7,913 matches
-
va persistă indiferent ce am face pentru a-l elimina Realismul consideră că războiul este inevitabil și chiar parte necesară a activității de stat, însă mulți americani consideră că războiul pentru a prezerva sau a schimba balanță puterii este imoral. Realismul nu distinge între state bune și state rele. Viziunea realistă accentuează faptul că toate statele sunt la fel, nevoia de a atinge același obiectiv:maximizarea puterii. În Războiul Rece nu ar fi existat nicio diferența între SUA și URSS în
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
la fel, nevoia de a atinge același obiectiv:maximizarea puterii. În Războiul Rece nu ar fi existat nicio diferența între SUA și URSS în termeni de moralitate, pentru simplul motiv că moralitatea în relațiile internaționale nu este o tema realistă. Realismul obligă la evaluarea avantajelor pe care le pot aduce participarea la alianțe și intervenția activă în planul relațiilor internaționale, în timp ce o mare parte dintre americani continuă să creadă că implicarea SUA în problemele Europei nu este în interesele acestora. Americanii
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
relațiilor internaționale, în timp ce o mare parte dintre americani continuă să creadă că implicarea SUA în problemele Europei nu este în interesele acestora. Americanii sunt împotriva alianțelor de orice fel, deoarece amestecă statele în bătălii care nu sunt ale lor. În timp ce Realismul, ca o disciplină formală în relațiile internaționale, nu a ajuns până la al doilea război mondial , ipotezele sale primare au fost exprimate în scrieri anterioare: Realismul a devenit un nou simț al realității după cel de-al doilea război mondial. Ideile
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
alianțelor de orice fel, deoarece amestecă statele în bătălii care nu sunt ale lor. În timp ce Realismul, ca o disciplină formală în relațiile internaționale, nu a ajuns până la al doilea război mondial , ipotezele sale primare au fost exprimate în scrieri anterioare: Realismul a devenit un nou simț al realității după cel de-al doilea război mondial. Ideile centrale sunt lupta pentru maximizarea puterii, statele suverane sunt principalii actori, nu există autoritate superioară, sistemul este anarhic, acțiunile statelor au la baza natura umană
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
maximizarea puterii, statele suverane sunt principalii actori, nu există autoritate superioară, sistemul este anarhic, acțiunile statelor au la baza natura umană care este egoistă și nu poate fi schmbata, prioritatea securității, lupta pentru supraviețuire. Hans Morgenthau este părintele fondator al realismului, fiind unul dintre primii teoriticieni care a dat formă clară acestui model de gândire politic în lucrarea "Politică între națiuni: lupta pentru putere și lupta pentru pace". Societatea este guvernată de legi obiective conform lucrării, iar toți actorii de pe scenă
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
politicienilor după efectul pe care l-ar putea avea asupra propriei puteri și după standarde morale. Autorul consideră că una dintre caracteristicile principale ale naturii umane este lăcomia de putere. Omul este un animal politic. În lucrarea "Șase principii ale realismului politic", este un set de reguli care stau la baza teoriei clasice a realismului: Reprezentanți ai realismului clasic sunt: Marile puteri sunt actorii principali în politică internațională ce caută să atingă maximumul de putere și obținerea unei hegemonii pasive. Tensiunea
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
standarde morale. Autorul consideră că una dintre caracteristicile principale ale naturii umane este lăcomia de putere. Omul este un animal politic. În lucrarea "Șase principii ale realismului politic", este un set de reguli care stau la baza teoriei clasice a realismului: Reprezentanți ai realismului clasic sunt: Marile puteri sunt actorii principali în politică internațională ce caută să atingă maximumul de putere și obținerea unei hegemonii pasive. Tensiunea legată de securitate dintre marile puteri se datorează sistemului internațional anarhic și nu naturii
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
consideră că una dintre caracteristicile principale ale naturii umane este lăcomia de putere. Omul este un animal politic. În lucrarea "Șase principii ale realismului politic", este un set de reguli care stau la baza teoriei clasice a realismului: Reprezentanți ai realismului clasic sunt: Marile puteri sunt actorii principali în politică internațională ce caută să atingă maximumul de putere și obținerea unei hegemonii pasive. Tensiunea legată de securitate dintre marile puteri se datorează sistemului internațional anarhic și nu naturii umane, după cum afirmă
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
