7,800 matches
-
către Cornelia Emilian: „Atât vă spun, și vă rog să spuneți la toți că nenorocitul meu frate a murit în cea mai din urmă mizerie, și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru.” (vezi mai sus). Lăsăm deoparte faptul că Hanrieta n-a fost crezută (zicânduse că s-a lăsat influențată de Scipione Bădescu, ziaristul inflamat de la Botoșani) - dar constatăm că identitatea acestui Petre/Petru Poenaru n-a fost nici măcar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ne propunem să spunem, și noi, câteva cuvinte. Nu putea, de pildă, medicul curant al poetului să afirme că pacientul său rescria poezii mai vechi, atâta vreme cât nu-i cunoștea opera publicată, nici că scrie „articole de jurnal” în spitalul de nebuni, etc. Cine nu citează nucitește. Expresia „încetul cu încetul”, prin care medicul sugerează evoluția bolii, este nepotrivită pentru un spațiu temporar de numai două luni și jumătate. Rezultă că starea poetului era bună sau foarte bună la internare, prin februarie
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
d-na Emilian și fiica sa Cornelia, care scria, la data de 22 iunie 1889 „... nenorocitul meu frate a murit în cea mai neagră mizerie și moartea lui a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun din ospiciu anume Petre Poenaru.” Comentariu Textul a apărut în România medicală, IX (1931), nr. 11, 1 iunie, p.162-163; reluat „prin bunăvoința d-lui dr. Vineș” în Extemporal, revista Liceului Mihai Eminescu din București, sept-nov. 1936, p.31-32, (unde
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
circulat până acum asupra cauzelor morții lui Eminescu. O legendă creată de o frază dintr o scrisoare a sorei poetului către d-na Emilian („moartea sărmanului meu frate a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun în ospiciu”) se menține și astăzi. Și totuși, altul e adevărul. Eminescu a murit de... inimă. O boală de cord, precis diagnosticată de vestitul clinician prof. dr. Thomescu. Moartea celui mai mare poet al României a fost determinată de o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cât oul de mare...” Poetul răspunde cu achizițiile bolii sale descrise de doctorul Vineș. Vom urmări ceva mai jos poziția lui George Potra, a lui G. Călinescu și, desigur, a Universului. Până acum consemnăm că ceea ce este evident, anume că nebunul Petrea Poenaru mai întâi „s-a jucat” cu o piatră iar apoi a atacat cu o cărămidă, nu-l discută nimeni. Se instituie vălul unei tăceri groase și asupra acestui Poenaru și asupra lui Cosmănescu, cel care-l readuce în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de lângă salon și ne așezarăm pe-o canapea. — Vii de la cazarmă? Atunci n-ai tutun: Fă o țigară. Îmi tremurau mâinile destul de tare pentru ca Meșterul să nu observe cât eram de emoționat. Și râse cu poftă. — Te-ai speriat de nebuni? Sunt oameni pașinici. — Nu e... — Ba chiar asta e; ești emoționat fiindcă te afli într-o casă de nebuni. Mai întâi cu jenă din partea mea, apoi fără rezervă, vorbirăm aproape două ceasuri despre multe și multe. Era în toată firea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
tremurau mâinile destul de tare pentru ca Meșterul să nu observe cât eram de emoționat. Și râse cu poftă. — Te-ai speriat de nebuni? Sunt oameni pașinici. — Nu e... — Ba chiar asta e; ești emoționat fiindcă te afli într-o casă de nebuni. Mai întâi cu jenă din partea mea, apoi fără rezervă, vorbirăm aproape două ceasuri despre multe și multe. Era în toată firea meșterul, așa cum îl cunoșteam. Doar că fuma mult. N-am putut să observ nici cea mai mică incoerență în
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
colegii din redacție. Nouă, firește, ne-a părut foarte bine văzându-l așa de calm și ne gândeam că de ce mai stă la Institut. După vreo zece minute, însă, ne-am schimbat ideea. (...)Din altă cameră intră pe ușă un nebun... Eminescu, când îl zări ne spuse: Acesta e un bulgar.” Noi ne uitarăm cu atenție la bulgar, care făcu câțiva pași prin odaie... Apoi bulgarul luă după masă o cutie cu chibrituri, se apropie de Eminescu și începu să-i
