8,206 matches
-
cui. Știu că arăt bine, m-am cercetat într-o oglindă și el va fi mândru de mine. Vom fi fericiți, iar eu voi încerca să fiu o soție bună. Așa își spunea în gând Carlina, bucurându-se la modul sincer. Primăvara era pe sfârșite. Era cea dintâi primăvară petrecută împreună. Vântul legăna ușor crinii galbeni și zambilele, iar într-un castan plin cu muguri generoși, gata să explodeze în flori, cântau niște guguștiuci harnici.. Când păși pragul casei lui, inima
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
simplu răsuflarea. Tocmai de la ea nu se așteptase să o rănească sufletește. - Dacă te referi la Nicky, mi-e teama că nu ai dreptate. Îl iubesc foarte tare și sunt capabilă să îl cresc cu toată dragostea mea. Pentru mine, sinceră să fiu, îmi pare ca o binecuvântare cerească și mă simt mâdră să cresc acest suflet nevinovat și abandonat de propria mamă. Îi venea să strige în gura mare! - Privește oarbo și vezi că peste tot Dumnezeu a creat cerul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
crede : Caranfil a rămas același pasionat de film, iar cele două volume ale sale apărute de curând (Dicționarul universal de filme și Dicționar de filme românești, ambele la Litera Internațional din Chișinău) stau mărturie. Problema nu este deci pasiunea lui sinceră pentru a șaptea artă, ci gustul său. Apreciez la Caranfil-senior mersul împotriva curentului, curajul de a-și susține părerile chiar atunci (sau mai ales atunci) când are de dus război cu toată lumea ; nu mă convinge, dar berbecia lui impune respect
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
aer oarecum profetic, că, peste ani, singura mărturie reală despre Citadela chimiei românești va fi reconstituită doar din paginile romanelor scriitorului nemțean. Arta este la fel de puternică și de pilduitoare ca viața însăși. Mihai Vlădeanu, personajul central al romanului, cu o sinceră conștiință a muncii sale oneste, sfârșindu-și ziua cu o molcomă bucurie obosită a lucrului bine făcut, nu-și numără zilele cât mai are de stat în lagărul "multilateral dezvoltat", asemenea celebrului Ivan Denisovici, (căci el, și scriitor fiind, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Ce-a fost, a fost acum șase ani. Tu, între timp, poate în glumă, poate în serios, m-ai mai invitat la tine. N-am vrut să te reped, de teamă să nu anulez tot ce-a fost. Și-apoi, sinceră să fiu, mi-e și teamă de tine. De-aceea m-aș bucura să te știu căsătorit. Așa, acum, dacă vreodată mă cert cu soțul, cred că înțelegi, într-o căsnicie mai există și clipe de enervare din te miri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o frumoasă privire care vă soarbe din cînd în cînd. Pe naiba! exclam eu. Îi place să se amuze, aprinzînd inimile bărbaților, atît. Zău?! se miră Don Șef. La anii mei, să nu știu încă ce-i aceea o privire sinceră?! Ori, poate vă e teamă de eșec?... Dacă încercați, să țineți minte un lucru: florile se culeg cu vîrful degetelor, nu se adună cu coasa... Iar doamna Teona e o floare... Ne surîdem reciproc și ne despărțim. Sus, în birou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
lucrărilor mele, de drama fiecăruia, de demnitatea cu care știe fiecare să și-o trăiască. Aș vrea ca tu să-mi fii sfătuitor, să-mi stimulezi ori chiar să-mi temperezi elanul dacă e nevoie. Ce mult înseamnă un tovarăș sincer la un drum greu!... Cu-atît mai mult, cu cît prezența ta... Brusc, la mijlocul gîndului, mă opresc. Nu cumva asta, de-acum, înseamnă DRAGOSTE?! La treizeci de ani, n-am devenit, într-o clipă, adolescentul aprins dintr-o scînteie?! Abisul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pensie, eu voi fi cărunt de-a binelea, iar din drumul meu de-acum vor rămîne doar amintirile... Zîmbesc cu îngăduință ori de cîte ori îmi amintesc acum de fericirea primului meu drum spre oraș, dar cît de reală și sinceră era fericirea mea atunci!... Peste ani, voi zîmbi desigur și la amintirea zilei de azi în fond ce lucru deosebit e să primești o garsonieră cu baia și bucătăria fără aerisire, la un blocturn?! -, dar pentru mine e un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
