8,671 matches
-
amândouă, le duceam prin parcurile de copii, la Palat, la muzeul Otilia Cazimir, la Mitropolie, la bisericile din p reajmă. Elevă la grădiniță, în fiecare zi, bunicul ei îi ducea un dulce, o aducea de la grădiniță, o culca să se odihnească, îi supraveghea creșterea. Numai că mama ei încerca să o îndepărteze de mine. s-a ajuns până acolo că într-o zi am fost anunțat că Andreea a luat din casă o verighetă, verigheta tatălui său, niște cercei și o
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
prezentare numai două lucrări științifice. Acest fapt subliniază talentul și valoarea pe care Dan le-a avut în domeniul cercetării științifice medicale, el a realizat prima cultură celulară de cardemiocite din România. Îl regret foarte mult. Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace. Cu deosebit respect, al dvs. Dr. Petru Scripcariu”. Asemenea cuvinte de apreciere total dezinteresa înalt la minte, poate plămădi și expedia unui tată atât de mult lovit de două ori, cel puțin, de soartă. Îi mulțumesc și îl
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
roagă într-o franceză destul de corectă să mai repet întrebarea. La rîndul său, o repetă în italiană, gardienei, iar aceasta răspunde că un asemenea noroc nu l-aș putea avea decît după ora 19, cînd Bătrîna Doamnă se va fi odihnit. Nu vreau să vă las nici o clipă iluzia că aș fi avut un asemenea noroc. Vă pot spune că, la ora aceea, aveam să rătăcesc pe undeva, departe, printre canalele strîmte dinspre Stazione Maritima fără să regăsesc nicicum drumul spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în Samarkand (sau, poate în Buhara) un sultan mare și puternic. Și care, ca orice sultan, iubea femeile și avea nenumărate. Într-o seară, după o zi călduroasă și obositoare, sultanul s-a așezat pe malul unui lac să se odihnească. Soarele se lăsa către Apus. Și lacul, nisipul, arborii, cerul, lumea întreagă se scăldau în culorile asfințitului. Sultanul a fost cuprins deodată de o fericire atît de intensă, în fața acestei frumuseți copleșitoare, încît l-a chemat la el pe marele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
cu palma îndreptată în sus, după rînduială, bucata cea mai grasă, de la coada berbecului. Ni se toarnă și puțin arhi și astfel conversația se animă, căci niciodată gazdele n-ar tulbura cu întrebări un oaspete, înainte ca acesta să fie odihnit și hrănit. "Casa mea este a ta și casa ta este a mea", glăsuiește legea ospitalității, în deșert. Și nomadul știe ce înseamnă să fii obosit, după o lungă călătorie. Așa că abia acum suntem întrebați cu ce ne ocupăm, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mai dificilă executată la trapez, rîde în hohote și are un rîs tare frumos! la năzbîtiile clovnilor și se vede că participă cu tot sufletul la tot ce se petrece în arenă. Partenerul ei își păstrează impasibilitatea, o mînă se odihnește pe umărul fetei, alta pe mînerul umbrelei, iar pe chipul galben, atît cît îl pot vedea dintr-o parte, se citește mai curînd indiferență decît entuziasm față de ceea ce se petrece sub ochii lor. Astfel s-a scurs prima parte a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
celor ce veneau în urma lor. Am avut-o profesoară de limba română, în școala elementară, pe marea Zoe Verbiceanu, căreia îi datorez dragostea profundă pentru limba noastră atît de masacrată și de fără apărare în zilele noastre. Dumnezeu s-o odihnească și să-i dea acolo, Sus, tot ce ființa ei infirmă și prigonită nu a putut avea pe lumea asta, atît de sălbatică în acele vremi. Nu am avut și norocul de a o avea dacăl pe minunata Doamnă Halunga
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
primul an de școală, acest Artachino venea pentru corectură de la București, în fiecare săptămână o jumătate de zi. Era somnoros după o noapte de mers cu trenul și la fiecare elev stătea câteva minute, apoi, tot somnoros, pleca să se odihnească undeva până în seară, când se întorcea la București. Profesor de anatomie dr. Possa. La istoria artelor, un moșneguț tâmp și neștiutor, îl chema Mureșanu. Fusese prin Italia și marea lui admirație mergea din plin către Guido Reni. La perspectivă, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
fost de toate motivele, lene, sărăcie, neglijență, nenorociri de tot felul în familie și, peste toate, tot mai greu de găsit ce mi-ar fi trebuit, adică două camere cu bucătărie, o cameră pentru atelier, alta în care să-mi odihnesc oboselile și să nu fiu constrâns să înghit mirosul de vopsele și de ulei rânced. Vine acum o perioadă de timp din viața mea despre care nu mă duce mintea despre ce ar trebui să scriu. Timpul trece cu speranțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
