11,301 matches
-
mai vie decât viața, mai autentică și mai proaspătă parcă. În acest scop, epistolierul utilizează diverse formule introductive de mare haz37, în funcție de mesajul pe care vrea să-l transmită, de gustul și de personalitatea destinatarului. Altminteri, referințele livrești și anecdota, pasajele memorialistice și relatarea unor aspecte din viața de zi cu zi compun, în linii mari, materia epistolarului lui Ion D. Sîrbu. Scrisorile acestea conțin însă și un jurnal de creație, autorul oferind numeroase chei de interpretare pentru propria operă, explicând
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
funcție metatextuală se desprind trăsăturile definitorii ale unei poetici sui generis (în fapt, ale mai multor "poetici": o poetică a nuvelei, una a romanului, alta a teatrului, a jurnalului sau a genului epistolar). Putem decela o "autoreferențialitate generică" în unele pasaje cu rol de mise en abyme, ilustrând viziunea autorului atât asupra genului ca atare, cât și asupra propriilor texte epistolare: "Va trebui să trecem la a scrie scrisori, Erasmus a scris 40.000, limba latină și lipsa telefonului au fost
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca să se vorbească de începutul unei ere de liberalizare a regimului. În acest context noul secretar general al partidului, Nicolae Ceaușescu, la plenara din decembrie 1965 a criticat sever politica față de științele sociale a conducerii precedente. Merită să cităm acest pasaj, fiindcă reflectă maniera în care noua conducere dorea să se erijeze în postura celei care face dreptate și introduce normalitatea: "În domeniul științelor sociale și-au făcut loc fenomene de superficialitate, de îngustime de vederi și de vulgarizare a unor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a pus ordinea (ma'af) în locul Haosului". Și în aceiași termeni se vorbește despre Tutankamon, după ce a restaurat ordinea în urma "ereziei" lui Akhenaton (cf. § 32), sau despre Pepi II: "el a pus mă al în locul minciunii 12 învățăturile pentru Meri-ka-re, pasaj tradus de Sauneron-Yoyote, pp. 75-76. A se vedea traducerea integrală de John Wilson, ANET, pp. 414-418. 13 Cf. textul tradus de J. Wilson, ANET, pp. 10-11. Tradiția canaaneană cunoaște un mit analog; cf. § 50. 14 A se vedea exemplele citate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se bucură de imortalitatea solară, faraonul este înconjurat de un anumit număr de supuși ai săi, în primul rând de membrii familiei sale și de înalții funcționari 34. Aceștia sunt identificați cu stelele, numiți "slăviții". După Jacques Vandier (p. 80): "Pasajele stelare, ale textelor Piramidelor sunt pătrunse de o poezie de o calitate excepțională: regăsim aici imaginația simplă și spontană a unui popor primitiv care se mișcă cu ușurință în mister." După cum am remarcat, doctrina soteriologică a Textelor Piramidelor nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
iar membrele sale eliberate de bandaje pentru a se asigura înălțarea; J. Vandier a arătat că e vorba despre un complex mitico-ritual osirian (op. Cit., p. 81). 31 Texte citate de J. Vandier, op. Cit., p. 78. A se vedea, de asemenea, pasajele traduse de către J. H. Breasted (Development ofReligion and Thought în Ancient Egypt, pp. 109-115,118-120,122,136) și reproduse în antologia noastră, From Primitives toZen. Pp. 353-355. 32 J. Vandier, p. 72. Un expozeu mai detaliat ia J. H. Breasted
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fiul tău Horus nu va pune stăpânire pe el." (Pir., 145-146; traducere de R. Weill, p. 116). Alte texte sunt chiar agresive; ele reamintesc că Osiris este un zeu mort, căci el fost asasinat și aruncat în apă. Totuși, unele pasaje fac aluzie la identificarea faraonului cu Osiris. Sunt prezente asemenea formule: "Tot așa cum Osiris trăiește, la fel acest rege Unas trăiește, tot așa cum Osiris nu moare, nici regele Unas cu moare" (Pir., 167 sq.). 29. Osiris, zeul asasinat Pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tradiția premodernă, vom începe expunerea noastră cu primele capitole ale Facerii. Data târzie a redactării lor nu constituie o dificultate, căci conținutul este arhaic: în fond, el reflectă concepții mai vechi decât saga lui Avraam. Facerea se deschide cu acest pasaj celebru, " La început a făcut Dumnezeu (Elohim) cerul și pământul. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor" (I: 1-2). Imaginea oceanului primordial, deasupra căruia plutește un zeu creator, este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Isaac, ale nepotului său lacov și ale lui losif, constituie perioada zisă a patriarhilor. Multă vreme critica a considerat patriarhii drept personaje legendare. Dar de o jumătate de 12 Evident, "Iahve" este un anacronism, aici, ca și în toate celelalte pasaje citate până acum, căci numele a fost revelat mai târziu lui Moise. Când Israel era copil." secol, grație mai ales descoperirilor arheologice, unii autori sunt înclinați să accepte, cel puțin în parte, istoricitatea tradițiilor patriarhale. Aceasta nu înseamnă, desigur, că
