8,590 matches
-
domn care, „o clipă, părea!” a fi fost un drum de urmat, o cale „ideală”, promisiunea acelor „idei naționale”, care făceau carieră În Italia, Gremania și aiurea, dar... erau ele posibile, aici, la noi, În mințile unor servi, iobagi și rătăciți de veacuri?! De altfel, o problemă asemănătoare a ceea ce am numit „fractura” personalităților și ideației la cei doi amintiți mai sus se ridică și În cazul textelor publicistice ale lui Eminescu, inflamate, În cazul lui, nu de o frenezie a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sistem cibernetizat de conducere științifică a societății, singurul în măsură să slujească Ideea Întunecimii Tale". Roman realist cu valențe simbolice, roman de dragoste și roman eseu, eroii săi, ca și ai lui Camil Petrescu sunt ființe hipersensibile și hiperlucide: "Mă rătăceam, astfel, în hățișul presupunerilor ca într-un labirint. Iar eu aveam nevoie de certitudini", afirmă profesorul Dimitrie Cristea. Funcția iconică, însă, a cărții este intersectată de funcția imaginară cu acea "smintire a formelor" generată de ciudata băutură crospec, de viziuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
le este falsă și, în acest caz, Marele-Duh se bucură..." Această concluzie era motivată de faptul că la intrarea în Labirint, care coincidea și cu ieșirea din el, Cristea observase, săpată pe frontispiciu, inscripția: "Alege între trei și te vei rătăci". În timp ce-și contempla în inițiatica hălăduire prin Labirint niște viziuni ale propriei copilării, Dimitrie Cristea este prevenit că "cine gustă peste măsură din aromele trecutului alunecă în nebunie". Vai, cât de actuale sunt aceste considerațiuni pentru nostalgicii basarabeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unei astfel de atitudini, dar nu se simte în siguranță nici aici. Mai mult, este privit cu o anume condescendență (ce-i drept, de către indivizi plătiți ori instruiți să o facă, iar uneori de către nefericiți aflați în afara culturii române). Un rătăcit cu ifose elitiste, căruia-i pute spațiul mioritic (în care, de altfel, huzurește) susținea că este imposibil ca România să intre în Europa care Europă? cultivând poeme xenofobe, zice el, precum Doina. Aceeași cenzură democratică a înlăturat dimensiunea istorică a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un "clasic", totuși începător de vreme literară nouă (cf. Modernitatea clasicului Caragiale, Caragiale și începuturile literaturii europene moderne, Caragiale și vârsta modernă a literaturii etc.). Cât despre Bacovia, el se afla la început de veac XX, un singuratic absolut, parcă rătăcit în vâltoarea unei lumi în schimbare. Mai mult, vorba lui Theodor Codreanu, el și-a făcut din categoria cronotopică a târziului stâlpul de susținere a lumii sale. După 1900, vremurile capătă o altă turnură, mai agitată, fapt observat de Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Hyperion și Mitică, autorul cărții în discuție conchide: "Și așa ajungem la situația cea mai stranie cu putință: romanticul Eminescu creează o capodoperă a vindecării de romantism, pe când antiromanticul Caragiale creează opere ale neputinței ieșirii din romantism" a unei lumi rătăcite în Tâmpitopole (p. 122, 123). Citându-l pe Mircea Tomuș, autor al unui studiu despre Caragiale, este pusă în discuție starea lui Lefter Popescu din Două loturi care trăiește "cea mai teribilă dintre treziri". El trece de la iluzia norocului la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
loc în Basarabia; mai este însă un dedesubt care ni se pare de asemenea foarte semnificativ: scrie despre poetul basarabean după ce a publicat câteva cărți fundamentale despre Eminescu, Bacovia și Cezar Ivănescu, important poet contemporan al repetițiilor obsedante, "Trubadur" orfic rătăcit și "tâlcuitor" de doine. Autorul ne vorbește într-un Argument despre conștiința riscului de a scrie despre un poet cotat drept "tradiționalist", "pașoptist", "sămănătorist" în contextul postmodernismului deja clasicizat și al prejudecăților că tot ce nu-i la modă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici de Icar ori Dedal. Doar Ariadna "pune ordine în Haos" (8176), prin firul ce "ține de la naștere la moarte" (713) și "luminează" conștiința. Glisând de la lumea mitică în cea reală, Theodor Codreanu constată nesfârșirea burților-labirint în care Iona-omul își rătăcește trecerea: "[...] Suntem prizonieri fără scăpare, în labirint" (5363). Intrarea în labirint e o "încercare", care începe cu "păcatul" și se sfârșește cu ieșirea-moarte: "5681. Partea fascinantă, estetică a labirintului este intrarea. Construită de un arhitect de geniu, misterul îmbietor