discutat la teatrul din Arad în legătură cu piesa mea și mă minunam văzînd-o cum se umple de bucurie nețărmurită și de o fericire explodînd în privire și gesturi, sentimente pe care, de atunci, nu le-am mai întîlnit manifestîndu-se atît de sincere și puternice decît la mama, în decembrie '72, cînd i-am spus că am luat premiul doi la Televiziune. (Și poate azi, la doamna Teona, de ce să n-o recunosc?!) Totuși, Mihai, mi-a spus doamna Tamara, puțin nedumerită, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
eu, pe vreme instabilă, nu pot să înjur." Da-da, așa am spus, iar doamna Teona a vrut să-mi dea de înțeles că ea mă necăjește de atîta timp cu telefonul. De ce ? poate din orgoliu, poate dintr-o pornire sinceră cine știe! Un lucru mi-e sigur acum: imaginea ei din birou. A venit spre mine plină de zîmbet, ca un copil cînd face primii pași. Răspunsul meu a fost o necuviință. Azi m-am purtat urît cu o femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Zeița Iubirii, stăpînitoarea uneia din cele patru coordonate ale existenței noastre, s-a întristat cînd cinismul și vulgaritatea mea au ofilit floarea deschisă în sufletul doamnei Teona și m-a pedepsit prin vorbele Brîndușei. Recunosc! Dacă doamna Teona a fost sinceră, îmi merit pedeapsa. Dar refuz argumentele! Refuz acuzația! Sînt pedepsit pentru comportarea mea față de femeia aceea blondă, venită în delegație, căreia i-am propus să mai întîrzie o zi în oraș. Sînt acuzat că am fost vulgar cu ea. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-i strîngi mîna, sau măcar să-i zici ceva. Ți-o vă plăti scump dacă se transferă la noi, cum e vorba. Așa se zvonește, că ar veni în locul lui Chirilă, să conducă sectorul de cercetare. Dinu izbucnește într-un rîs sincer, gîlgîitor, așa cum nu l-am văzut niciodată, dar cum îmi închipui că a fost de multe ori înainte de a-l fi părăsit prietena. Dragă Florea, se oprește Dinu din rîs, eu nu am fost călcat decît o singură dată pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gît. Mă mir că tu, Mihai, pufnește într-un surîs scurt Cristina, vorbești așa de urît despre Brîndușa, care n-a avut decît cuvinte de laudă despre tine... De la ea am aflat că te ocupi, în timpul liber, de literatură și, sinceră să fiu, m-am bucurat că te-am cunoscut, pentru că ți-am văzut piesele la televizor și le-am ascultat pe cele de la radio. Știi, surîde ea, în adolescență visam să mă fac actriță; n-am reușit, dar am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sigur că da! Afișăm un permanent zîmbet ironic, un fel de "du-te-ncolo, vino-ncoace", aprindem inimi, apoi facem pe ultragiatele și trimitem reclamații secretarului de partid. Tu, Cristina, ghinionul meu de azi!... În sufletul tău, cred că ești sinceră; chiar și cînd i-ai spus Brîndușei de gluma noastră ai fost sinceră și rațională... Poate că mîine, chiar dacă nu ne întîlneam, tot nu i-ai fi trimis Brîndușei rîndurile cerute ai o noblețe care te ridică deasupra meschinăriei. Sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-ncolo, vino-ncoace", aprindem inimi, apoi facem pe ultragiatele și trimitem reclamații secretarului de partid. Tu, Cristina, ghinionul meu de azi!... În sufletul tău, cred că ești sinceră; chiar și cînd i-ai spus Brîndușei de gluma noastră ai fost sinceră și rațională... Poate că mîine, chiar dacă nu ne întîlneam, tot nu i-ai fi trimis Brîndușei rîndurile cerute ai o noblețe care te ridică deasupra meschinăriei. Sufletul tău e curat și vede în jur doar suflete curate. Stai tolănită pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
femeie cu adevărat!..." Și? întreb eu surîzînd. Cînd am întrebat-o din nou, a doua zi, și în alte zile, a negat. A zis că totul a fost un vis, așa, la beție, dar n-am crezut-o; fusese prea sinceră și prea fericită ca să mintă. Spune-mi, Cristina, o întreb rîzînd, sînt chiar așa înalt, cum ți-a spus? Nu... Dar care femeie îndrăgostită nu-și vede prietenul așa cum îi place!?... E adevărat, Cristina, a avut un prieten înalt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
