7,995 matches
-
masă și ne-am dus în căminul fetelor, ne-am instalat în holul de jos și-am început să jucăm cărți, să vorbim, să clocotim de umilință (erau straturi de umilință pe care prăjitura aceea le adusese la mal) și neputință și să așteptăm (nu era nimănui prea clar ce). A venit destul de repede nu un administrator, nu un prorector, nu un tovarăș de la ASCR, ci, intrând șovăielnic, într-o misiune pentru care nu era pregătit, decanul nostru de an: Liviu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu rotile în România. Și, chiar dacă ar fi avut, ar fi fost mai mare rușine să facem atâta bâlci într-un mijloc de transport în comun. În orice caz, mama n-ar fi vrut să-și expună trupul căzut în neputință. Pe atunci, păstra un simț al cochetăriei destul de neînțeles pentru mine. Deși nu mergea nicăieri, o chema pe tanti Emilia, o coafeză ieșită la pensie, cu degete contorsionate de reumatism, să o vopsească sau să-i facă permanent cam o dată
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
didactic dintr-o experiență personală, mai mult decât un gest de solidaritate cu nedumerirea dureroasă a Mioarei, era în primul rând o fascinație deloc sinucigașă pentru autodisecție. Ca și în tablourile Fridei Kahlo, naivitatea desenului meu pornea poate dintr-o neputință specific feminină de a percepe corporalitatea altfel decât ca pe o rană deschisă. Am arătat prietenelor mele caietul. S-au desenat și ele în ipostaze asemănătoare. Ne străduiam împreună să punem cap la cap diferite explicații ale fenomenului. Secretul n-
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
oamenilor, când spune că suferința este dată omului pentru ,,păcatele lui Adam”, atunci poate că a venit timpul ca incompetenții să fie descalificați, iar problema existenței omului pe acest pământ să fie tratată într-o manieră profesionistă! Văzând că în neputința lui, omul se zbate permanent în ceață fără a fi în stare să înțeleagă ceva, acum 2000 de ani, Cineva a fost trimis cu misiunea clară de a-i lumina pe oameni. Acum 2000 de ani, la fel ca și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
01.2000 Justițiarul din Cartierul Dacia Marian Ciornei este, probabil singurul român care are un „ziar personal - Ziarul este trimis tuturor publicațiilor, inclusiv postului de radio BBC„Scriu când am ceva de scris, cu toate că știu că glasul meu este glasul neputinței” - spune ineditul jurnalist, hotărât să continue redactarea ziarului. Marian Ciornei este un personaj original, probabil singurul din țară care editează un "ziar personal", expresia aparținându-i. Acest ziar apare odată pe lună, este dactilografiat la un rând jumătate pe pagini
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cauza sărăciei este jaful, o boală a societății românești". Atât timp cât lucrurile nu se vor schimba în bine; Marian Ciornei este hotărât să continue redactarea "ziarului său personal." Scriu când am ceva de scris, cu toate că știu că glasul meu este glasul neputinței". Magda OLTEANU * Ziarul Monitorul din 5.08.2002 POȘTALION Împovărat de datorii În orice stat civilizat se știe că Statul ar trebui să reprezinte interesele celor corecți în fața celor care au tendințe de a încălca legea. În acest sens, și
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
trăiește și simte cu adevărat, oricît de inoportun sau incon venabil ar fi adevărul lui. și cred că Tinerețile lui Daniel Abagiu este o astfel de carte cinstită cu sine însăși. Antiliteratură, gombrowiczism, privire ingenuă asupra epocii ceaușiste : e cu neputință să discuți cartea lui Cezar Paul-Bădescu în afara acestor trăsă turi. Dar nu-mi fac iluzia că prin asta am spus totul. E în această scriere și un - nomen odiosum ! - inefabil, ceva ce criticul nu va putea să exprime, dar pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
intelectual este acompaniat de suportul motivant-afectiv, că în acest incandescent proces de redescoperire a cunoștințelor se asigură o învățare autentică și temeinică. Dar ce te faci atunci când, în loc de lumini și zâmbete, descoperi pe fețele și în ochii unor elevi nedumerire, neputință, dezamăgire? Dascălii cu dragoste față de copii și cu conștiință profesională se opresc, fac o rapidă evaluare a drumului parcurs, își trag sufletul și, cu atenție sporită și răbdare, o iau de la capăt. Nu este nici pedagogic, nici uman să treci
