KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...291 292 293 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453

noroc, scumpa mea. Ies fără grabă din stația de metrou de pe strada noastră. Când ajung la colț mă opresc, Îmi suflu nasul și trag aer În piept adânc, de câteva ori. Junghiul din piept parcă m-a mai lăsat un pic, iar locul lui a fost luat de o cumplită stare de nervozitate. Cum am să mai pot da ochii cu Lissy după ce a spus Jack la televizor ? Cum ? O cunosc de foarte mult timp. Și m-a văzut de foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
am avertizat. — I-ai zis că n-o să aibă un inel cu piatră prețioasă pe deget ! sare Lissy. Nu i-ai spus : o să spună toate secretele tale pe un post național de televiziune. Știi, Jemima, ai putea să fii un pic mai Înțelegătoare. — Nu, Lissy, are dreptate, spun supărată. A avut dreptate tot timpul. Dacă mi-aș fi ținut pliscul, nu s-ar fi Întâmplat nimic din toate astea. Iau sticla de schnapps și-mi umplu paharul, posomorâtă. Așa e, relațiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
ochii. Lissy, cu respirația Întretăiată, se zgâiește la buchet. O, Doamne. Sunt de la Jack ? — Da. Dar nu le vreau, zic. Vă rog luați-le. Stați ! exclamă Lissy, punând mâna pe celofan. Lăsați-mă doar să le miros și eu un pic ! Își Îngroapă fața Între petale și inhalează adânc. Uau ! Sunt absolut incredibile ! Emma, le-ai mirosit? — Nu ! zic supărată. Nu vreau să le miros. — N-am văzut În viața mea niște flori atât de incredibile ca astea. Se uită la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Întors acum cu capetele spre mine. — Bună, mamă, zic cu o voce brusc Îngroșată. Bună, tată. Ce naiba e cu ei aici ? — Emma ! spune tata, făcând un efort să vorbească pe tonul lui normal, jovial. Ne-am gândit să... trecem un pic pe la tine, să te vedem. Aha, spun, aprobând din cap mecanic. De parcă ar fi ceva cât se poate de firesc. — Ți-am adus un mic cadou, spune mama repede. Niște flori pentru birou. Lasă buchetul jos stângace. Brian, uită-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-mi emoția. Am crezut tot ce mi-ai spus, Jack. Dar, tot timpul ăsta, tu aveai un plan ascuns. Tot timpul ăsta, n-ai făcut decât... să te folosești de mine. Jack mă fixează uluit. — Nu, zice. Nu, stai un pic. Ai Înțeles greșit. Mă apucă de braț. Nu așa a fost. N-am pornit În chestia asta cu ideea clară de a mă folosi de tine. Nu-nțeleg cum de are chiar atâta tupeu, să-mi spună asta. — Ba da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
șiroindu-mi pe obraz și călcând pe legăturile de iarbă-neagră de pe asfalt. Ajung acasă abia mult mai târziu, spre seară. Dar cearta noastră Încă Îmi mai răsună În minte. Mă doare capul de mor și simt că mai am un pic și izbucnesc din nou În plâns. Deschid ușa apartamentului și le găsesc pe Lissy și pe Jemima aproape păruindu-se pe subiectul drepturile animalelor. — Nurca e foarte fericită să fie făcută haină... tocmai zice Jemima În clipa În care deschid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
și un colț al foii pe care a Încercat diverse anagrame la cuvântul Scoția. Pentru numele lui Dumnezeu. — Ce faci, Lissy ? — Mă... joc și eu, spune și i se ridică tot sângele În obraji. Poate mă duc și caut un pic pe internet, doar așa, din pură curiozitate. — Vă rog mult Încetați, amândouă ! spun. Dacă Jack nu vrea să-mi spună secretul lui... atunci nu vreau să i-l aflu. Fără veste, mă simt total epuizată de ziua de azi. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
de la manșete, fără să privească nici măcar din greșeală spre mine. Evident că a fost și o chestie de noroc. Dar pur și simplu am simțit că e timpul să... facem câteva Încercări, fie ele și ușor riscante... să experimentăm un pic și cu alte segmente demografice... Ia stai așa. Ce tot spune aici ? — Ei bine, experimentul tău a avut succes. Paul Îl privește aprobator. Și, lucru foarte interesant, el coincide cu o analiză de piață făcută În peninsula scandinavică, pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Spune-le că mi s-a făcut rău, că am avut o urgență... — Ba nu te duci nici un acasă ! spun Îngrozită și Încerc să-i apuc hainele din mână. Lissy, o să fie bine ! Pe bune, gândește-te și tu un pic. De câte ori a trebuit să stai În sala de judecată și să ții nu știu ce discurs kilometric În fața a tone de oameni, gândindu-te că, dacă greșești, poți trimite la pușcărie un om nevinovat ? Lissy se uită la mine ca la nebuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
perfect Întuneric și publicul din jurul nostru amuțește, nerăbdător. Bătaia de tobe se amplifică, dar pe scenă nu se Întâmplă absolut nimic; e același Întuneric ca de smoală. Răpăitul se aude tot mai tare și Încep să mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gând să Înceapă să danseze odată ? Când au de gând să tragă cortina asta ? Când au de gând să... Buf ! Cineva icnește În clipa În care sala e luminată brusc de un spot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Din minte mi-a dispărut absolut tot restul. Nu-mi pot lua ochii de la Lissy. Habar n-am avut că e În stare de așa ceva. Habar n-am avut ! Da, bine, am făcut Împreună balet, când eram mici. Și un pic de step. Dar niciodată n-am... eu niciodată... Cum e posibil să știi pe cineva de douăzeci de ani și să n-ai habar că știe să danseze ? Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut uluitoare cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
privesc chipul strălucitor și, brusc, mă cuprinde un sentiment apăsător de vină. Are dreptate. Ar trebui să fiu sinceră. Ar trebui să fiu În fine sinceră cu el, măcar acum. — OK, zic În cele din urmă și mă apropii un pic mai tare de el. Îți aduci aminte chestia aia pe care o făceai cu limba ? Cobor și mai tare glasul. Chestia aia... care gâdila ? Ei bine, câteodată, chestia aia mă făcea să... râd. Așa că, dacă ar fi să-ți vând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mi atinge ușor nasul. — Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi dai niște apă ? mă trezesc spunând. Eu am să rămân aici. Mă simt un pic amețită. Jack pare alarmat. — Mi s-a părut mie că ceva nu e În ordine. Hai să te duc acasă. Chem imediat mașina. — Nu. E... OK. Vreau să rămân. Du-te și adu-mi doar puțină apă. Te rog, adaug

