8,125 matches
-
și cu dificultățile lui. îți cunoști mai bine forțele trupului, puterea ce o ai, dar și punctele slabe. încep să te doară picioarele, să-ți ardă tălpile, să simți greutatea rucsacului, să-ți concentrezi mai mult atenția asupra pericolelor drumului. Obosești, te oprești, bei puțină apă, mănânci fructe uscate, îți mai masezi pulpele picioarelor și apoi pleci mai departe. Parcă localitatea la care vrei să înnoptezi este mai departe decât credeai, îți zici că indicatoarele spun mai mulți km decât sunt
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lui. Eu i-am dorit persoanei din dreapta mea să ajungă sănătoasă și fără probleme la Finistere. Apoi toți ne-am îmbrățișat și am plecat la culcare, mulțumiți și fericiți. Am adormit foarte târziu, pe la ora 2 din noapte. Eram prea obosit fizic și parcă simțeam toată povara de până acum a pelerinajului, importanța lui, confruntarea mea interioară cu un drum interior care cere reînnoire, renunțare, un nou elan spiritual și uman, un stil de viață mai simplu și mai autentic creștin
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
apă curgătoare, rece, unde îmi răcoresc picioarele. Citisem în 1001 de nopți că în raiul lui Allah sunt multe fântâni. înclin să cred că este adevărat căci este de nedescrisă bucuria și plăcerea de a-ți răcori picioarele înfierbântate și obosite într-o astfel de apă. Punându-mi apoi pijamalele la uscat pe o ață din curte întâlnesc un domn cam la 65 de ani, înalt, cu părul alb, cu niște ochelari rotunzi din spatele cărora te priveau ochii curioși, strălucitori
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
zis că mai am de mers doar patru zile și ajung la scop. Am emoții și îl rog pe Dumnezeu să mă țină în putere pînă la capăt. Astăzi, când am ajuns aici, după 33 km parcurși, simțeam că sunt obosit nu numai de picioare, ci în tot corpul. Și totuși, voința mă împingea mai departe, fiind însă foarte atent unde pun piciorul. Este o experiență interesantă: lupta dintre voință și energiile trupului, ce scad cu fiecare km parcurs. Dar face
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
a revedea această minunată metropolă. Paul, parcă ghicindu-mi gândurile, îmi zise: Întoarce-te tot pe aici, poate ai mai mult timp, să putem vizita și alte locuri memorabile. Avionul era un Jumbo, mi se părea imens, fiind și etajat. Obosit cum eram și fără o varietate de imagini în fața ochilor, am adormit destul de repede. Somnul era superficial și întrerupt de golurile de aer, care îmi creau senzația căderii în gol, dar nu mă impacientau și nici nu-mi creau senzații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
bizui și de la care puteam afla primele informații despre caracterul fiecărei persoane din schema misiunii. Îmi face plăcere să vă cunosc, tovarășe consilier, vă asigur că voi fi alături de dumneavoastră în complexa activitate ce vă așteaptă. Cred că sunteți foarte obosit, după mai mult de treizeci de ore de zbor și impresii noi. Aveți dreptate, încep să simt oboseala, dar o convorbire cu dumneavoastră îmi este mai utilă decât orice altă activitate, căci de dormit nu se pune problema, sunt destul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
după plecarea mea. Administratorul, care, de când îl trimisese șeful lui să îmi cumpere biletul de plecare, devenise tot o miere, se oferea să îmi facă diverse servicii, de care nu aveam nevoie, ne aștepta la poartă. Masa, deși eram puțin obosit, a decurs în bune condiții. Erau prezenți toți, ambasadorul cu soția erau bine dispuși, cred că el și administratorul "luaseră ceva la bord" și îndemna să începem masa, grătarul deja sfârâia cu insistență, paharele erau umplute, masa aranjată, participanții se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Paul mi-a spus că în ziua următoare, sâmbătă, avea să mă ducă cu mașina undeva în afara capitalei, să mă scoată din Madrid. Cu zâmbetul pe buze, mă frecai la ochi și mă pregăteam să-mi exprim uimirea. Ești foarte obosit, nu te-ai putut odihni deloc, nu-i așa? Nu, mă simt foarte bine, replicai, înțelegând imediat reacția lui, mă frecam la ochi să verific dacă nu visez, chiar ai obținut aprobare să vizităm Escorialul sau Toledo? Eu doar i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
