8,125 matches
-
autohton, sprijinit de forța duhovnicească a imbatabilului protopop, pentru citirea aghezmei celei mari, într-o slujbă specială, de justificată amploare, pentru alungarea duhurilor satanice și purificarea spațiului, contaminat și profanat de maleficele mesagere ale ÎMPĂRATULUI NEGRU... Ptiu! Ducă-se pe pustii...! Vade retro, Satana! Mergi înapoia mea, satano! (Marcu, 8:33) În ciuda straielor "nemțești", de mireni, pictorii trăiau într-o isihie completă, ca doi ermiți. Își respectau cu strășnicie un anumit program: regimul alimentar, rugăciunile, posturile și toate cele ce țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
stare de inconștiență. Cât despre medicamente sau doctor... De unde? Dorința lor cea mai fierbinte era ca babica să nu moară în tren și să reziste până acolo unde ne vor coborî, pentru a fi înmormântată creștinește. Vă dați seama cât pustiu era în sufletul lor și câtă amărăciune? Cât erau de necăjiți? Mircea, dă-mi, te rog, cuțitul din sacoșă. Da, mama, poftim. Mulțumesc, dragul meu. A tăiat o parte bună din slănina primită și a învelit-o într-o bucată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
moș Butu, să fiți cuminți. Da, mama. Bordeiul lor nu era departe de al nostru. Afară erau câteva bătrâne macedonene îmbrăcate în negru, care priveau cu ochi lipsiți de expresie spre linia imaginară a orizontului îndepărtat, peste miriștea țepoasă și pustie, pe deasupra bordeielor care se ridicau asemenea mușuroaielor noi de cârtiță. Moș Butu ieșea din bordei. Dumnezeu s-o ierte, moș Butu, pe mama dumneavoastră și să vă dea tăria să suportați această dureroasă despărțire. Vreau să vă spun că sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
inculpații" au fost urcați într-un vagon de transportat vite, ticsit de lume. Circulau zvonuri că vor lua drumul Siberiei. Nu a fost așa, pentru că aveam și nou Gulagul nostru care se numea Bărăgan. Au fost abandonați într-un loc pustiu. Nu aveau hrană și nici adăpost. Au fost nevoiți să-și încropească un bordei, un fel de vizuină unde s-au îngrămădit, precum cârtițele, cei șase copii și mama lor. Un medic omenos a angajat-o pe mama copiilor ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ei? Îmi ceri să-ți vorbesc despre Revista "Poesis" și iată, în capul meu, se face imediat conexiunea cu... Eminescu. Mărturisesc că în anii aceia, când fetița din mine se primenea la față și, în loc să asculte poveștile bunicii, citea "Geniu pustiu" și "La aniversară", într-o carte veche de prin anii '43, se substituia firesc acelei fete, care iubea un "geniu". Pe vremea aceea nu știam exact ce e un... geniu. Nu știu nici acum. În cuvântul ăsta vedeam ceva sumbru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cum trebuie în spațiul național literatura română și apoi în afara țării. Deși se știe cum, nu se face așa cum se știe, ci așa cum se întîmplă. Aici se pot spune foarte multe lucruri, dar este ca și cum ai vorbi într-o peșteră pustie, ca să-l parafrazăm pe Arghezi cînd îi ataca pe cei ce vorbeau fără noimă despre Eminescu din orice poziție. A.B.Este o mare onoare pentru mine să putem dezbate toate aceste chestiuni și vă mulțumesc. Ne apropiem de sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fiind duminică, nu putem vizita ministerul de agricultură. Deși e 12 iulie căldura e suportabilă. Suntem Într-o zonă cu 500600 mm precipitații. La Fresno, spre sud, scad la 250 mm, iar mai departe spre sud est, o parte e pustiu, cu peisaj saharian, numit Death Valley, valea morții. În zona de aici culturile de cereale, grâu, orz, ceva porumb, apoi cartofi, sfeclă, lucernă, se prezintă frumos. California, ca mărime, ocupă locul doi, primul fiind Texas. Suprafața ei e de 40
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la radio, că ceea ce face el e o greșeală. V.A. : Era un adevăr sau o minciună ? A.M.P. : Era un adevăr. Auzisem deja că pierd. Dar știți cum era, totul era pe muchie. Și ce să știe el în pustia aia a Ucrainei ce se întâmpla la Moscova ? Deci l-am luat cu tupeu și i-am zis : „Domnule, o să aveți nevoie de investiții străine. Aceștia sunt ziariști străini. O să aveți nevoie de ei. Suntem prieteni, nu mai e ca
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de inferioritate, dovadă că mulți din cei care se duc să lupte în Siria vin din comunități musulmane din Occident sau că arabii israelieni țin cu pales‑ tinienii, deși trăiesc infinit mai bine ca ei. Într-o seară, în Ierusalimul pustiu, când nu lucram, am mers singură în bazarul din orașul vechi, cândva mai întins și mai frumos decât cel din Istanbul. Acum, sub Intifada, nu era nimeni, niciun turist, niciun cumpărĂtor, doar ei, sutele de vânzători palestinieni, erau acolo, țineau