în panglică decolorata. Și, în sfârșit, urma Nicolae, cel mai tânăr dintre toți, îmbrăcat cam anapoda, blugi decolorați și rupți, roși, si adidași foarte uzați. Cosașii îmbucau într-o tăcere desăvârșită. Scenă părea desprinsa din pânză pictorului Camil Ressu, „Cosași odihnindu-se”. Curând își făcură solemn cruce, mulțumind lui Dumnezeu pentru bucățele oferite și se grupară în două echipe, una de-o parte a fâneții, cealaltă de partea opusă, pentru a putea clădi căpițele înaintând din ambele direcții. Lui moș Gheorghe
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
sacrificându-se, irevocabil, pentru alții. Epilog Nu știu cum vedeti dumneavoastră situația - cei care vă petreceți astăzi concediile pe Coasta de Azur, vă așezați confortabil În fotoliile gigantice din birourile luxoase ale marilor companii sau ale impozantelor instituții politice, cei care va odihniți În vile imense și va alegeți mașini super-performante din cataloage euro-americane ori, pur și simplu, cei care va pregătiți să preluați o nouă, impresionantă funcție de conducere. Eu vă propun să ne gândim o clipă la acei tineri din 22 decembrie
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
clipă cu cine știe ce reacție dură a oamenilor stăpânirii. Dar nu a venit decât un milițian care ne-a rugat (acesta este cuvântul: ne-a rugat) să cântăm mai Incet ca să nu-i deranjam pe cei care la ora aceea se odihneau. Am Inteles noi prea bine subtextul acelei rugăminți și ne-am dus spre poalele pădurii unde socoteam că nu vom ,,deranja” pe nimeni. În scurt timp, Însă, s-au adunat mulți localnici care ne-au Înconjurat și au intrat În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Și urmau versuri, multe versuri. Cu ,,Teiul lui Eminescu”, ,,Primul avion” și... ,,Trandafirul de câmp”. Trandafirul albastru de câmp care, atunci când Îi vine vremea ori inoportun se vestejește că și... Malin. Sandu Malin Tăcu, devenit un gând, o amintire, se odihnește impasibil, Într-o altă lume, tot a prietenilor: la cimitirul PodgoriaCopou, Într-un cadru mirific, așa cum Îi plăcuse să trăiască din primii ani ai copilăriei, verdeața, flori, liniște și, din când În când șoaptele vizitatorilor... Din depărtare: la Malin... Nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
din strada Triumfului, la telefonul pretins a veni din partea familiei, a fost desprins din provizoratul vieții asigurat de terapia intensivă a Spitalului de urgență, plimbat la ,,aer” pe străzile Iașului la orele 2 și 17 min, cănd criminalii Îngalonați se odihneau ori Își ciocneau cupă succesului, sufocându-l. A fost momentul maxim al durerii În familie, iar durerea mamei mai ales nu are măsură oricât și-ar caută cuvintele Înțelesuri alese. 21-22 decembrie 1986 era dată dinaintea mișcărilor studențești de la Iași
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Ansamblul cunoștințelor ce trebuie să fie asimilate de copil este structurat de Decroly pe centre de interes, aferente celor patru trebuințe fundamentale/de bază ale copilului: trebuințe de hrănire, de luptă împotriva intemperiilor, de a lucra și de a se odihni, de apărare împotriva unor pericole. Din astfel de centre de interes se pot desprinde mai apoi ,,centre fragmentare” sau chiar ,,centre specializate”. Ultima categorie este posibilă și valabilă doar după ce copilul depășește vârsta de 14 ani, fiind selectată din toate
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de demielinizare, sau de o agravare tranzitorie, provocată de factori exteriori (efort fizic, stress, creșterea temperaturii etc.). În fața unei agravări funcționale de intensitate ușoară sau medie, este uneori preferabil să amânăm cu câteva zile decizia terapeutică, lăsând, pacientul să se odihnească și evitând în felul acesta să tratăm „prea devreme“ niște simptome ale căror evoluție ar fi fost oricum regresivă în mod spontan și rapid. Doar agravările de o anumită importanță și de o anumită durată justifică un tratament și este
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
petrecuți la Troia l-au pustiit și pe el. Clitemnestra simte schimbarea din vocea lui : Altădată glasul îți tremura de o neîncetată bucurie. Acuma vorbești încet și nu spui tot (II 12). Războinicul întors acasă e ostenit (vreau să mă odihnesc... sunt obosit - II 12 ; Dar odihna mea ? - II 13), ceea ce știe și Casandra (Nu-mi poți dărui decât oboseala ta - III 1). Cel care a trăit războiul ca pe o experiență vitală și i-a aflat zădărnicia caută acum doar
