8,224 matches
-
Baruch Kappel Goldstein (, n. 9 decembrie 1956, d. 25 februarie 1994) a fost un medic israelian cu vederi de extremă dreaptă născut în Statele Unite ale Americii, care a comis masacrul de la Grota Patriarhilor în orașul Hebron, în 1994, omorând 29 de arabi palestinieni și rănind alți 150, ca un act de răzbunare pentru uciderea unor coloniști evrei din zona Hebron de către teroriști arabi. Pe data de 25 februarie 1994, teroristul evreu a deschis
Baruch Goldstein () [Corola-website/Science/306348_a_307677]
-
pentru uciderea unor coloniști evrei din zona Hebron de către teroriști arabi. Pe data de 25 februarie 1994, teroristul evreu a deschis focul cu arma sa automată asupra unor bărbați musulmani, în timp ce aceștia se aflau la rugăciune în moschea din Grota Patriarhilor din Hebron. Atentatorul era, în calitatea sa de medic, maior în rezervă al armatei israeliene. După rafalele de armă automată, atentatorul a fost imobilizat de arabi și linșat. Autoritățile israeliene au condamnat oficial acest act terorist împotriva populației arabe palestiniene
Baruch Goldstein () [Corola-website/Science/306348_a_307677]
-
8 ianuarie 1580, ale lui Matei Basarab - 14 aprilie 1643 și 27 octombrie 1645. Cea dintâi refacere aparține lui Mihnea al II-lea Turcitul, care a construit și chiliile precum și clopotnița din piatră. Paul de Alep, care a însoțit pe patriarhul Macarie de Antiohia în țările române, scrie în notele lui în anul 1657: "Biserica este mare și cu o arhitectură frumoasă, având două turle, una deasupra navei, cealaltă deasupra corului. Pe cele patru coloane sunt patru arcuri pe care este
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
cu mijloacele voite de El”. 1958 - Centrul “Unitatea creștină” din Lyon, Franța, începe pregătirea materialului pentru Săptămâna de rugăciune în colaborare cu comisia „Fede e Costituzione” a Consiliului ecumenic al bisericilor. 1964 - La Ierusalim, papa Paul al VI-lea și patriarhul Athenagoras I s-au rugat împreună rugăciunea lui Isus “ca toți să fie una” (Evanghelia după Ioan 17, 21). 1964 - Decretul asupra ecumenismului al Conciliului Vatican al II-lea, sublinia cu insistență că rugăciunea este sufletul mișcării ecumenice, și încurajează
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
s-a aflat adoptarea a trei legi, pentru acceptarea renunțării lui Carol și proclamarea lui Mihai ca moștenitor, pentru modificarea Statutului Casei Regale și pentru primirea Regenței. În calitate de regenți au fost desemnați Prințul Nicolae, fratele mai mic al lui Carol, patriarhul Miron Cristea și președintele Curții de Casație, Gheorghe Buzdugan. Legile au fost adoptate în unanimitate, ele fiind cunoscute ulterior, împreună, sub denumirea de "actul de la 4 ianuarie"; reprezentanții Partidului Național și cei ai Partidului Țărănesc nu au participat însă la
Criza dinastică din România () [Corola-website/Science/305792_a_307121]
-
Iacub Mehmet, care a fost și el un fel de ambasador itinerant al României în cursul vizitelor sale în țări arabe și islamice. În martie 1977, Rabinul Rosen, adept al unei atitudini de înțelegere cu alte confesiuni și popoare, împreună cu Patriarhul Justinian al României au jucat un rol activ în organizarea unui dialog în orașul Lucerna din Elveția, între biserica creștin-ortodoxă și evrei. În ultimii ani ai regimului ceaușist a continuat să militeze împotriva manifestărilor xenofobe, de ură interetnică, chiar și
Moses Rosen () [Corola-website/Science/305811_a_307140]
-