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu El, "Dumnezeul tatălui" a obținut dimensiunea cosmică pe care nu putea să o aibă ca divinitate a familiilor și a clanurilor. Este primul exemplu, atestat istoric, al unei sinteze care îmbogățește moștenirea patriarhală. Și nu va fi singurul. Numeroase pasaje descriu, destul de sumar, de altfel, practicile religioase ale patriarhilor. Unele din aceste pasaje reflectă totuși o situație posterioară. Este deci cazul să comparăm dosarul biblic cu practicile specifice culturilor pastorale arhaice, în primul rând acelea ale arabilor preislamici. După Facerea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o aibă ca divinitate a familiilor și a clanurilor. Este primul exemplu, atestat istoric, al unei sinteze care îmbogățește moștenirea patriarhală. Și nu va fi singurul. Numeroase pasaje descriu, destul de sumar, de altfel, practicile religioase ale patriarhilor. Unele din aceste pasaje reflectă totuși o situație posterioară. Este deci cazul să comparăm dosarul biblic cu practicile specifice culturilor pastorale arhaice, în primul rând acelea ale arabilor preislamici. După Facerea, patriarhii ofereau sacrificii, ridicau altare și așezau pietre pe care le ungeau cu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
când își măsoară forțele cu ființele demonice 25; 2) măyă creatoare de forme și de ființe, privilegiu al zeilor suverani și în primul rând al lui Varuna. Această măyă cosmologică poate fi considerată ca echivalând cu rta. Într-adevăr, numeroase pasaje prezintă alternanța zilei cu noaptea, mersul soarelui, căderea ploii și alte fenomene care țin de rta, ca rezultate ale acestei măyă creatoare. Așadar în Rig Veda, cu vreo 1500 de ani înainte de Vedănta clasică, se percepe sensul inițial al conceptului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vrăjile" lui Indra se numără în primul rând puterea sa de transformare; cf. M. Eliade, / ma^e, ț et Symholes, pp. 131 sq.; G. Dumezil, op. Cit., pp. 143-144. 26 Cf. M. Eliade, Images et symboles, pp. 128 sq. 27 Anumite pasaje din Rig Veda (de exemplu, l, 164, 38) vedeau în Varuna nonmanifestatul, virtualul, eternul. 2S Vezi referințele grupate de A. Coomaraswamy, "Angel and Titan", p. 391, nota. 29 Mahăbhărata, 21,6 și 25,4. În alte pasaje din Mahăbhărata regele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sq. 27 Anumite pasaje din Rig Veda (de exemplu, l, 164, 38) vedeau în Varuna nonmanifestatul, virtualul, eternul. 2S Vezi referințele grupate de A. Coomaraswamy, "Angel and Titan", p. 391, nota. 29 Mahăbhărata, 21,6 și 25,4. În alte pasaje din Mahăbhărata regele Varuna este socotit printre cei mai importanți naga, și c citat alături de șerpii mitici atestați deja în sursele vedice; cf. G. Johnsen, "Varuna and Dhrtarășțra", p. 260 sq. atenția. Acest aspect constituie într-adevăr una dintre caracteristicile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să i se nască copil erou! Parjanya să ne dea în orice vreme ploaia după dorință! Sa se coacă pentru noi, din belșug, grâul! Etc." (Văjasaneyi Samhită, XXII, 22). 6 Cf. James L. Sauve, "The Divine Victim", care citează toate pasajele pertinente din izvoarele germanice și sanscrite care se referă la sacrificii umane. la fiecare nouă ani prin spânzurarea a nouă oameni și prin alte victime animale. Această paralelă indo-europeană face plauzibilă ipoteza că purusamedha se săvârșea efectiv. Dar în India
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu Universul; alții îl căutau în "persoana" (purușă) prezentă în soare, lună, cuvânt etc.; alții, încă, în "nesfârșitul" care ține lumea, viața și conștiința. Printre numele Ființei Primordiale, cel care s-a impus de la începuturi a fost Brahman; într-un pasaj celebru din Chandogya Up. (III, 14,2-4), Brahman e descris ca fiind "lumea întreagă" și totuși de natură spirituală: "viața este trupul său, forma lui este lumina, sufletul său este spațiul"; el cuprinde în sine toate actele, toate dorințele, mirosurile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Această ființă senină, ridicându-se din trupul său și atingând cea mai înaltă lumină, apare în forma sa proprie. Ea este ătman. Este nemuritorul, cel ce nu se teme. Este Brahman" (Chandogya Up., VIII, 3, 4)40. -% într-un alt pasaj din aceeași Upaniyadă (VI, 1-15), un maestru îi explică fiului său, Svetaketu, crearea Universului și a omului de către Ființa Primordială: după Creație, Ființa impregnează regiunile cosmice și corpul uman ca un grăunte de sare dizolvat în apă. Ătman reprezintă esența
