8,304 matches
-
el: Tocmai am un ceai de tei foarte bun. Ce-ai mâncat la prânz?" Ia un aer sfidător: Am mâncat cu o..." Telefonul îl întrerupe. Nevastă-sa îi azvârle o privire pătrunzătoare și ridică receptorul. E pentru... Natalia. El îi smulge telefonul din mână și îl trântește în furcă: "Asta-i oră de dat telefoane? Ce-și închipuie golanii ăștia? Că aici e moară?" Fiică-sa apare în ușa camerei ei, albă la față ca varul. "Ai face mai bine să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sensibilitate care au caracterizat și scena despărțirii din apropierea Reșetilovkăi. Ritmul este foarte lent, iar detaliile abundente. Apar laolaltă rudele care se instalează în casă, încercând să o îngrijească pe suferindă, preotul duhovnic, venit și el pentru a încuraja și a smulge un suflet din ghearele disperării. Lumea supranaturală intervine și ea prin demoni și îngeri, primii îngrozesc și vânează sufletul hotărât să se piardă prin sinucidere, ceilalți intervin la timp pentru a împiedica un deznodământ întunecat. Este singura dată când în
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
exemplu foștii combatanți ai "brigăzilor internaționale") eliminați și înlocuiți cu oameni de partid care îi datorează totul lui Stalin. Prin tot felul de maltratări și procese regizate pînă la ultimul amănunt, conducătorilor și militanților care trebuie să dispară le sînt smulse tot felul de "mărturisiri". Se încurajează denunțul și punerea în carantină a suspecților, iar mii de opozanți reali sau fictivi dispar fără urmă. Astfel sînt uciși Kostov în Bulgaria, Ana Pauker în România, Slansky în Cehoslovacia, Rajk în Ungarii, zeci
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
organizațiile sindicale să piardă teren atît în planul militantismului cît și al comportamentului electoral. În schimb așa cum s-a constatat în Italia, între anii 1960 și 1970 există, în anumite țări, un număr mare de persoane care, migrează în interior, smulse din mediul rural de origine și făcînd munci necalificate, care au furnizat organizațiilor de extremă stînga o bază muncitorească și care în alte părți, mai ales în Europa de Nord, lipsește cu desăvîrșire. În țările industrializate din Europa de Vest, după 1945, două categorii
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
Timp și Moarte, curăță-mi gândul morții de otravă (Cezar Ivănescu). Azi, la masa cu poeți de sub copertina în dungi alb-albastre se uită de moarte, de timp și rele, se cuceresc zâmbete și cununi de lauri, toți spinii au fost smulși. Nori străvezii acoperă fața cerului de primăvară de deasupra orașului. Frumusețea lui în imagini și poezie. Cititorului iubitor de poezie i se întâmplă că aude parcă un sunet de orgă, cutremurându-și fibra cea mai intimă, ridicându-se dincolo de zbaterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
un gen de absurd, familiar nouă prin scrisul lui Kafka, dar pe care lăsați-l să strălucească ca un memento vivere: dacă ne pasionează plantele, să fim mereu în grădina din care buruienile (maniace, mitomaniace și inestetice) trebuie să fie smulse fără reținere. Altfel, se poate ajunge la a privi plantele luminii fără fervoare. De aici, prin estompare lentă, vesperal și eczematic, se așterne peste noi amurgul... 36 Muzica, ce splendoare în viața omului! Acordurile muzicii fac ca trupul și sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
-l cum cântă, / copilăreștile-i cântece de bucurie. / E cineva, o măreață femeie, care în nopțile sale / iubește un munte aprins împăratul / singurătăților; fiii ei / sunt cât frunza și iarba, de dânșii e plin Universul. Ascultă mugetul ei când îi smulge din sineși / pe cei care vor să trăiască. Vei auzi plânsul tău, / O, munte de foc, cu centură de flăcări / și întreită cunună de jar. Tu ești acela. Aceia sunt tu: ghiocul și miezul, / pescarul și peștele său, / înainte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tortura pe Rambo, în vreme ce scenele de luptă îi prezintă pe comuniști cu precădere în cadre largi care îi fac să arate incompetenți și lipsiți de importanță, bieți pioni în acțiunile sale de eroism salvator. Într-o scenă absolut incredibilă, Rambo smulge dintr-o lovitură capul unui șarpe, acțiune ce evocă mitul lui Adam și al Evei, în care Adam, neputînd domina șarpele, trebuie să părăsească Grădina Edenului, spre deosebire de Rambo care o cucerește, demonstrîndu-și puterea de conducător al junglei. William Warner (1992