la construcția Bisericii, conducînd șantierul, dar totodată a fost formată și comunitatea religioasă. Familia preotului paroh este compusă din șapte persoane, părinții și cinci copii. Studiile teologice părintele le-a făcut în România: seminarul „Veniamin Costachi”, m-rea Neamț; facultatea „Patriarhul Iustinian”, București; doctoratul ne finisat la facultatea „Ovidius”, or. Constanța. Corul bisericesc este condus de Dumitrașcu Ina, corul fiind tînăr atît după voci, cît și după vârstă. Staroste al bisericii este Panciuc Petru, secretar Buzdugan Nina. Casa parohială este la
Vrănești, Sîngerei () [Corola-website/Science/305875_a_307204]
-
pe bordurile pietrelor funerare. Acestea sunt adesea evidențiate prin stemele de familie, inscripția fiind de obicei așezată într-un registru central, ca de pildă în cazul pietrelor funerare ale lui Iordache și Matei Cantacuzino, la Cotroceni, ale Bălașei Cantacuzino și patriarhului Dionisie (ambele la Târgoviște). În sculptura în lemn predomină ornamentul floral, de remarcat la ușile bisericii mănăstirii Horezu și la cele ale Bisericii Stavropoleos din București. În cazul iconostaselor sunt frecvente motivele fitomorfe, uneori cu figuri de animale, dar se
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
vila în care a locuit în anii '30 împreună cu Elena Lupescu și fiul său, principele moștenitor Mihai. La 6 septembrie 1940, în Sala tronului a avut loc ceremonia de depunere a jurământului de către regele Mihai, în prezența generalului Ion Antonescu, patriarhului și președintelui Curții de Casație. În Casa Nouă a avut loc la 23 august 1944 convorbirea dintre regele Mihai și dictatorul Ion Antonescu, audiență în urma căreia președintele Consiliului de Miniștri a fost arestat și demis, fiind înlocuit în fruntea guvernului
Palatul Regal din București () [Corola-website/Science/305915_a_307244]
-
au participat toate oficialitățile orașului, consulul englez și cel polon, o delegație de preoți ortodocși și armeni etc. La moartea sa, ziarele timpului îl caracterizau în necrologurile publicate la moartea sa drept "veteranul iudaismului moldav", "bunicul mișcării evreiești din țară", "patriarhul coreligionarilor săi". Osemintele sale au fost ulterior reînhumate în cimitirul național de pe Muntele Herzl (Har HaZikaron) din Ierusalim, fiind aduse în Israel din România în anul 1965. În memoria sa, ca recunoaștere a meritelor sale în cadrul mișcării sioniste, numele său
Samuel Pineles () [Corola-website/Science/305925_a_307254]
-
Română Unită cu Roma ar fi încetat să existe în anul 1948. Sfântul Sinod, în ședința sa din 10-11 ianuarie 1982 a redactat un protest energic și a semnalat conducerii de partid și de stat abuzul săvârșit de Roma papală. Patriarhul Iustin Moisescu a trimis o telegramă de protest către papa Ioan Paul al II-lea, telegramă publicată în ziarele centrale din 14 ianuarie 1982. Discursul pontifical din 6 ianuarie 1982, favorabil reconstituirii Bisericii Române Unite, a trezit din nou speranțe
Traian Crișan () [Corola-website/Science/305265_a_306594]
-
Radio Vatican, în cadrul căreia se rostea fie o omilie, fie o predică tematică instructivă. Această liturghie a fost mult timp onorată de prezența ierarhilor români uniți din emigrație, episcopul Vasile Cristea și arhiepiscopul Traian Crișan. În anul 1967, privind retrospectiv, Patriarhul Justinian a evocat motivele principale ale refuzului Bisericii Ortodoxe Române de a trimite observatori la Conciliul Vatican II: „organizarea de expoziții defăimătoare la adresa Bisericii și statului român” și „hirotonirea unui cleric fugar din țară, Vasile Cristea, ca episcop unit...”. Expoziția
Vasile Cristea () [Corola-website/Science/305273_a_306602]
-
Stârmina, înconjurată de culmi împădurite și stâncoase, lângă gura Peșterii Sfântului Nicodim și de sub ale cărei ziduri izvorăște apa, rostogolindu-se în cascadă, cu o cădere de cca 40 m în râul Tismana. Celebrul călător - diaconul Paul de Alep, împreună cu Patriarhul Macarie al Antiohiei, au vizitat mănăstirea Tismana în iulie 1657 și menționează în cartea sa, scrisă în limba arabă, „Note de călătorie”, printre altele: În adevăr, ea nu mai are seamăn nici în această țară, nici în alta, prin frumusețea