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pătrundă în mințile sărace și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la învățător la clasă și invers), reprezintă mirajul profesiei de învățător. Dascălii cu vocație - făuritori
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
un copil la o școală secundară timp de opt ani, să-i asiguri strictul necesar și în același timp să căsătorești fete și băieți cărora le-a sosit vremea să-și ia zborul din casa părintească, erau lucruri aproape cu neputință de realizat pentru o familie împovărată care își asigura existența doar din munca pământului. Această stare de lucruri extrem de dificilă a înțeles-o Dumitru Dascălu mult mai târziu, când, cu diploma de învățător în buzunar, bătea la porțile învățământului superior
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
o vorbă, privea cu îngăduință și simpatie jocurile gălăgioase ale copiilor veniți aici cu părinții sau bunicii, încercând astfel să-și stingă dorul de proprii nepoți, aflați la mii de kilometri distanță de țară. De câțiva ani, de când suferințele și neputințele s-au înmulțit este nevoit să stea mai mult în casă iar relațiile cu lumea s-au redus dramatic. Mulți dintre foștii colegi au părăsit această lume iar vechile cunoștințe s-au împuținat și ele. Ajuns în stație, nu are
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
țară, lucrurile aceste mărunte făceau loc unor preocupări generoase și cercetări profetice. Atunci m-am întrebat: care e adevărata mea viziune despre lumea ce mă-nconjoară? cum sunt care sunt eu cel adevărat. Și iritat de dualitatea acesta și de neputința în care mă vedeam de a mai potrivi cândva culorile între ele, mi-am părăsit definitiv caietele". Alții nu iau lucrurile acestea chiar așa; ba dimpotrivă le primesc cu zâmbet și bunăvoință. Chestiune de temperament, desigur. În rândul acestora din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
preliminarii. Totuși vom spune că vom lupta pentru ideile ce ne sunt mai scumpe, precum chestia națională, cea externă și cea internă (chestia țărănească și cea evreiască); apoi o mai adevărată reprezentare prin introducerea reprezintărei minorităților, care va face cu neputință și tirania guvernanților și capriciile mulțimei, câteodată mai nedreaptă decât o individualitate; în ordinea economică, fără a fi agrarieni, o mai mare îngrădire a principalului nostru izvor de bogăție până acum, agricultura; în cea financiară, reforma impozitelor, iar în cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pot avea loc decât în anumite centre, mai ales în centrele mari. Din această cauză, chiar presa bucureșteană s-a găsit mult timp în întârziere față de cea din Apus. Cu atât mai mult cea din Iași s-a văzut în neputință de a realiza prea mari progrese. În situația de azi a fostei capitale moldovene, o presă bună, cu autoritate și cu prestigiu, un ziar sau două cel puțin, unul singur chiar, mare, popular, destinat să propage gândirea și cultura românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Și care, până la urmă, cad în aceeași capcană ca și ceilalți. (2006) Aranjamente pe spinarea noastră Când vine vorba de conținutul îndoielnic al programelor lor și de personajele de calitate proastă pe care le promovează, televiziunile ridică din umeri a neputință și ne pun banda cu „asta cere publicul“. Sunt, vezi bine, posturi comerciale și se în chină la ceea ce „cere piața“. De fapt, lucrurile stau exact pe dos: înainte să dicteze preferințele publicului, cea care dă tonul în mod total
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
iar sîngele se amestecă cu vinul și fierb Împreună. Muzica și strigătele ascuțite ajung la un veritabil delir În timpul ceremoniilor cînd fidelii zeului poartă frunze de stejar, ramuri de salcie Înmugurită și torțe... Dar beția lui Dionysos nu ascunde oare neputința de a Înfrunta calmul și claritatea? Iată o Întrebare care mă derutează. Acest zeu contradictoriu eliberează pentru a Înlănțui și mai mult. E desfrînat și tragic. Feței calme a culturii grecești, Îi opune vehemența patimii cu care se desfată și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
satisface rațiunea. Echilibrul lui Ianus nu e, În fond, altceva decît o dublă renunțare. Nici una din cele două aspirații, spre trecut sau spre viitor, nu rămîne la el liberă, aripa fiecăreia e Încătușată de cealaltă, astfel că zborul devine cu neputință În ambele sensuri. Ianus, disprețuit pentru duplicitate, trăiește În realitate această veșnică sfîșiere. El nu-și va cîștiga niciodată libertatea pentru că principiul captivității se găsește În efortul său Împărțit În două direcții contrare. Ceea ce părea un privilegiu se dovedește a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
