etc. Prezintă o moleculă alcătuită din 8 atomi de sulf, dispuși într-o forma de coroană. Sulful formează mai mult de 30 de alotropi, adică mai mulți decât oricare alt element. În afară de compusul S, alții mai sunt cât de cât cunoscuți. Eliminând un atom
Sulf () [Corola-website/Science/299750_a_301079]
-
în oceanul primitiv. Faza de dezvoltare se realizează în oceanul primitiv. Faza se petrece atât în în oceanul primitiv cât și pe continente. Se realizează astfel o fază importantă a evoluției biologice care constă la trecerea, la dezvoltarea viului de la molecule la celule, la plante și la animale Conform părerilor lui Stephen Hawking, universul a avut o evoluție foarte regulată, în conformitate cu anumite legi. Astăzi, oamenii de știință descriu universul în termenii a două teorii parțiale fundamentare - teoria generală a relativității și
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
universului ar fi fost gravitația care, în acele condiții, s-a manifestat repulsiv, creând o așa zisă „presiune negativă”. Fără expansiunea universului nu s-ar fi putut forma nici o legătură stabilă, nici un sistem, nici o organizare a materiei / substanței / energiei (atomi, molecule, celule, stele, planete, galaxii). Necunoscute, mistere, enigme Video
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
În chimie și fizică, constanta lui Avogadro (numită după savantul Amedeo Avogadro) este numărul particulelor constituente, de obicei atomi sau molecule, care sunt conținute în cantitatea de substanță dată de un mol. Astfel, ea este un factor de proporționalitate, care leagă masa molară a unui compus cu masa unui eșantion. Constanta lui Avogadro, adesea marcată cu simbolul "N" sau "L", are
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
numită după omul de știință italian din secolul al XIX-lea Amedeo Avogadro, care, în 1811, a fost primul care a avansat ideea că volumul unui gaz (la o anumită presiune și temperatură) este proporțional cu numărul de atomi sau molecule, indiferent de natura gazului. Fizicianul francez Jean Perrin a propus în 1909 numirea constantei în onoarea lui Avogadro. Perrin a primit în 1926 Premiul Nobel pentru Fizică, în mare parte pentru munca sa de determinare a constantei lui Avogadro prin
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
Premiul Nobel pentru Fizică, în mare parte pentru munca sa de determinare a constantei lui Avogadro prin mai multe metode diferite. Valoarea constantei lui Avogadro a fost pentru prima oară indicată de , care în 1865 a estimat diametrul mediu al moleculelor din aer printr-o metodă care este echivalentă cu calcularea numărului de particule dintr-un volum dat de gaz. Această din urmă valoare, numărul de densitate formula 1 de particule într-un gaz ideal, este acum numită în onoarea lui, și
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
mai noi au determinată cu mai mare precizie valorile pentru constanta lui Faraday constantă și pentru sarcina elementară. ("A se vedea mai jos") Perrin a propus inițial ca denumirea de "numărul lui Avogadro" ("N") să se refere la numărul de molecule dintr-un singur gram-moleculă de oxigen (exact de oxigen, în conformitate cu definițiile vremii), și acest termen este încă utilizat pe scară largă, mai ales în manualele introductive. Schimbarea de nume în "constanta lui Avogadro" ("N") a venit odată cu introducerea molului, ca
Numărul lui Avogadro () [Corola-website/Science/299114_a_300443]
-
solvenților, la formarea compusului interfacial, raportul molar dintre acidul nicotinic și extractantul aminic poate fi de 1:1, 1:2 sau 1:3. În schimb, indiferent de polaritatea solventului, în cazul utilizării extractantului organofosforic, la reacția interfaciala participa câte o moleculă din fiecare reactant.Cele mai mari valori ale constantelor de extracție s-au obținut pentru utilizarea combinației Amberlite LA-2 - diclormetan. Influență polarității asupra constanței de extracție a fost mai redusă pentru sistemul care conține acest extractant, datorită formării la interfață
SEPARAREA ACIDULUI NICOTINIC PRIN EXTRACTIE REACTIVA by Oana Ciuperc? , Maria C?m?ru?, Alexandra Blaga () [Corola-other/Science/84276_a_85601]
-
Odată aprins, arde cu o flacără albă, foarte luminoasă și este greu de stins, fiind capabil să ardă la interacțiunea cu azotul și dioxidul de carbon. Formează compuși intermetalici cu cuprul, nichelul. Verdețurile, ca de exemplu spanacul, furnizează magneziu pentru că molecula de clorofilă conține acest metal. Nucile, semințele și unele cereale sunt o bună sursă de magneziu. Deși magneziul este prezent în multe alimente, se întâlnește în general în cantități mici. Conform părerii multor nutriționiști, necesarul zilnic de magneziu nu poate
Magneziu () [Corola-website/Science/299194_a_300523]
-
cu o temperatură joasă mai rece. Ea indică viteza cu care atomii ce alcătuiesc o substanță care se mișcă, în cazul încălzirii viteza lor crescând. Oamenii de știință afirmă că la o temperatură extrem de scăzută, numită zero absolut, atomii sau moleculele și-ar înceta mișcarea complet. Temperatura împreună cu lumina face parte din factorii ecologici. Temperatura este un parametru fundamental de stare care caracterizează starea termică a unui corp, mai exact, starea de echilibru termodinamic. Condițiile stării de echilibru termodinamic sunt exprimate
Temperatură () [Corola-website/Science/299227_a_300556]