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Să se Învețe minte ! Și, brusc, parcă un descântec nefast s-a rupt. Brusc, mă pot mișca din nou. Pot să respir. — Ești... Tremur atât de tare, că abia mai pot vorbi. Ești o idioată... o tembelă... o cretină fără pic de creier În capul ăla de găină ! Ușa e dată violent de perete și apare Lissy, cu ochii scoși din orbite. Ce naiba s-a Întâmplat aici ? Întreabă. Tocmai l-am văzut pe Jack ieșind ca o vijelie. Părea absolut devastat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
spune și mă privește neliniștită. Încă mai poți să-l prinzi. Du-te. Mă năpustesc pe ușă, apoi În curte, gâfâind, cu plămânii arzându-mi. Când ajung la șosea mă uit Înnebunită În stânga și-n dreapta. Apoi Îl văd, un pic mai departe. — Jack, stai. Merge cu pași mari, cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce spre mine cu chipul Încordat. — Deci de-asta erai atât de interesată să afli ce-i cu Scoția

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
cu mobilul la ureche și, În clipa În care Îmi aude vocea, se Întoarce spre mine cu chipul Încordat. — Deci de-asta erai atât de interesată să afli ce-i cu Scoția. Nu ! zic oripilată. Nu ! Jack, ascultă-mă un pic, nici unul dintre ei nu știe nimic. Te rog crede-mă, nu știu nimic. Nu le-am spus despre... Mă opresc. Tot ce știe Jemima e că ai fost acolo. Nimic mai mult. Blufa. Nu i-am zis nimic. Jack nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
mă pot abține. Habar n-am ce sunt alea pro-ceramide avansate. (Nu știu nici măcar ce sunt pro-ceramidele neavansate). Azi-noapte, când Jack m-a Întrebat „La ce te gândești ?“, iar eu i-am răspuns că „La nimic...“, am cam mințit un pic. Adevărul e că mă gândeam de fapt ce nume să le dăm copiii noștri. Dar ideea e că e cât se poate de firesc să ai, din când În când, câte un mic secret față de prietenul tău. Toată lumea știe chestia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