al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu iubesc națiunile nu pot fi decât susținători demagogi ai noii Europe", spune Theodor Codreanu, p. 379), Schimbarea la față (I și II; "Schimbarea la față a României e un hățiș de contradicții, de paradoxuri în care te poți lesne rătăci", scrie Theodor Codreanu, p. 449), " Culpa" generațiilor fericite (Cum a fost asigurat succesul compromiterii "generației fericite"). Ultimul capitol, al nouăsprezecelea, intitulat A doua schimbare la față? aduce în prim plan mai multe potențiale elemente de conținut: intrarea României în Uniunea Europeană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru România, dar, mai ales, prin incapacitatea sa structurală de a accepta nici cea mai mică urmă de compromis etic, omul-fără-patrie, dar și fără milă pentru oportuniștii perioadei postdecembriste, i se pare lui Theodor Codreanu a fi "un avatar eminescian rătăcit la cumpăna dintre două milenii". Acesta se opune cu înverșunare cameleonismului practicat cu nerușinare de reprezentanții de azi ai "miticismului", ce s-au perpetuat în valuri, transmițându-și mentalitatea kominternistă în ctitorirea unei Europe antinaționaliste, necreștine și resentimentare. Așa se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost atenționați ca pe tronsonul Lemberg-Cernăuți să fie „foarte atenți”, fiindcă e posibil ca avioanele de vânătoare poloneze să le facă semn să aterizeze și să execute imediat, în caz contrar riscând să fie atacați. Un avion sovietic s-a rătăcit și a aterizat în apropiere de Sighetu-Marmației, unde a rămas câteva zile până când a fost demontat și transportat la destinație de organele cehoslovace. Avioanele sovietice erau de tipul SB-III, însă motoarele Hispano-Suiza 12 au provenit din Cehoslovacia, care le-a
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
au fugit înapoi în Ungaria. Circa 360 de oameni, conduși de locotenent (r) Imre, constituiau al treilea grup de atac și trebuiau să participe, ca forță de șoc, la atacul celor două gări, Berehovo, respectiv Munkacs. Au întârziat, s-au rătăcit și au fost identificați, la sud de Berehovo, de tancurile și aviația cehoslovacă. Luați prin surprindere, s-au panicat și, după o scurtă luptă, membri bandei s-au predat. În timpul luptei au fost uciși 60 de atacatori și au fost
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
Ca flăcări peste creste, ne vine iar lumina. Noi căutăm cărarea pierdută ...în pustiu, Dar rătăcim se pare ...fără-a găsi pricina Și toate iar se-ngroapă sub cerul plumburiu. Simțim încă mireasma pădurii pe aproape, Cum clipocesc pâraie, din munte care vin Și clipe curg în taină, ca roua sub pleoape, Ca pâcla cea subțire
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93297]
-
fața lor pururea verde / Oglindesc în undă lină; și-a lor freamăt li se pierde, / Tremurând pe-aripi de vânturi, și ducând o doină sfântă / Cer și valuri și pădure, toate plâng și toate cântă!... Numai eu tăcut și palid rătăcesc pe mal de ape / Și uitândumă în unde las privirea ca să-mi scape / Pe întinderi necuprinse, unde lin se oglindește / Farmecul de cer cu stele! Tremurând luna lucește / Și lăsându-și fața mândră, blânda lumilor fecioară / Apele aprinde-n valuri
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
cu pînza strălucitoare, șiretul de la stînga nu atîrnă pentru mine, trupul de humă, de apă și de umbră, și nu de piatră, și nu de piatră legată beton, somnul este șansa mea! ostilitatea oicumenei, cu cît mai mici posibilitățile să rătăcești cu atît mai mari temeiurile să abandonezi, n-ar fi prima oară cînd am face-o cu toții, de la rob la împărat! orgia metodic rituală odată, sterilitate modernă, întins pe bancheta de plastic încearcă să vii pe-o parte, îndemnul mamei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pietrișuri, băieții pescuind, Piatra bilingv, Ocolul Silvic Teceu livada de meri bătrîni, rodul pe marginea coroanei în plete de vișin, motorul vuiește de seninul pădurii, accesul la uzina vie pe drum înfundat, bolți luate în serpentine, aleea de parc asfaltată rătăcește în sus, pentru alții traseu de raliu, toate astea au să se răzbune odată, codrul ca la carte, mușchi pe scoarță, trunchiuri, dar fug în sus ca brazii, litieră mai lucitoare pe arămiu iar coroana invers, ea face roata de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pui de pe podea, urmează privirea călătoarei, fustă de stambă maronie în pliuri, teniși în picioarele mari, dar dreaptă peste riduri, cînd ești înaltă găsești poze de săracă, nu de mizeră, km 472+9 Țibeni, punga albastră de plastic s-a rătăcit pe mînă, 95 de ani, m-am întors cu pomana, recules, recîștigă mersul