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
rugăciune, priveghere și odihnă al Cuviosului, a fost în grota aflată pe stânca de lângă mănăstire. Cuviosul Nicodim a fost solicitat să mijlocească pentru Serbia la Constantinopol, în anul 1375 ridicarea anatemei, datorată conflictului dintre aceste două Biserici din anul 1346. Patriarhul Filotei al Constantinopolului l-a apreciat foarte mult pe Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele de sfinte moaște și l-a făcut arhimandrit, "Mănăstirea Tismana" devenind „Marea Lavră” și prima arhimandrie din țară. La Mănăstirea Tismana, Cuviosul
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
a Horezu). Acest ansamblu este înconjurat, în general, cu ziduri de apărare (de exemplu Mănăstirea Sucevița, Mănăstirea Dragomirna, Mănăstirea de la Brebu). La unele mănăstiri ortodoxe există și o bolniță (spital) cu un paraclis. O mănăstire care intră direct sub autoritatea patriarhului unei biserici, în loc de a fi sub episcopul locului din acea eparhie, se numește "stavropighie". Un mare număr de mănăstiri a fost construit de Sfântul Nicodim Cel Sfințit de la Tismana și de ucenicii săi, în timpul vieții sau imediat după trecerea lui
Mănăstire () [Corola-website/Science/305374_a_306703]
-
a fost sprijinit mai ales de bulgarii stabiliți în Țara Românească, încă de la începutul secolului al XIX-lea. În anii 1860-1861 au mai fost închiși : Constantin Mladenov, un mare folklorist, și trei episcopi, pentru motivul că nu au pomenit numele patriarhului. Deabia acum intervine sultanul Mehmet în ajutorarea poporul bulgar, și alături de ruși reușesc să-l forțeze pe patriarhul Ioachim să acorde sprijin bulgarilor, dar bulgarii doreau mai mult, doreau autocefalie, iar patriarhii greci cer sinodului ecumenic să ia decizii, în privința
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
În anii 1860-1861 au mai fost închiși : Constantin Mladenov, un mare folklorist, și trei episcopi, pentru motivul că nu au pomenit numele patriarhului. Deabia acum intervine sultanul Mehmet în ajutorarea poporul bulgar, și alături de ruși reușesc să-l forțeze pe patriarhul Ioachim să acorde sprijin bulgarilor, dar bulgarii doreau mai mult, doreau autocefalie, iar patriarhii greci cer sinodului ecumenic să ia decizii, în privința bulgarilor, deoarece nu mai doreau să fie responsabili de doleanțele Bisericii Bulgare. Problemele continuă până când în 12 martie
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
episcopi, pentru motivul că nu au pomenit numele patriarhului. Deabia acum intervine sultanul Mehmet în ajutorarea poporul bulgar, și alături de ruși reușesc să-l forțeze pe patriarhul Ioachim să acorde sprijin bulgarilor, dar bulgarii doreau mai mult, doreau autocefalie, iar patriarhii greci cer sinodului ecumenic să ia decizii, în privința bulgarilor, deoarece nu mai doreau să fie responsabili de doleanțele Bisericii Bulgare. Problemele continuă până când în 12 martie 1870, Poarta dă un decret care oferă bulgarilor șansa de a avea un exarhat
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
a avea un exarhat independent. Ei formează un Sinod, în care îl aleg de mitropolit pe Iilarion, dar acesta fiind excomunicat, este ales ca exarh al Bisericii bulgare Antim, (adică o funcție superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh, funcție oferită de patriarhia de Constantinopol ), în anul 1872, care avea sediul la Constantinopole. Antim (1872-1877) a păstorit într-o perioadă destul de dificilă, deoarece majoritatea episcopilor bulgari, au fost trimiși în teritorii grecești, iar în Macedonia nu s-au putut