te fac praf! Cine face praf mult, doamnă, riscă să fie înghițit de praf, ori măcar să iasă prăfuit din toată acțiunea. Involuntar, Brîndușa izbucnește într-un rîs domol: Mda... Văd că ai întotdeauna replică. Păcat că n-ai și... prietene sincere! Ți-o spun pentru că ești prietenul lui Vlad. Adică? întreb eu. Brîndușa bagă mîna în buzunarul pardesiului și scoate o hîrtie împăturită, pe care mi-o întinde, ținînd-o între degetele arătător și mijlociu: Poftim declarația Tamarei. A scris în ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ea mă sună fără să-mi vorbească. Mă sună cu mult înainte de-a o fi cunoscut eu pe Livia; izbucnirea ei, de azi, nu e dorința de-a se ști mai puternică decît Livia... Să cred că a fost sinceră?!... Lîngă mine, aud aerul ieșind prin supapa unui ventil pneumatic, căruia i s-a comandat deschiderea. Sînt fericit sau ar trebui să fiu; am învins!... Am sorbit din cupa de cer senin... "Și prinde-n mîini și cupa și buclele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
viață. Ești o inimioară vitează, mândră și cinstită. De mâine încolo am să te ur măresc cu gândul prin Elveția. Fii fericită, Mouette! II Miercuri seara, 10 septembrie [1947], București Scuză patetismul ieftin de la sfârșitul primei pagini; ultimele rânduri, deși sincere, se năruie sub locuri comune și nu rezistă la lectură. [...] Mi-am înghițit la repezeală prânzul; am prăjit și am măcinat niște cafea bună; am examinat o fetiță dintr-a VIII-a; la ora 4 am alergat să cumpăr cele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mamei. Titlul a adus perplexitate. În final autorul a terminat cu coceanul de varză ce-l ronțăia sub dinții tineri. Doamne, mare e grădina lui Dumnezeu! Ad[erca] a citit o poezie a lui Maiacovski (sic): Crezul comunist. Iată un sincer expozeu al ședinței, dar obicinuită acum să nu mai redau liber gândul meu, nu am curajul să-ți scriu tot, mai ales de când cu întâmplarea mamei lui „ton Oncle“ , care, plecând acolo de unde era guvernanta lui Ady, Mimy, a fost
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Fragment de roman: Auschwitz; Bonciu - Oameni (s’a mai citit anul trecut: Viziunea unui nebun); poezii de G. Dan, Cicerone Th[eodorescu], Ghelbert (talent) și Jebeleanu, trad[ucere] din Ady Indre? din ungurește. Ședință simpatică, fără asperități și cu discuții sincere. S’a terminat la 9, cu aceeași fumăraie, uși deschise, strângerea scrumului. Masă frugală și copiii la culcare, repede. Și acum, obosită, scriu repede salutul meu jurnalier, azi duminical. Sunt îngândurată, am o săptămână grea; de plătit marți 3 500
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că nu au nimic pentru dumneavoastră, dar că ea e bine“. A început să se învârtească totul în jurul meu. [...] Când începeam o scrisoare-scrisoare, reluam întotdeauna ultima misivă, ca să răspund la lucruri-lucruri. Dar acum mă lovesc de lipsa asta de vești sincere ca de un alt zid de netrecut, în spatele căruia este necunoscutul. Măcar de ai fi primit scrisoarea! Când mă gândesc că ochi indiferenți și bineînțeles ostili au atins și au citit pagini în care erai Tu, în această intimitate afectivă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ostili au atins și au citit pagini în care erai Tu, în această intimitate afectivă nuanțată de pudoare și demnitate, în această grădină secretă pe care o ferim de persoane străine, indiferente, Tu, ființa discretă și gingașă, dar loială și sinceră, mă cuprinde disperarea de a ști că toate acestea pot fi citite, comentate, descifrate, in terpretate... M. 54/1950 I 28 noiembrie [1950] [...] Am băut un ceai cu o chiflă , prima pâine albă de la război încoace, dar chiar albă, albă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prima vază. — De asemenea, lanțuri de ceasuri de buzunar din secolul al XIX-lea... Degetul continuă să coboare pe listă. Matrițe de shaker... pernuțe de ace... Ridică ochii spre mine. Mai sunt de actualitate toate acestea? — Păi... Îmi dreg glasul. Sinceră să fiu, nu mai sunt atât de înnebunită după lanțurile de ceas. Sau după chestiile de făcut shakere. — Am înțeles. Nici după lingurile de dulceață din perioada victoriană? Linguri de dulceață? Ce Dumnezeului voiam să fac cu o tonă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
paharul. Delicios. Să mai fac câte unul? Ăsta ce-avea în el? — Îhm... Îmi mijesc ochii spre sticlele înșirate pe măsuță. Nu mai știu. A luat ceva timp până când dulăpiorul de cocktail a ajuns la noi în apartament, pe scări. Sinceră să fiu, e puțin mai mare decât mi-l aminteam, și nu sunt sigură că o să încapă în nișa aia micuță din spatele canapelei, unde mă gândisem să-l pun. Dar, totuși, arată fantastic! Stă mândru în mijlocul camerei și deja l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]