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Academică Română „Bucovina”, făcută de George Tofan în numerele 87, 89, 90 și 91 din Deșteptarea, materialul „O glumă a lui Eminescu” de T.V. Ștefaneli, coleg cu poetul, Nicolae Iorga - schiță biografică de Ștefan Orășanu, „Un roman de Eminescu” (Geniu pustiu, atunci de vânzare la redacția Deșteptarea n.n.) de N. Iorga, „Spiritul bisericii ortodoxe” de Rădulescu Motru, „Bisericile moldovenești și pictura moldovenească din Galiția, (Era lui Ștefan cel Mare) de Dionisie Olinescu; „Epoca pictorală a lui Ștefan cel Mare” de G.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
depărtate, în care oamenii trăiesc ca troglodiții, în bordeie săpate în pământ. Pretutindeni caută urmele Rusiei îmbelșugate de odinioară, când, ca prizonier de război, a trăit șase ani în mijlocul poporului rus. Dar nu găsește decât spoiala unei false civilizații... Sate pustii, oameni vârstnici, femei și copii murind de foame după ce șiau amăgit stomacul cu frunze și rădăcini de copaci... Zeci de mii de lucrători pierind în muncile istovitoare la zidiri de uzine uriașe și la săparea de canaluri... Drumuri pavate cu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fragmentul versurilor se termina astfel: „Miamintesc ce-a fost odată și mă năpădește jalea, Vărs pe-ascuns lacrimi amare și aștept să scap din „Valea Plângerii”, care altă dată răsuna a voioșie, Iar azi a ajuns săraca: mută, tristă și pustie” Iar el deceda în noiembrie 1942, poezia numai încrezătoare în ceea ce avea să urmeze, nu putea fi... Pe anul 1943, Revista Bucovinei a totalizat 632 de pagini, iar în 1944, 399 pagini. Cu numărul 4/1944 secretari de redacție sunt
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
numere, ultimul dublu, format 16x24 cm. Redactor Eusebiu Camilar (nr.1) Revista dorea să scoată la lumina zilei, pe lângă producții culte și acele minunate producții ale poporului, adevărate comori de simțire, de credință și datini.” Semna versuri: Eusebiu Camilar (Grădina pustie, nr.1/1933). În numărul 5-12/1931-1932 apare articolul: S.Fl. Marian, Amintiri cu prilejul împlinirii unui sfert de veac de la moartea lui. O carte necunoscută de S.Fl. Marian „Poezii poporale” din Bucovina. * Țara Fagilor, revista dlui Const. Milici
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mele fecale, mi-a spus el, îngrozit de ceea ce îndrăznea să-mi spună. Visase cîndva să ajungă pictor, însă acum, la vîrsta de treizeci de ani, singura dorință ce-i mai rămăsese era să se retragă undeva, într-un loc pustiu și să moară în liniște. Să nu mai văd niciodată oameni, mi-a zis Mîndru. Puțini, extrem de puțini torționari și-au mărturisit căderea și încă și mai puțini și-au cerut iertare. Ei întrețin legenda că nimeni nu are dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
înapoi, fără să mă abat de la linia dreaptă nici într-o parte, nici într-alta, revenind mereu în punctul din care plecasem. Repetam, de data aceasta în absența zidurilor, mișcările vechi din celulă. Ningea cu fulgi mari, gara era aproape pustie, pietrele din pavajul peronului se acoperiseră cu zăpadă. Doar locul bătătorit de mine rămînea o pată murdară, din care nu mă puteam smulge. Nu-mi venea să cred că îmi era atîta frică de libertate". Crunte, nesfîrșite și permanente erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
dacă era mai frig, de multe ori lua de mână și o însoțitoare și se grăbea spre casa de pe Cobălcescu, tăind-o repede de pe Victoriei pe Elisabeta, coborând spre grădina Cișmigiului, care la orele acelea mati- nale era un loc pustiu. Băncile erau goale, aleile păreau mult prea largi când nicio prezență umană nu era prin preajmă, bărcile lipsite de veșnicii îndrăgostiți dormeau și ele la marginea lacului, legate, cu vâslele înăuntru, iar cele câteva chioșcuri de unde îți puteai lua o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
erau la fel de agitate și nu mai purtau fustele lor multicolore, erau toate în violet, vânzând numai buchete cu flori roșii, preferatele alteței. Iar în afară de cele câteva cafenele deschise, care nu mai erau la fel de gălăgi- oase, crâșmele și barurile de pe bulevardele pustii aveau porțile și ușile închise. La fel și magazinele, cofetăriile, doar ici-colo o brutărie cu pâine caldă sau o covrigărie, pentru de-ale gurii. Nicicând nu mai avuseseră Bucureștii străzile atât de goale și pierdute într-o tăcere bizară, fără