camerele de la etaj să ne citească din poveștile ei adunate într-o viață, mai ales repovestiri ale parabolelor din Biblie - în fine, pe Antonia am cunoscut-o în ziua aceea când, după băută, trebuia să mă dreg cu ceai fără pic de alcool. Pe urmă, în anul cât a durat relația noastră și când eu cădeam în bețiile mele profunde de trebuia ea și cu maman să mă dezbrace-descalțe seara acasă, nu mai contenea să-mi amintească cum mă luase de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
picioare care nu s-au canonit prea mult cu încălțările, și cu un mic inel argintiu pe degetul penultim. Și în întunericul de-acum îi strălucesc ochii negri, tot rotunzi, cu pupilele și irisul care nu mai lasă aproape nici un pic de alb la vedere. Gura croită pe zâmbet nu i se-nchide bine peste dinții cu strungăreață. Avea obiceiul cumva nenatural să-și muște tot timpul buzele cu dinții din față, ceea ce le făcea să arate stacojii de parcă ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
citite ca lectură obligatorie în școli; romane care erau în mod evident expresia frustrărilor amoroase. Așa cum nu și-a permis slăbiciunea somnului, nici amorul nu era pentru el, avea patru copii recunoscuți, făcuți în izbucniri animalice de hormoni, fără nici un pic de dragoste în sensul pur. Prin curtea unde tocmai a intrat, cu însoțitorii muți împingând în lături cu un scrâșnet fioros porțile albe, mate, un tip înalt cu constituție atletică de occidental se agită de colo-colo cu o cameră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
vino-aicea, că nu pot să urlu! Hai, zi-i! Țigăncușa se-apropie fără chef de masa noastră, până ajunge să dea cu pântecul de muchea de tablă. Da’ să știi că nu-ți mai dau băutură! Nu băutură, da’ un pic de apă de la tine din pizdă-mi dai? Ce-i aia? întreabă fata râzând sonor și face pași înapoi spre ieșire. Vezi că nu ești întreg la minte! Fata s-a întors din cârciumă într-un minut, cu două sticle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
pot să-l trimit doar pe fotoreporter. Ziua care debutase pișăcios se limpezise exact după spusa fetei cu prognoza meteo. Femeia de pe ultimul scaun al tramvaiului se crucește la ciudățeniile naturii: cică în Canada totul e numai apă, fără nici un pic de zăpadă, i-au scris ei rudele din America, în schimb la Los Angeles o zăpadă de s-au închis și școlile. Tramvaiul în care m-am suit la nimereală trece cu grijă aproape pe pragul casei cu tencuială roșcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322

să se asorteze la mai multe haine... — Am înțeles, spune Suze și se oprește, ușor încruntată. Bex... nu mi‑ai zis săptămâna trecută de niște sandale lila? Foarte scumpe, de la LK Bennett? — Da? Simt că‑ncep să mă înroșesc un pic. Nu... nu‑mi amintesc. Poate. Oricum... — Bex, îmi aruncă Suze o privire brusc suspicioasă. Acum spune‑mi adevărul. Chiar ai nevoie de o pereche de sandale lila? Sau pur și simplu ți le dorești? Nu! zic, cu un aer defensiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
și, în clipa în care dau cu ochii de ele, inima începe să‑mi bată mai tare. Vai, sunt superbe. Superbe. Delicate, cu multe curelușe și cu o mură micuță în vârf. Mă îndrăgostesc de ele pe loc. Sunt un pic cam scumpe, dar e lucru știut că nu trebuie niciodată să te zgârcești la pantofi, pentru că picioarele tale ar putea avea de suferit. Îmi strecor picioarele în ele cu un frison de încântare și, o, Doamne, sunt fenomenale. Picioarele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
să te zgârcești la pantofi, pentru că picioarele tale ar putea avea de suferit. Îmi strecor picioarele în ele cu un frison de încântare și, o, Doamne, sunt fenomenale. Picioarele mele arată brusc elegante, par mai lungi... ei, OK, merg un pic cam greu cu ele, dar asta e probabil din cauză că podeaua magazinului e atât de alunecoasă. — Le iau zic cu un zâmbet larg către vânzătoare. Vedeți, aceasta este răsplata acestei abordari controlate a shopping‑ului. Când cumperi ceva, chiar simți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]