și ca cetățean. Am luat pentru prima dată cunoștință cu o zonă din țară plină de istorie, străbătând-o pas cu pas, În cea mai mare parte. Aveam la dispoziție două căruțe speciale pentru serviciul veterinar, dar caii erau destul de obosiți după sutele de kilometrii parcurși și ca să nu fiu un exemplu negativ pentru alte servicii “de spate”, preferam să merg În urma căruțelor, alături de ostașii aferenți serviciului veterinar. Cu această ocazie am gustat pentru prima dată mămăliguța cu brânză și smântână
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
pui de aflatoxine și sterigmatocistină (Paul I., Coman A., Boișteanu M., Cotea C., 1988) etc. Trebuie să subliniez Însă că noua microscopie electronică cerea o realfabetizare morfologică și doamna dr. Coțofan O. nu era dispusă să și-o mai Însușească. Obosise. A reușit să o convingă și pe Oduța să nu se avânte prea mult. Le-a venit În sprijin accidentul nuclear de la Cernobâl (25 aprilie 1986), care ne-a distrus toate plăcile fotografice. Din import nu mai puteam aduce nimic
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
apoi “ Bate vântul frunzele/ și-nvârtește morile” și pe măsură ce creștea am trecut la utilizarea piciorelor, jucând: Am pierdut ieri o batistă/ Cine mi-a aflat-o ... sau/ și Coroana e rotundă/ Rotundă e și luna... și altele, și altele până oboseam amândoi. Când a devenit mai stăpână pe picioruțe ne-am jucat de-a ascunselea folosind toate ungherele și mobilele din casă. Totul era al nostru. Nimic nu ne era interzis. Și dacă din repertoriu omiteam vreun cântec sau vreun joc
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
început să mă ia și la mișto, cică aș fi deja boșorog. Uite, sufletul unui poet trebuie să stocheze și imaginea unei astfel de femei, prea ne-am obișnuit să vedem dragostea numai în roz-bombon, cred că și cititorii sunt obosiți de "siropisme", nu mai pot îngurgita numai imagini edenice. Să fim sinceri, poeții au nevoie de asemenea femei... ușoare. Dacă astfel de femei de-a lungul timpului și-au găsit loc în proză, în poezie au fost ignorate sau tratate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de deplinătate, de zeitate. Poezia este prezența/ coborârea zeității în cuvânt. Ce slogan aș alege? Aș spune exact ce cred, ceva cam așa: Ocoliți-mă, aceste precare încercări sunt doar ale mele, sunt de unică folosință, nu merită să se obosească alții cu ele. Nu aveți de ce să mă urmați. Eu înaintez pe bâjbâite, legat la ochi, ca o cârtiță și drumul nu duce într-un luminiș, ci, mai mult ca sigur, se înfundă, e o tentativă a mea ratată de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
premiat de Asociația Scriitorilor din Iași. Să însemne asta că te-ai îmbogățit, că trăiești acum din literatură pentru, evident, literatură? Înțeleg că e o glumă la care nu prea îmi vine să râd. Am mai spus și nu voi obosi să repet. În România, drepturile de autor sunt negative, în sensul algebric al termenului, adică mai mici decât zero. Trebuie să plătești pentru a publica. Probabil că într-un viitor destul de apropiat va trebui să plătim și pentru a fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fost pedeapsă...! Iisus ne poate mântui! Literatură poate fi o expresie divină numai atunci când harul pe care-l ai ți-a fost dat de Dumnezeu, când tu conștientizezi, fără să faci din asta un merit deosebit al tău, să obosești lumea cu acest har, că misia ta este una adevărată, necesară lumii în care te-a lăsat Dumnezeu să-i spui învățăturile. Nici un scriitor nu s-a mântuit prin literatură. Nici măcar vreun cititor, vreun om. Cel mult și-a căpătat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
plăcut să fii pe lumea asta? Dacă ai fi fost arhitect, de exemplu, ce mare (mic) edificiu ți-ar fi plăcut să proiectezi? Dacă ai fi fost pictor, ce tablou (mare, mic) ai fi vrut să faci? Poemele scrise nu obosesc să-mi arate adevărul fundamental că poezia e o altă înțelegere a lumii. Spiritul poetic nu mi-a provocat nici o frustrare. Dacă aș fi fost pictor, mi-ar fi plăcut să fiu Van Gogh. Ca arhitect, mi-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
umple buzunarele, dar sunt sigură că în vara aceea a Caritasului nu ne-ai citit pe noi, pe clujeni. Așa că mă tem că nu te pot ajuta...! Spune-mi o definiție a libertății. Cât de liberă ești tu? Sunt cam obosită în ultima vreme, așa că îmi imaginez că libertatea este o vacanță. Nu sunt în vacanță acuma. Spunea Napoleon că fiecare soldat poartă cu sine un baston de mareșal. În a cui traistă (românească) se află bastonul de laureat Nobel? De ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