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
credeți că ne lasă la Palat ? îl întreabă Cristi pe băiat, când vine cu paharul cu tărie. — Cred că ține până târziu de tot, am înțeles că sunt mii și mii de oameni și-acum. Nu vedeți că orașul e pustiu ? Doar nu vor închide porțile, nu s-ar cuveni. — Dumneata ai fost ? — Am fost, domnule Vasile, primul lucru de dimineață, după ce au adus-o de la gară. Vă e teamă să vă duceți, domnule Vasile ? — Teamă ? zâmbește Cristi. Teamă doar că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nimic, și de geamurile-oglindă. A tot alergat așa prin vagonul acela nesfârșit, a alergat câteva sute de metri până a dat într-un târziu de o ușă. Când a trecut de ea însă, a dat de un alt culoar, tot pustiu și roșiatic, iar de tavan erau spân- zurați care se legănau dintr-o parte în alta, lovindu-se între ei cu vârful picioarelor. S-a întors speriat și a închis bine ușa după el ; picioarele i s-au înmuiat imediat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
va ajuta să se regăsească și-i va mai vindeca mintea obosită. Dar a fost exact pe dos. Nu a regăsit nimic din ceea ce se aștepta să revadă. Străzile cu chiote întipărite atât de bine în amintiri erau schimbate și pustii, casele la fel, altele, mult mai mari și mai închise, departe de intimitatea și atmosfera pe care odată le dădeau orașului. Oamenii erau reci, dar mai ales străini. Căci mai toți din generația sa, precum mulți alți tineri ce au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
metale, cioburi, betoane, oase și cranii sfărâmate în toate direcțiile, degete, maxilare sau câte o coastă ruptă. Athénée Palace abia dacă mai era de recunoscut. Tot bule- vardul imens al Victoriei, odată plin de viață și de forfotă, era acum pustiu, străbătut în grabă de câțiva cerșetori sau soldați, iar majoritatea clădirilor, cele care au rămas în picioare, erau negre de la incendii. Niciun magazin și nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al distracției, doar spații
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și de ruine. Amintiri care păreau deodată suportabile în fața acestui masacru în locul în care nu demult fusese templul tangoului lui Cristian Vasile. — Nu vreau să fiu în locul tău, amice, i-a șoptit Fernic, văzându-l în genunchi, pe o alee pustie din Cișmigiu, plân- gând în hohote, după ce văzuse clădirea distrusă a fostului La Fayette și Grand Restaurant, de parcă acolo nimic nu existase vreodată. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am murit la timp și nu mi-a fost dat să trăiesc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu care îmi începeam ziua. — Și mie, zâmbește bătrâna. Mai ții minte cum îți alungam admiratoarele înflăcărate care te căutau în fiecare zi ? De când m-ai părăsit, crezând că ai întâlnit marea dragoste, curtea aceea mică de lângă Cișmigiu a fost pustie și nicio femeie frumoasă nu a mai călcat pe-acolo, în speranța că-l va cuceri pe cel mai mare interpret al timpului său. Am ținut la tine ca la copilul meu, m-am bucurat de fiecare reușită, care veneau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mai ales cu alt spirit, cu o altă atmosferă. Orașul acesta, cândva atât de animat, amorțise; oamenii doar se duceau și se Întorceau de la slujbă. Nopțile, cu străzi cufundate În Întuneric, erau sinistre. Puținele restaurante Închideau devreme, iar orașul rămânea pustiu. Anii ’50, În plină teroare, Încă mai păstraseră ceva din vechiul București. La 1989 nu mai rămăsese mare lucru. Mai erau În primii ani ai comunismului meseriași sau restauratori care-și știau meseria dinainte. Cu timpul, au dispărut, iar cei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Light apăru în cadrul ușii; amândoi se scrutară sumar înainte ca Clayton să dispară în grabă. - Cine era? întrebă Aimee, firesc, legănându-și șoldurile prin încăpere. Am mers la ușă, încă destul de bulversat, și am văzut cum Clayton dispărea pe coridorul pustiu. Am răsmas acolo gândindu-mă de ce oare o fi mințit că nu fusese la petrecere. Ei bine, poate era timid din fire. Bine, dar nu fusese invitat. Însă dorise să vină. Cine știe? Aimee încercă din nou. - Un student de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]