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Se poate spune că ea persistă în inviolabilitatea acestei certitudini cu mai multă energie decât în păzirea integrității moralei sau, mai bine spus, că ea își păzește sfințenia propriei morale numai datorită inviolabilității credinței. Dacă cineva ar voi să-i smulgă Bisericii o tăgăduire a propriei credințe divine, chiar și sub amenințarea cu moartea, atunci Biserica acceptă sau chiar cere martiriul pentru a afirma aceasta și chiar mai mult. Învățătura și exemplul martiriului devin, astfel, cel mai frumos semn al personalității
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Sărăcia Ceea ce s-a spus în Capitolul IX, pare să fie suficient pentru a înțelege necesitatea reîntoarcerii la onorurile sărăciei voluntare, ca un omagiu adus desăvârșirii evanghelice și în contrast cu morala lumii afaceriste. Aceasta este și o cerință absolută, pentru a smulge preoția din acea aură a instituției burgheze, pe care lumea malițioasă i-a compus-o în jurul imaginii sale ca să o poată coborî la nivelul unei meserii oarecare. În ziua în care poporul va întâlni o preoție iubitoare de sărăcie, atunci
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de tragere la semn, al vânătorilor, al israeliților, Marea lojă masonică națională română, Societățile germane, Societatea ungară, carul băuturilor spirtoase, berăriile Oppler și Luther, măcelarii. Aceștia vin cu 6 boi: 4 albi și doi negri, dar atât de frumoși că smulg aplauzele pe toată trecerea. Lăutarii, pescarii. Aplauze numeroase salută carul constructorilor români. Lăcătușii, topitoria Lemaître, Societatea de bazalt artificial, tâmplarii, dulgherii, tapițerii, plăpumarii, fabrica de bazalt artificial, săpunarii, fabrica de băuturi gazoase. Carul foarte frumos a fost desenat de pictorul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
nici liber, nici independent. În loc de a se îmbunătăți starea lui ar deveni cu mult mai nesigură și mai primejduită decât în trecut, căci pacea încheiată d-a dreptul între Rusia și Turcia ar mai fi avut și efectul de a smulge România de sub garanția colectivă a Puterilor, garanție ce era singura ei apărare. Astăzi însă, când Tractatul de la San Stefano a devenit obiectul deliberațiunilor Europei, România, prin organul subscrișilor, își ia libertatea de a supune plenipotenția rilor marilor Puteri punctele următoare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
sabia și stînd de veghe, s-a dus la patul lui să vadă ce-i cu el. Cum toți dormeam cu pătura trasă pînă peste cap, ofițerul ajuns la patul lui Hudiță și văzînd o căciulă ieșită de sub pătură, a smuls-o ca să-l trezească. Dar, în loc de cap au apărut niște picioare. Hudiță găsise soluția bună. Picioarele le încălzea cu căciula, cu care venise de acasă, iar capul cu capela militară, pe care și-o trăgea pînă peste urechi. Gerul din
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
a fost adus generalul Socec, în uniforma lui obișnuită, cu toate gradele și cu sabia. În mijlocul careului, format din elevii școlii, cu săbiile la umăr, după ce i s-a dat onorul și grefierul a citit sentința, un plutonier i-a smuls toate gradele, cusute provizoriu și i-a rupt sabia în două. Spectacol penibil. Dar, ce nu pot uita, în plus, este gerul care domnea în acea zi de ianuarie. Cîțiva dintre elevi au căzut degerați în front și mulți alții
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
ravagii. Foametea și primejdia de moarte din tot momentul incita pe fiecare român a supraviețui cu orice preț. Închisorile și cîmpurile de muncă forțată erau pline. Imensa întindere a stepei Bărăganului nu mai ajungea să adăpostească numărul mare al arestaților, smulși de la casele lor în plină noapte și aruncați în dubele miliției sovieto-comuniste. Îmi amintesc că am citit, la vremea aceea, la Buenos Aires, publicarea dialogului între doi filosofi, asupra cîmpurilor de concentrare din republicile populare, despre care se vorbea mult pe
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
eu de-o "pacică", nu te lăsa pradă disperării!... Sărmanul, avea lacrimi în ochi. Cu ei stătea un nepot, Aurel Grigoreș, băiatul Mariței. Acesta era cam de vârsta mea și făcea multe pozne. Ne răsturna popurile de strujeni din livadă, smulgea haldanii de cânepă și-i arunca în șanț, fura păstăi de mazăre și chiar uneori... ouăle din cuibarul găinilor. Făcea năzdrăvănii la toți vecinii, nu numai la noi. Știu că Tărâță l-a prins o dată furând ouă din ciubăre și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