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
perioadei războaielor contra turcilor. Înființarea Exarhatului bulgar și lupta pentru independență bisericească a oferit bulgarilor un nou statut politic și religios. Nu după multe zile de la desemnarea lui Antim ca exarh al Bisericii Bulgare, mai exact în 25 mai 1872, patriarhul Antim al VI -lea, declară Biserica bulgară schismatică, ( adică o separă formal de comunitatea reigioasă, de care aparține, și anume de patriarhia ecumenică), pe motive că ar contraveni canoanelor. În septembrie același an, turcii insistă a se ține un sinod
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
ani de existență a mânăstirii Rilo, marele patriot Gheorghe Dimitrov a afirmat că fără jertfa mânăstirilor și bisericilor ortodoxe bulgare n-ar fi fost posibilă renașterea statului bulgar. În 10 mai 1953, Biserica ortodoxă Bulgară a fost desemnată patriarhie, iar patriarhul ecumenic Atenagoras I (1949-1972), a emis Tomosul de recunoaștere din partea Patriarhiei Ecumenice la 1 august 1961. Începuturile schimbărilor democratice din Bulgaria sunt legate de data de 10 noiembrie 1989. Procesul de colaborare politică și spirituală a Bulgariei cu alte popoare
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
Bulgariei cu alte popoare Europene a dobândit noi dimensiuni începând cu schimbarea democratica din 1989 și mai ales cu integrarea în structurile Euro-Atlantice. În 2 iulie 1989 a avut loc în catedrala din Vrața, oficierea liturghiei pontificată de Sanctitatea Sa Maxim, Patriarhul Bulgariei, iar cu ocazia aniversării a 250 de ani de la nașterea Sf. Sofronie Vraceanski, s-a dat citire Pastoralei Sinodului Bisericii Ortodoxe Bulgare, iar tot în același an s-au împlinit 18 ani de când a fost desemnat Sanctitatea Sa Maxim ca
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
Bulgariei, iar cu ocazia aniversării a 250 de ani de la nașterea Sf. Sofronie Vraceanski, s-a dat citire Pastoralei Sinodului Bisericii Ortodoxe Bulgare, iar tot în același an s-au împlinit 18 ani de când a fost desemnat Sanctitatea Sa Maxim ca patriarh al Bulgariei. În anul 1991 a fost adoptată o noua constituție, s-au reformat partidele politice și a fost inițiată o economie de piață. În timpul celor 5 secole de dominație străină, diplomați, misionari și călători Vest europeni au trecut prin
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
Ortodoxe Ruse a decis înființarea Episcopiei de Edineț și Briceni și numirea ca episcop a starețului Mănăstirii Noul Neamț din Chițcani, arhimandritul Dorimedont Cecan. El a fost hirotonit întru arhiereu la 8 noiembrie 1998 în Catedrala Patriarhală din Moscova, de către Patriarhul Aleksei al II-lea al Moscovei, asistat de către mitropolitul Juvenalie Poiarkov de Krutița și Kolomna, mitropolitul Vladimir Cantarean al Chișinăului, arhiepiscopul Serghei Fomin de Solnechnogorsk, arhiepiscopul Arsenie Epifanov de Istra, episcopul Evghenie Reșetnikov de Vereia, episcopul Aleksei Frolov de Orehovo-Zuevo
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
ale litughiei îi sunt atribuite, dar fără a avea dovezi concrete că el le-a fi conceput. a luat poziții doctrinare contra Pelagienilor, iar delegații săi i-au condamnat pe Nestorieni la Conciliul de la Efes din 431. Nestorie a fost Patriarhul Constantinopolului, funcție recunoscută a doua ca importanță, după papalitate; afirma că Isus Christos avea două naturi - una divină și una umană, iar Fecioara Maria nu era "Născătoare de Dumnezeu" (gr. Theotokos), ci mama lui Isus Omul. Cu ocazie condamnării acestei
Papa Celestin I () [Corola-website/Science/305401_a_306730]