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Zeus împotriva Titanilor - care încarnau forța nemăsurată și violența - echivalează deci cu o nouă organizare a Universului, într-un anumit sens, Zeus creează, din nou lumea (cf. Indra, § 68). Această Creație mai fusese amenințată de două ori. Într-un pasaj considerat multă vreme o interpolare (pe la 820-880), dar căruia ultimul editor al Theogoniei i-a demonstrat autenticitatea 4, o ființă monstruoasă, Typhon, fiul Gaiei și al lui Tartarus, se ridică împotriva lui Zeus. "Din umerii săi ieșeau o sută de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și epopteia, savanții au folosit nu numai aluziile autorilor antici, ci și cele câteva informații transmise de apologeții creștini. Informațiile acestora din urmă trebuie examinate cu prudență; dar nu se pot ignora. De la Foucart încoace, s-a citat mereu un pasaj din Themistios, citat de Plutarh și păstrat de Stobaios, în care încercările sufletului, imediat după moarte, sunt comparate cu confruntările celui inițiat în Marile Mistere: la început, acesta rătăcește în întuneric și suferă tot felul de terori și spaime: apoi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
O informație destul de surprinzătoare ne-a fost transmisă de episcopul Asterios. Acesta a trăit în jurul anului 440, când creștinismul devenise religia oficială a Imperiului. Ceea ce înseamnă că episcopul nu se mai temea de dezmințirile autorilor păgâni. Asterios vorbește despre un pasaj subteran, cufundat în întuneric, unde avea loc întâlnirea solemnă dintre hierofant și preoteasă, despre torțe care se stingeau și despre "mulțimea care crede că salvarea sa depinde de ceea ce fac cei doi în întuneric"8. Dar nici o cameră subterană (katabasion
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
palatul va fi pustiu, cetatea cea zgomotoasă, părăsită." (32: 9-14). 119. Făgăduința dată lui Ieremia Originar dintr-o familie de preoți, Ieremia și-a asumat vocația în ~ 626 și a practicat-o, cu întreruperi, timp de patru decenii, într-un pasaj celebru, el relatează împrejurările alegerii sale (1: l sq.). Șovăind înaintea grelei sarcini, el invocă vârsta sa fragedă: "Eu nu știu să vorbesc pentru că sunt încă tânăr" (1: 6). Dar Domnul i-a atins gura și 1-a întărit (1
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
distrugere: "restul iudeilor" stabiliți în Egipt vor fi și ei nimiciți (44: 12 sq.). 29 La somația lui Iahve, el și-a consemnat pe un sul prorocirile de nenorocire, într-o zi, servitorul său Baruh a vrut să citească unele pasaje în Templu, dar a fost oprit, cartea i-a fost dusă regelui care a ars sulul. Dar Ieremia a dictat o nouă carte (cap. 36). Una din caracteristicile mesajului lui Ieremia este marele număr de confesiuni și aluzii la sentimentele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
procesiune în care inițiații, "sub puterea zeului", se lăsau purtați de o frenezie considerată de către public, ca și de posedații înșiși, drept "nebunie" (mania). Herodot se mulțumea să reproducă o istorie care i se povestise la Olbia. Demostene, într-un pasaj celebru (Despre coroană, 259), încercând să-și ridiculizeze adversarul, pe Eschine, ne revelă, în fond, anumite rituri din micile tyasii (numite Bacchein) pe care le celebrau, la Atena, 14 Tiresias îl apără totuși pe zeu: "Dionysos nu le obligă pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
același timp Dionysosul teban, fiul lui Zeus și al lui Semele"26. Diodor din Sicilia pare să se refere la misterele dionysiace când scrie că "Orfeu a transmis în ceremoniile Misterelor sfâșierea lui Dionysos" (V, 75,4). Iar în alt pasaj, Orfeu e prezentat ca un reformator al misterelor dionysiace: "de aceea inițierile date de Dionysos se numesc orfice" (UI, 65,6). Tradiția transmisă de Diodor e prețioasă în măsura în care confirmă existența Misterelor dionysiace. Dar e probabil ca încă în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
realismul puternic și nou". Cartea lui Geo Bogza este apreciată tocmai pentru forța cu care se recreează viața, pentru că peisajele sale "au un dublu conținut geologic și social". Descrierea vieții grele a oamenilor, se remarcă, este dublată și ea de pasaje epice, totul pentru a se surprinde fiecare grup "în notele sale esențiale, nu numai în trăsăturile sale pitorești.", pornind de la aceste observații cartea lui Geo Bogza este considerată una dintre cele mai importante apariții ale anului. Numărul 4 aduce, în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]