de sat, linia munților obcini, trăsuri de culme orizontală efectul creionului orogeneză, cum să taie pe înțeles fruntea Carpaților nord-est în amarul de stepă, de n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pe catarg la cabana nouă, margine de Tîrgu Ocna. Ora 18,12, în personalul Ghimeș Buzău, în stația Tîrgu Ocna, umbrele crucilor din cimitir la pietre de lună, scăzînd în copaia văii nemișcare perfectă deplasarea, țarini și sat, noaptea nu rătăcește, schimbă orientarea, explicație feminină, crucea de pe deal halta Viișoara, cruci pe umeri scufundările în sate care țin pe bătrîni, singur populat vidul dintre locuiri, suprasaturat cu populațiile de cultură, elevii se întorc la liceu, la Onești, Erji, eu mă arunc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mine mă dă altul de gol? în ziua de azi, 50.000! Tecuci schimbă locomotiva, ritualul obligă la intuirea profanului, să fiu chiar atît de desprins? Beckham mănîncă placenta pruncului cînd i se naște, cățea, taxiurile se înțeleg prin lumini, rătăcesc Bărăganul de pe acum, drumul pretenții minime față de potențial, aici s-au văzut biletele? Feroviaromânia în călători întinși cîte unul pe canapea prinde viteză trecuți pe fir electric de la Făurei, picături în geam, căldura oprită, tu dormi stîrcită de frig, Cernavodă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Siretul, sîntem și prizonierii unei singure vorbiri, în cochilia ei ne-am retras, că e a noastră, noi melcii, cînd am putea fi vîntul Duhul! este și știrbirea credinței, crede vorbele autoimpuse, nici diavolul nu crede în el însuși, mult rătăcim! drumul dinspre Strunga Cuviosul Paisie Aghioritul Epistole, Tîrgu Frumos capitolul "Studiul duhovnicesc" cu ochelari subțiri Al Bano, masa de seară festivă la Sîrca sărbătoare în relieful catatonic, dus de dragul ei, pînă nu iei învățătura din credința ta nu te simți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de afirmații puțin ortodoxe despre Sfînta Treime, să fie aruncată în flăcări. Mai apoi, cel care, la 23 de ani, fusese vedeta studenților de pe colina Sainte-Gencvieve, undc-și deschisese propria școală în care tria clientela magistrului său Guillaume de Champaux, va rătăci timp de 20 de ani din mănăstire în mănăstire, pînă cînd, condamnat încă o dată de Conciliul de la Sens, este primit de Petru Venerabilul în abația sa de la Cluny, unde va și muri în 1142. În secolul al XIII-lea, scolastica
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
metodele lor. Iar dacă nu avem răbdarea metodologică să le înțelegem resorturile faptelor lor în comunism, vom avea mari dificultăți în a înțelege postcomunismul. În fața unui subiect atât de vast, o problemă a fost organizarea discuțiilor. Pentru a nu ne rătăci în desișul informațiilor și al memoriilor, am stabilit de la început marile linii pe care se va desfășura dialogul. Astfel, am început cu traiectul profesional și politic al interlocutorului meu, pentru că cititorul trebuia să aibă reperele biografice ale participantului observator. Apoi
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
părăsirea unei lumi și de intrarea într-o lume "nouă". Gândirea-positum, gândirea dată în orizontul dictaturii judicativului, așezată în formele pe care tradiția ni le scoate la iveală analitica și dialectica -, forme care ne atrag ochii, mai întâi, apoi mintea rătăcită printre evidențele vederilor și atingerilor de toate felurile, la sfârșit, chiar mâinile făptuitoare, constituie, dacă se poate spune așa, "filosofia lui a ști de ce știi ceea ce știi". Gândirea-fenomen, gândirea ce se constituie neîncetat, printr-un demers ce pornește din sine
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un burnuz din piele de oaie întoarsă pe dos. În spate ducea o desagă din pînză de sac și pe cap avea o căciulă imensă, roasă pe la margini și mițoasă rău. Omul acesta părea mai sălbatic decît un viking care rătăcise pe aici cu multe secole în urmă. Cîmpul, de o parte și de alta a drumului, era plin cu glugi din strujeni, legate cu niște curpeni de bostani, groși cît funia cu care se lega buhaiul satului pe vremuri. Singurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Guță se uită și abia acum vede șanțul săpat în munte. Stau nehotărîți și temători. De pe o potecă apare un tînăr. Este uscat ca nisipul din clepsidră și avea pasul foarte vioi. Domnule, salvarea noastră, aveam să murim, ne-am rătăcit. Nu mai știm cum să ne întoarcem. Tînărul zîmbește. Îi măsoară, le vede pantofii lățiți ca niște bărci. I se face milă. Păi nu v-ați rătăcit. Uitați-vă la semnul ăsta, un cerc albastru. Mergeți pe el și în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]