echilibrul. Statele nu trebuie să devină nici prea slabe, nici prea puternice, orice dezechilibru ducând la război. Mijlocul prin care echilibrezi puterea în sistem este încheierea unor alianțe. Există un factor foarte important într-un sistem internațional marcat din perspectiva realismului politic de această realitate a existenței alianțelor și, în consecință, a echilibrului de putere.Ca să poți realiza o distribuție echilibrată a puterii, într-un sistem de independențe multiple care își maximizează potențialul în alianțe parohiale diferite, întotdeauna există o țară
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
(n. Rudolf Wilhelm Friedrich Ditzen, 21 iulie 1893 — d. 5 februarie 1947) a fost un scriitor german, exponent al realismului critic. În romanele sale, de fină observație, evocă viața omului mărunt, strivit de atmosfera marelui oraș și de vicisitudinile sociale din anii nazismului. Fallada a fost fiul lui Wilhelm, un magistrat care visa să devină judecător de Curte Superioară și
Hans Fallada () [Corola-website/Science/303366_a_304695]
-
atât în perioada de domnie a kaizerilor (1871 - 1918), cât și în timpul republicii de la Weimar și a Germaniei naziste, de aceea următoarele trei articole ale seriei Istoriei Germaniei acoperă denumirea oficială de "Deutsches Reich". Sub masca idealismului, care făcea loc realismului, naționalismului german s-a îndepărtat rapid de caracterul său liberal de la 1848, pentru a ajunge la autoritara "Realpolitik" a primului-ministru prusac Otto von Bismarck. Bismarck dorea să înfăptuiască unificarea germanilor într-un stat conservator dominat de Prusia. Scopul său a
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
Memorialului din Sfânta Elena" al lui Napoleon, conștient că de la Revoluție nu numai nașterea ci și meritul personal are importanță, eroul visează să devină un nou Bonaparte. Stendhal a gândit o anumită estetică realistă înainte de a o "aplica" în scriitură, realismul său specific provenind din dorința de a crea un roman-oglindă, simplă reflexie a realității sociale și politice a epocii dure pe care o traversa. În "Racine și Shakespeare", scriitorul afirmă că datoria artei romantice este de a răspunde gustului și
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
provenind din dorința de a crea un roman-oglindă, simplă reflexie a realității sociale și politice a epocii dure pe care o traversa. În "Racine și Shakespeare", scriitorul afirmă că datoria artei romantice este de a răspunde gustului și tendinței populare. Realismul lui Stendhal înseamnă în primul rând voința de a prezenta evenimente și fapte care îi interesează pe contemporani (Monarhia din Iulie în "Lucien leuwen", Restaurația în "Roșu și Negru", înfrângerea și retragerea austriecilor în "Mânăstirea din Parma"). În schimb, Stendhal
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
și fapte care îi interesează pe contemporani (Monarhia din Iulie în "Lucien leuwen", Restaurația în "Roșu și Negru", înfrângerea și retragerea austriecilor în "Mânăstirea din Parma"). În schimb, Stendhal este foarte preocupat de a reda sentimentele personajelor centrale cu tot realismul psihologic de care e capabil. El se inspiră din teoriile privind iubirea conținute în tratatul său "Despre dragoste", încercând să fie un psiholog riguros. Sentimentul iubirii este descris cu exactitate: naratorul insistă îndelung asupra începutului pasiunii și aventurii care îi
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
nu se vrea niciodată imparțială ci critică: ea nu este motivată de o voință sociologică ci de dorința de a înlătura aparențele înșelătoare și de a arăta «adevărul, crudul adevăr» (deviza primului volum din "Roșu și Negru") societății contemporane. În ciuda realismului său, Stendhal nu descrie în detaliu realitatea materială, locurile care servesc de fundal narațiunii; la începutul romanului, comuna Verrieres e descrisă doar pe o pagină, care servește de introducere unei critici aspre a locuitorilor. Nu ne este descris nici hotelul
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
către personajele principale care nu au astfel de preocupări (Fabrice, D-na de Rênal, Lucien Leuwen). Romanul lui Stendhal este "rapid" (potrivit personajelor, care au doar 20 de ani), iar descrierea punctează o pauză în narațiune. O altă limită a realismului lui Stendhal se referă la figura romanescă a eroilor romanelor sale: personajul lui Julien Sorel este inteligent, își urăște profund contemporanii, este nebun de ambiție, Fabrice este exaltat și pasionat, Lucien Leuwen este un tânăr idealist și plin de sine
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
Stendhal se referă la figura romanescă a eroilor romanelor sale: personajul lui Julien Sorel este inteligent, își urăște profund contemporanii, este nebun de ambiție, Fabrice este exaltat și pasionat, Lucien Leuwen este un tânăr idealist și plin de sine. Dar realismul lui Stendhal este subiectiv fără ca aceasta să constituie o contradicție; realismul subiectiv reprezentând unul din procedeele literare fundamentale la Stendhal (cf. G.Blin, "Stendhal și problemele romanului"). Principala originalitate a lui Stendhal este folosirea intensivă a « focalizării interne » (pentru a