devin încă un om, un altul și totuși să pot rămâne eu cel care sunt. Posibilitatea de a mă putea în permanență reîntoarce la mine însumi fără a pleca din mine vreodată. Spațiul în care mă pot odihni când sunt obosit ori surmenat, fără a mă părăsi; și nu în cele din urmă prietenii scriitori pe care-i am și avut în literatura română. Alte tangențe (din păcate sau nu?!) nu mai am. Ce te ține departe de literatura română? În afară de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
imaginarului occidental rămâne mut. Au reușit doar albanezul Kadare și cehul Kundera să evoce puțin acest spațiu est-european, sau mai nou Andrei Kurkov, un rus care trăiește la Kiev. Geografic vorbind, această zonă parcă nu are impact metafizic, parcă îi obosește pe occidentali. Care sunt păcatele literaturii române care o fac inaccesibilă posibililor cititori europeni? Un prieten, scriitor francez, căruia i l-am recomandat pe Mircea Cărtărescu, mi-a spus după ce a citit o carte de proză a acestuia, că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nazaretul, Capernaum-ul, Marea Tiberiadei, Nain-ul, Valea Iordanului, Cana Galileii și altele. Apoi vezi munți cu diferite forme. O frumusețe unică aș spune eu. Cât privești, nu te mai saturi de privit, ochii vizitatorului nu se mai satură și nici nu obosesc. E ceva care te Învăluie Într-un balsam de bună dispoziție, de binefacere, de sănătate, de bucurie lăuntrică, de fericire. Parcă ești la ușa Raiului. Totu-i sfânt, totu-i curat. Parcă este o altă lume, de... Îngeri. Învăluiți În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Îngăduit. Sunt fericită ce am adus cu inima și doresc să Împart la toți acest sentiment de bucurie lăuntrică. Ies afară pe alee și mă opresc În fața unui măslin milenar. Admir grosimea lui. Arată, Împovărat de ani, ca un om obosit de vremuri, parcă Îți spune ceva tainic, că a văzut multe și a auzit multe. Apoi mă opresc la o stâncă nu prea Înaltă care are reprezentat pe ea chipul Mântuitorului cu Crucea În spate, căzut În genunchi și privind
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
zice: „- Veniți la oră !”. Eu am anunțat colegii „- Băieți, venim la oră!”. Ei, la ore, cine vine ? Gherghel și încă un coleg, îl cheamă Virginel Eșanu, care este director la o stație de betoane. La un moment dat, ăla era obosit și a adormit, sforăia în sală, era obosit peste poate, se muncea din greu, iar eu luam cursul și Plăhteanu umplea tabla cu scheme, mda... [râde - n. ns., S. P.] Nu te-ntreb ! S. P.: - Fără comentarii ! Spuneți-mi câte ceva
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Băieți, venim la oră!”. Ei, la ore, cine vine ? Gherghel și încă un coleg, îl cheamă Virginel Eșanu, care este director la o stație de betoane. La un moment dat, ăla era obosit și a adormit, sforăia în sală, era obosit peste poate, se muncea din greu, iar eu luam cursul și Plăhteanu umplea tabla cu scheme, mda... [râde - n. ns., S. P.] Nu te-ntreb ! S. P.: - Fără comentarii ! Spuneți-mi câte ceva, domnule profesor, despre prima locuință. Cum ați obținut
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
aici, pragmatismul vieții... din industrie... cum zic, ușura, cred eu, sarcina, nu știu, nu pot să mă pun în postura lui, a activistului de partid, care trebuia să-și îndeplinească planul de ședințe și prelucrări, pregătire ideologică, dar nu ne obosea și nu exagera, pentru că și el, nu-mi amintesc numele lui, ca mulți alții, cred, din aparatul de-atunci, înțelegeau că execută și că alții ca noi, care eram niște figuranți, până la urmă, dar nu a vieții, în propria noastră
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
izvoarele răcoroase se vor capta, desăvârșindu-se astfel poezia și frumusețea acestor locuri pitorești. Și astfel, acest colțișor splendid al naturii s-ar preface într-un loc de pelerinagiu, unde liniștea și odihna căutată în timp de vacanță, de oameni obosiți de muncă și de elevii dornici de lucruri noi și strălucitoare, se vor putea găsi cu mijloace modeste pe aceste meleaguri”. Virgil Caraivan considera că în fața lui se afla un orășel „de școli și de biserici”, iar Gheorghe Chiper afirma
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]