tot acest răstimp?): împreună cu tovarășii săi hotărăște „să meargă la Veneția și la Ierusalim și să-și închine viața pentru binele sufletelor”1. De data aceasta însă, ei prevăd o alternativă pentru cazul în care plecarea ar fi fost cu neputință: „Dacă nu aveau să capete îngăduința de a rămâne în Ierusalim, aveau să se întoarcă la Roma, înfățișându-se Papei, ca el să se folosească de ei acolo unde ar crede că ar fi spre mai marea slavă a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
găsise plăcerea mai ales în mânuirea armelor, cu o mare și deșartă dorință de a dobândi faimă.2 Astfel, într-o zi, se găsea într-un castel asediat de francezi 3. Toți camarazii lui, văzând limpede că le era cu neputință să se mai apere, erau de părere că trebuie să se predea, în schimbul făgăduinței că li se va cruța viața; dar el i-a adus atâtea argumente comandantului castelului, încât l-a convins să țină piept, împotriva părerii tuturor celorlalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rupă din nou piciorul și să pună încă o dată oasele la locul lor, fie pentru că se prinseseră greșit de la început, fie pentru că se clintiseră de la locul lor în timpul drumului; căci, ziceau ei, oasele nefiind la locul lor, tămăduirea era cu neputință. Așadar, s-a repetat acea măcelărire. În timpul acestei operații, ca și în timpul tuturor celor pe care le-a îndurat sau avea să le îndure mai târziu, nu a scos nici un cuvânt și nu și-a arătat altfel durerea decât strângându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ar folosi ca să cucerească țara în care locuia ea, versurile, cuvintele pe care i le-ar spune, faptele de vitejie pe care le-ar săvârși pentru ea. Era atât de mândru de toate astea, încât nu vedea că erau cu neputință de dus la îndeplinire, deoarece doamna aceea nu era o doamnă de o noblețe oarecare; nu era nici contesă, nici ducesă, ci de un rang mult mai înalt 1. 7. Totuși Domnul îl ajuta, adăugând la aceste gânduri altele, izvorâte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
drumul și ajunse la Roma în Duminica Floriilor. 40. Acolo, toți cei cu care stătu de vorbă, aflând că nu avea bani pentru călătoria la Ierusalim, încercară să-l întoarcă din drum. De fapt, spuneau ei cu convingere, era cu neputință să călătorească fără a plăti. Dar el nu putu șovăi: avea în suflet siguranța că va găsi o cale de a merge la Ierusalim. După ce primi binecuvântarea Papei Adrian al VI-lea1, porni spre Veneția, opt sau nouă zile după Paști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Însă tocmai prin acest eșec, precum și prin renunțarea ulterioară la acest „proiect”, Ignațiu ajunge să conștientizeze care este de fapt marca esențială a sărăciei: omul trebuie să se simtă sărac de Dumnezeu, omul este o sete nestinsă de Dumnezeu. Prin neputința de a avea acces la această viziune, Ignațiu ajunge la înțelegerea unui lucru fundamental, și anume că sărăcia totală nu poate fi întemeiată decât pe o sărăcie interioară, în sensul unei simplități sau lepădări interioare, de sine. Iar deznodământul acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
atenția acordată alternanțelor consolărilor și dezolărilor, precum și cântărirea în tihnă a argumentelor. Ajutor în deslușirea Exercițiilor spirituale, textul Jurnalului, așa cum a fost așternut pe hârtie, se lasă citit la rândul său cu multă greutate iar traducerea sa este aproape cu neputință în sensul obișnuit al termenului. În redactarea acestor însemnări extrem de personale, nu a existat nici o preocupare pentru lizibilitatea lor de către alții, nici o considerație față de acuratețea exprimării în scris, față de sintaxă ori față de semnele de punctuație. Vocabularul restrâns la câteva zeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
urmez pentru totdeauna. Pentru câteva răstimpuri, înainte de liturghie și la reculegere în odaie, nu am aflat nici un fel de supunere sau respect, neavând nici un fel de mișcare sau savoare lăuntrică, mai mult, părându-mi-se că simt în mine o neputință pentru a șleț afla, chiar dacă doream să șleț am sau să șleț aflu. Apoi, după puțin timp, în capelă, mi s-a părut că este voință dumnezeiască, pentru ca eu să mă străduiesc să caut și să aflu, și ștotușiț nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]