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Pentru că poetul nu este în deplinătatea facultăților mintale. Lucrul, însă, urmează a fi constatat prin procedee legale. Mai degrabă, răspunsul la întrebarea: De ce curatelă poate fi acesta: Pentru că poetul se afla într-un institut de alienați, era bănuit, suspectat, crezut nebun. 7 aprilie: Scrisoarea către sora lor, Aglae Drogli, la Cernăuți 15/27 aprilie: „Cu mare durere vă înștiințez că Mihai a plecat la București, spuindu-mi că pensia lui dacă s-a votat numai în Cameră și /nu și în / Senat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a vă scrie nimic. Atât vă spun și vă rog să spuneți la toți că nenorocitul meu frate a murit, în cea din urmă mizerie și moartea i-a fost cauzată prin spargerea capului ce i-a făcut-o un nebun, anume Petrea Poenaru. Să ferească D-zeu și pe cei mai răi oameni din lume să fie instalați la D-rul Șuțu, că fiecare va avea sfârșitul iubitului meu frate. Moartea lui Mihai și ologirea mea provine numai din sărăcie! Ce
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
mari în flori de umbră mă cuprind. Ea mă ajută să înțeleg funcția gramaticală a apostrofului postpus în scrierea veche - nu numai la Eminescu, dar în mod special la Eminescu. Iată, de pildă, aceste două versuri din basmul eminescian Călin Nebunul: Pe păreți icoane mândre zugrăvite-n umbră par / Cum că chipur’le din ele dintre codri mari răsar. Este vorba tot de lumina lunii - care de data aceasta înălbește pereții exteriori ai unui castel. Am redat textul așa cum îl au
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în toate cuvintele de acolo. Din corespondența publicată a surorii sale se vede că el, pe lângă boala moștenită, mai suferea și de boala provenită din păcatele tinereților și care îi pătrunsese și-i zdrobise toată ființa, că el tot ținea nebun la acea pacoste de femeie care l-a înlănțuit întâi, că el, apucat pe mâinile ei, nu voia să mai știe de soru-sa bolnăvicioasă, neputincioasă și în mizerie. Din toate acestea rezultă că el avea prin moștenire germenele alienațiunii, care
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în jurul lui 15 august chestiunea Eminescu devine publică într-un sens mai larg. Grigore Ventura semnează în L’Indépendence roumaine atacul împotriva lui Al. Macedonski care în Literatorul tipărea epigrama „Un X... pretins poet, acum... Și nu e azi decât nebun”. Ce reiese din această polemică în care sunt antrenate multe ziare și care coboară din presă în stradă? în primul rând este prima oară când se rostește și se tipărește felul bolii lui Mihai Eminescu: nebunie. Ventura arată că Macedonski
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cum se spune. Poate chiar să iasă din casa de sănătate. Iată de ce, din punctul de vedere al „conjurației”, era nevoie de o măsură de prevedere și se configurează acest al doilea cerc din jurul persoanei poetului, cercul mediatic. Liber dar „nebun” social: o libertate iluzorie, pentru că toată lumea îl consideră închis în propria lui minte sau trup. Nu mai are serviciu, nu mai este credibil, nu se mai ia în seamă ce spune... în aceste condiții juridice, Maiorescu a deschis un dosar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
unul dintre primele periodice importante de după război, și devenise persoană publică respectată). După citat (care se încheie cu ultimul vers din Satira IV), continuă: „Câtăva vreme mai târziu, geniul martir murea tragfic, cu craniul zdrobit de piatra aruncată de un nebun, tovarășul său de suferință.” Textul original: „Quelque temps après, le génie martyr périssait tragiquement, le crâane broyé à coups de pavé par un fou, son compagnon d’infortune.” Doamna Petruța Spânu traduce à coups de pavé prin piatra aruncată, gândindu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
uneori cu ochi goi, și alteori cu priviri de obicei intense și luminoase, chiar și străinii nu se poate să nu îl fi urmărit cu ochii, întrebîndu-se cine era și de unde venea. Dacă observatorul ar fi fost obișnuit cu comportamentele nebunilor, probabil că ar fi conchis imediat că în acest caz creierul flăcăului era afectat. Iar dacă observatorul ar fi avut capacitatea, cu această idee în minte, să își continue investigația mai departe pentru a fi sigur ce formă sau specie
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
altă parte, există dovezi documentare că nebunia a fost ereditară în familia lui Chatterton. Robert Southey a observat în acest sens că sora lui Chatterton, care a murit în 1804, a fost internată pentru o perioadă într-un azil pentru nebuni (Wilson 1869: 304). Lord Byron a afirmat în această ordine de idei: Chatterton eu cred că a fost nebun. (apud Dix 1837: 291) Totuși, un astfel de diagnostic din partea lui Byron nu are decît puțină credibilitate, de vreme ce el însuși a
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