stog de fân. Pământul era cleios de atâta sânge Închegat. De câte ori ajungea cu visul lui În acest punct, deschidea ochii ca să nu mai vadă. Dar visul continua aievea. Maria lui zăcea Într un colț de grădină, cu hainele sfâșiate și smulse de pe trup, cu fața Înțepenită Într-un rictus de groază. Din sânul gol și vânăt ieșea un ciot de suliță. Peste drum, pe gardul de lemn al bisericii, un șir Întreg de bătrâni cu pletele Însângerate atâr nau pironiți În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În lungul Danubiului, prin lunci Înverzite și poiene cu flori. Își spusese că va pune distanță Între el și durerea lui teribilă, dar pe măsură ce se Îndepărta, jalea devenea din ce În ce mai clară, prindea contururi și rădăcini pe care nimic nu le putea smulge. Înțelese că va trebui să trăiască cu ea, așa cum trăiești cu un mădular bolnav, pe care nu-l poți Îndepărta. Până la moarte. Începu să existe iarăși, să simtă foame, sete, osteneală. Privea cu plăcere florile, copacii, diminețile aurii. Însă disperarea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ca Într-un clește gâtul Încordat și plin de spumă al calului, atârnând de el cu toată greutatea corpului. Își simți picioarele târându-se prin iarba udă și brațele prinse Într-o durere ascuțită, ca și cum cineva i le-ar fi smuls din umăr. Calul Își Încetini goana. Sforăi zgomotos, Împrăștiind În jurul lui picături reci și mărunte de salivă care umezeau fața lui Simeon, răcorindu-l, și se opri la câțiva pași de adâncul de abia bănuit. Necheză ușurel și se lăsă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
eleganță cu care o Întâmpinase, Conrad o conduse pe fată până la treptele pe care coborâse În grădină și se Înclină ușor În fața ei. Adelheid urcă câte patru treptele odată spre chilia ei de la catul de sus și, ajunsă acolo, Își smulse boneta, năpustindu-se către oglindă. Da, era exact cum nu Îndrăznise să creadă. Ochii, părul, gura ei erau aidoma celor ale lui Conrad. Trăsăturile prințului, care i se păruseră atât de cunoscute, semănau cu ale ei. O amețeală ușor de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care a fost ceva mai omenos cu mine.“ Dar mâinile lui Își făcură prea bine datoria. Omul se Înmuie ca o cârpă, prelingându-se din șa, fără să scoată un sunet. „Doamne, iartă-mă! Acum n-am timp de pocăință.“ Smulse din mâinile mortului sabia și se năpusti spre locul Încăierării. Ceilalți trei ucigași nu avură timp să vadă ce se petrecuse sub brad. Cu săbiile lucind, se năpus tiră asupra călărețului. Acesta se opri surprins și abia avu timp să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai Îngrozitoare, pentru că nimeni n-o cunoștea. O pântecăraie cumplită cu sânge, cu dureri care ardeau măruntaiele Îi dobora pe sărmani după ce și dădeau afară și măruntaiele. Corpul li se umplea de pete vinete și nimic nu-i mai putea smulge Înge rului teribil prada. Peste tot zăceau trupuri Îndurerate, care se zvârcoleau până ce Împietreau În Îmbrățișarea Îngrozitoare a morții. O durere de coșmar cuprinsese toată valea Dreisamului, În sus, răpunând om după om, sat după sat. Atunci a apărut un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am pus la cale această infamie, cum o numești domnia ta. Ca dovadă, am venit să te salvez. — Minunat, răspunse Adelheid, care nu credea o iotă. Poruncește atunci să ni se dea cai, pentru mine și camerista mea, care a fost smulsă cu forța de lângă mine, ca să ne putem Întoarce neîntârziat la castel. Sunt sigură că ducele Își face mari griji și că a poruncit să fiu căutată! — O, nobilă Adelheid, asta ar fi o mare imprudență. Să las două tinere doamne
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
seama, se aplecă și sărută ușor buclele Întunecate aplecate asupra mâinii ei. Apoi, cu o voce pe care nu și-o recunoștea, adăugă: — Pentru domnia ta nu sunt un ideal Îndepărtat și de neatins, domnule Bodo. Îngrozită de Îndrăzneala ei, Își smulse mâna din cea a bărbatului și cu toată durerea din gleznă, fugi cu repeziciune, lăsându-l pe Bodo pradă unei fericiri nesperate. Această scenă și-o amintea acum Adelheid, simțind pe buze atingerea buclelor parfumate, cu aceeași intensitate cu care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Voastre. Veniți cu mine, o singură clipă, dacă aveți bunăvoință... Neidhard Își conduse stăpânul În spatele șopronului, la un stejar uriaș. Acolo, atârnat de o cracă se afla ceva ce odinioară fusese un trup omenesc. Era slujitorul meu credincios. I-au smuls pielea de pe corp până le-a mărturisit unde și de ce l-am trimis. Apoi l-au lăsat așa. Voiau să facă același lucru cu mine, de Îndată ce v-ar fi ucis pe Măriile Voastre. Eglord a poruncit totul și a stat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]