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ele nu înlocuiesc viața.” Dumitru Popescu 122. „E totdeauna un sistem greșit de a vroi să citești în inima celorlalți, căutând să ți-o închizi pe a ta.” J. J. Rousseau 123. „Acela care citește toată ziua și nu se odihnește decât prin inerție, pierde încetul cu încetul facultatea de a cugeta prin sine însuși, după cum un om care călătorește prea mult, pierde obiceiul de a umbla.” Arthur Schopenhauer 124. „Mă tem de omul a cărui știință se bazează pe o
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
trece. Georges întârzie. Liftul reparat urcă și coboară fără încetare. O ușă se deschide și apare o tânără femeie în halat alb: "Așteptarea o să dureze, liftul oprește la etajul ăsta cu o probabilitate de 1 la 27. Veniți să vă odihniți alături." Ea preferă să aștepte. Dar tușește. Tânăra femeie deghizată în infirmieră o ia pe după umeri și o duce în camera de alături. Se lungește pe pat, dar nu vrea să se dezbrace. Falsa infirmieră se apucă de călcat fără
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mic, branșat pe un canal din Tel Aviv, care difuzează continuu scurte informații din toată lumea. Televizorul are și funcția de spion. De cum ațipește, acesta emite niște sunete ascuțite care o fac să se trezească, tresărind brusc. Cu neputință să te odihnești. Plonjează în noaptea totală, lipsită de transparență. Două infirmiere pălăvrăgesc, spălând vasele în colțul bucătăriei. Deodată, micuța blondă cu un aer puțin mai simpatic îi mărturisește colegei ei că învață nemțește și a făcut o cerere de bursă ca să plece
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
regulate pe deasupra mării fără lună, despicând și închizând iute noaptea la loc, peste un mister de nepătruns. În fine, e considerată suficient de "restabilită" ca să i se dea o "permisie" de 15 zile. I se propune să meargă să se odihnească într-o clinică din Nanterre. Georges nu e de acord. De ce să nu se întoarcă acasă? S-ar simți acolo mai bine decât în clinica cea mai performantă. Bărbatul ei, care nu se lasă condus de sentimente, crede că rațiunea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
comandă un "mergător" ca să poată umbla. Noaptea, nu mai visează, sau foarte puțin. Oricum, când se trezește, nu-și mai aduce aminte nici măcar dacă a visat sau nu. Peste zi, între injecții, ședințe de kinesiterapie și recoltări de sânge, se odihnește. Citind sau somnolând lungită pe canapea. Atunci, imaginea farului luminând la intervale regulate o mare fără lună i se strecoară pe sub pleoapele pe jumătate închise sau chiar între paginile cărților. Mereu la fel de limpede și la fel de obscură. Fragment nomad, călătorind prin
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
direcția sanatoriului de tuberculoză osoasă, cutezător ridicat pe un promontoriu, deasupra mării. Pe terasele lui, printre paturile bolnavilor expuse la soare, se vedeau infirmierele care se foiau pentru preparativele de seară. Ocoli marea clădire, în curtea căreia câțiva manutanțieri se odihneau fumând o țigară, și ajunse în micul port. Aproape de cheiul măturat de plictisul metafizic al betonului răscopt la soare, o mică navă ruginită putrezea în apa cu luciri grase, de carburant. Cele două santinele care marcau începutul zonei priveau buimace
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
scoici, dar în vara asta n-am vândut mare lucru, au fost puțini turiști... Fără să bage de seamă, ajunseseră la marginea Bugazului. Era deja ceasul apusului care închidea pământ și mare într-o sferă de foc. Dacă ne-am odihni nițel?", propuse învățătorul arătând spre o bancă necioplită, lăsată pe marginea drumului, după oprirea unei construcții al cărei schelet neterminat își îndrepta spre cer degetele acuzatoare ale scândurilor inegale. Dar abia se așezaseră că învățătorul se sculă brusc, ca unul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lipsea la apel. Apa era călduță, dar veselă. Înotă până acolo de unde, întorcându-se, malul i se păru doar o linie mai clară, trasă cu sfoara. Făcu multă vreme pluta, lăsându-se purtat în derivă, cu ochii închiși, ca să se odihnească. Când a ajuns la mal, se lăsa noaptea. Înfășurat în prosop, văzu aprinzându-se luminile de la sanatoriu. Cineva mergea pe marginea apei. Nastia. Tot în rochia cu bretele, cu sandalele în mână. Briza îi lipea fusta de coapse, lăsând să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]