pământul românesc, toți cu origine etnică dubioasă. Criminalul rege Carol al IIlea, Lupeasca și dușmanii Legiunii, preconizau internarea tuturor legionarilor în Insula Șerpilor, lucru la care Căpitanul a răspuns: mai curând Insula Șerpilor o vom utiliza noi ca ospiciu de nebuni pentru politicienii cu mintea uscată. Dar legionarii au un crez, un neam și un Dumnezeu. Crezul lor are un conținut creator care servește neamul și eternitatea lui în slujba lui Hristos. Genocidul în România a fost practicat înainte de instaurarea comunismului
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
care apar în povestirile lui Friedrich Dürrenmatt. Personajele nu au în general un nume, sunt doar măști, himere care închid mici universuri, după legi ce nu țin cont de universul exterior. Ele ilustrează o categorie anume: bolnavul, doctorul, asistenta medicală, nebunul, omul alienat, care nu își mai pot reveni după contactul cu lumea, cu „realul” (bunăoară, momentul naționalizării duce la prăbușirea totală a tatălui din povestirea Iluziile din cais). Nu se petrece de fapt nici o dramă palpabilă, iar limitele dintre bine
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
faptul că eul poetic adoptă perspectiva unui sclav aflat în captivitate la Roma. Ciclul Țărm singuratic cuprinde poeme în care sentimentul naturii, mai ales marine, asociat erosului hieratic, melancolic, luminos, izbucnește cu forță, pentru prima și ultima oară. Volumul postum Nebunul regelui (1976), eclectic, nu se distinge printr-o formulă inovatoare, pentru ca textul editat în De bello dacico (1989) să continue experiența clasicizantă din Țărmul singuratic într-o amplă epopee despre războiul daco-roman și cucerirea Daciei, interesantă ca idee și prin
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
lunii, pref. Radu Popescu, București, 1964; Hronic, București, 1965; Zburătorul de larg, București, 1965; Pădurea de cleștar, București, 1967; Țărmul singuratic, București, 1968; Versuri, I-II, București, 1969; Platoșa duratei, București, 1973; Poezii pentru copii, pref. Radu Boureanu, București, 1975; Nebunul regelui, pref. Mihai Gafița, București, 1976; De bello dacico, îngr. Coralia C. Theodorescu, postfață Al. Balaci, București, 1989. Ediții: Izvoare fermecate, București, 1958. Traduceri: Năpârstoc și alte povestiri pentru copiii noștri, cu ilustrații de Florica Cordescu, București, 1946; Vladimir Maiakovski
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
fac? Să mor? Să mor dacă voiești... Pentru că după asta nu o să mai pot trăi. Tipătescu: Atunci, dacă nu e altă scăpare... Zoe! Zoe! Mă iubești... Zoe: Te iubesc, dar scapă-mă. Tipătescu: Să fugim împreună... Zoe: (retrăgându-se) Ești nebun? Dar Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?... Tipătescu: (descurajat) Atunci nu ne mai rămâne nimica de făcut? Zoe: Ba da! Tipătescu: Ce? Zoe: Să sprijinim candidatura lui Cațavencu! Tipătescu: (sărind
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
La ce-ai dispărut? Fănică are în mână o poliță, ale cărei giruri le-ai plastografiat, ca să ridici cinci mii de lei de la societate... Știi? Cațavencu: Știu, madam, că o are, (dezolat) știu, dar ce e de făcut? Zoe: Om nebun! Ți-ai pierdut mințile? Mai întrebi ce e de făcut! Nu știi? Să-ți dau polița: scapă-mă, să te scap! Să schimbăm: dă-mi scrisoarea... Cațavencu: (dezolat) Madam! Madam! Peste putință... Zoe: Ce? Cațavencu: Scrisoarea d-voastră... Zoe: Ei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
colț În altul la o sută de metri, să nu stăm grupuri de doi-trei inși, să nu vorbim Între noi... Iar gratiile erau greu de suportat... Peste 40 de securiști cu mitralierele, cu câinii, ne duceau... Eram un fel de nebuni. Nu eram suflete, eram niște roboți care ne scotea la număr să vadă dacă suntem 3 000. Nu ieșea numărătoarea, ne culca cu burta pe pământ, ne Îngheța zeghea pe pământ, ca să iasă numărul... Când ieșeam pe poartă trebuia să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu ne scoate la aer și avem nevoie de aer.” „Și eu am nevoie de aer.” Și un ziarist oltean, mai obraznic, dacă a văzut că ăsta nu ține cont de nimic și tot repetă... zice: „Domnu’ colonel, eu sunt nebun.”. „Și eu sunt nebun”... „Vă cred!” L-a prins pe picior greșit cu asta... (râde - n.n.) Zice: „Te prind eu, futu-ți Dumnezeii mă-tii de bandit.” Și pac cu cravașa peste mutră... Da’ nu l-a băgat la izolare
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]