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
lui Julien Sorel este inteligent, își urăște profund contemporanii, este nebun de ambiție, Fabrice este exaltat și pasionat, Lucien Leuwen este un tânăr idealist și plin de sine. Dar realismul lui Stendhal este subiectiv fără ca aceasta să constituie o contradicție; realismul subiectiv reprezentând unul din procedeele literare fundamentale la Stendhal (cf. G.Blin, "Stendhal și problemele romanului"). Principala originalitate a lui Stendhal este folosirea intensivă a « focalizării interne » (pentru a folosi terminologia lui Gérard Genette) în istorisirea evenimentelor. Evenimentele sunt văzute
Stendhal () [Corola-website/Science/302439_a_303768]
-
Charles John Huffam Dickens (n. 7 februarie 1812 - d. 9 iunie 1870) a fost un romancier englez. a fost un scriitor englez reprezentativ pentru realismul secolului al XIX-lea, cunoscut prin opere precum Marile speranțe, Aventurile lui Oliver Twist, David Copperfield, Martin Chuzzlewit, Dombey și fiul, Timpuri grele, Dugheana cu vechituri (Pravalia cu antichități), Documentele postume ale clubului Pickwich, Nicholas Nickeby, Barnaby Rudge, Poveste despre
Charles Dickens () [Corola-website/Science/302460_a_303789]
-
a fost interpretat de mulți ca o pastișa sau o parodie a modelului sonetelor lui Petrarca. Se ilustrează,în orice caz, o reconceptualizare a petrarchismului: Shakespeare exprimă ideea unei iubiri pure și statornice (sonetul 116); ceea ce nu exclude însă luciditatea, realismul, refuzul artificiilor convenționale de stil și al iluzionării voluntare (sonetul 130). Volumul conține 154 de sonete, dintre care 138 și 144 fuseseră tipărite anterior. Aproape toate sunt alcătuite din trei strofe a câte patru versuri și un cuplet în metru
Sonetele lui Shakespeare () [Corola-website/Science/302875_a_304204]
-
șoc hipotermic. Este găsit a doua zi, însă prea târziu. „Impactul primelor povestiri ale lui Nicolae Velea, scrise și publicate în reviste la sfârșitul anilor '50, s-a datorat în buna măsură diferenței pe care acestea o marcau în raport cu «modelele» realismului socialist. Analizând retrospectiv epoca obsedantului deceniu (cum a numit-o Marin Preda), începută în 1948 și extinsă până în 1960, se constată existența unui corpus masiv de texte care ilustrează, la unison, comandamentele oficiale. Literatura și, în general, artele nu mai
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
clasei muncitoare, încercând apoi să dovedească viabilitatea și consistența lor literară. Omul obișnuit, în paginile lui Nicolae Velea, nu mai este o figură care ia culoarea ideologică a mediului, ci un «sucit», un element aproape turbulent, în comparație cu eroii cuminți ai realismului socialist. Continuând paralela cu romanul lui Preda, observăm că personajele lui Velea sunt combinații imprevizibile de Ilie Moromete, Țugurlan și Nilă. Seninătatea și revolta bruscă, vioiciunea sau aparenta încetineală a minții, vorbele în doi peri și gândurile, întotdeauna mai adânci
Nicolae Velea () [Corola-website/Science/302908_a_304237]
-
unei asemenea rupturi cu un mediu ficțional profund realist, din preajma anilor ’50 provine din nevoia de confruntare cu un fenomen masiv de rutinizare, de pierdere a individualității în cadrul societății de consum. “Afirmarea unui gen autonom în plină epoca a marelui realism eșuează. Acesta este construit că un discurs despre lume din care lipsește semnificatul, iar literatura SF nu dispune de practicile ficționale ale literaturii canonice pentru a transforma această absența la nivel estetic în favoarea sa. Anii ’70 inaugureză sfârșitul unei erei
Cyberpunk () [Corola-website/Science/302951_a_304280]
-
Domeniile științifice se clasifică de-a lungul a două mari dimensiuni: Există diferite înțelesuri ale "științei". Potrivit empirismului, teoriile științifice sunt obiective, verificabile empiric, și sunt predicții ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate prin falsificabilitate. În contrast cu aceasta, realismul științific definește știința în termeni ontologici: știința încearcă să identifice fenomene și entități, forțele care le cauzează, mecanismele prin care ele exercită aceste forțe, și sursele acelor forțe în sensul structurilor interne ale acestor fenomene și entități. Chiar și în
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
din care este constituită societatea. Făcând observații privitoare la natura indivizilor și a mediului care îi înconjoară, știința urmărește să explice conceptele care apar în viața de zi cu zi. Reprezentanți: Hilary Putnam, Richard Boyd, Ernan McMullin, Stathis Psillos Teze: Realismul științific, numit și empirism naiv, este perspectiva filozofică conform căreia natura universului corespunde postulatelor științifice. Realiștii consideră că lucruri precum electronii și câmpurile magnetice există. Este naiv în sensul că majoritatea savanților iau aceste postulate drept adevăruri care nu au
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]