8,392 matches
-
în inima lui, văzând cum îi parcă deodată renaște idealul din cenușa răposatei, fiindcă toate acele neîmpliniri și zbateri supărătoare, pe care le încercase el până atunci, simțea acum cum i se topesc grabnic și fără întoarcere, întocmai așa cum se topește zăpada în fața soarelui de vară. Iar aceasta se întâmpla pe când el avea patruzeci de ani. Însă, chiar dacă nu ducea lipsa banilor, putea vedea limpede cum noi perspective de iubire nu avea defel și, din cauza asta, începu din nou să se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Sau... poate sunt eu, din fire, mai slab de duh? Ei, totuși, lucrul acesta n-are cum să fie real, nu-l cred, nici gând!” Însă, de atunci, sufletul i se întunecă, ca afundat într-un întuneric înăbușitor. Conștiința sa, topită într-o formă nouă, eliberată de cătușele spațiului și ale timpului așa cum le știm noi, i se manifestă prin crize spasmodice tot mai violente, ajungând uneori chiar până la atacuri de apoplexie. Iar mintea-i sclipitoare, pe care odinioară toată lumea i-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
îndoială. S-ar găsi, cu siguranță, cineva care să spună: Și-a căutat-o singur". Mă întorc și ies pe plajă, fiindcă nu mai rezist. Nisipul fierbinte îmi dă o senzație plăcută, care mă liniștește. Frigul adunat în oase se topește ca o bucată de gheață. Cât de puțin ne trebuie, uneori, pentru a fi aproape fericiți! În fond, ce e fericirea? Poate că e o stare negativă. Ușurarea de a te simți golit de orice grijă. A nu mai dori
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
l-a imitat, doar, când și-a lipit aripi. Și nici n-a atins ținta. Numai tatăl său a ajuns pe coasta siciliană. Fiul, cuprins de o bruscă "nebunie", de a se apropia de soare, s-a prăbușit. Căldura a topit ceara și bietul Dedal a asistat neputincios la căderea fiului său. Dar cine își mai amintește de zborul lui Dedal? De la greci încoace, se discută numai despre cel ce, nesocotind și legile naturii și sfaturile tatălui său, a transformat o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să-l egaleze, dar el nu mai poate fi criticat. Duse la Roma și apoi la Constantinopol, picturile lui Zeuxis au dispărut. În sculptură, naufragiul n-a fost total, însă nenumărate statui de bronz, între care și capodopere, au fost topite și nimeni nu cunoaște câte marmuri sculptate au fost sfărâmate sau au nimerit în cuptoarele de var. Cu excepția frizei Parthenonului, toate capodoperele lui Fidias s-au pierdut. Doar din reproduceri, de mai mici dimensiuni, știm cum arăta Athena Parthenos. Din
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
până și o sinucidere poate fi luată peste picior dacă ea ne dă ocazia să ne facem o bună impresie despre noi. Din păcate, operația de discreditare a lui Narcis a reușit. Rezultatul? După ce ți-l imaginezi admirîndu-se în apă, topit de dragoste pentru propriul chip, nu-ți mai arde să te uiți în oglindă. Te ferești să nu fii acuzat de narcisism. Subiectivitatea devine un motiv de jenă, iar cunoașterea de sine, recomandată de înțelepții antici, ți se pare o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că mai avusese parte de așa ceva. După trei minute, solul prinse a se înroși. Janasen se dădu înapoi cu băgare de seamă. Focul făcu ravagii, dar tot reuși să vadă structura internă complexă a unei mașini, ale cărei piese se topiră într-o masă informă în vâltoarea albă și șuierătoare. Nu așteptă sfârșitul, coborî pe potecă în direcția stației de robocare. * Transformarea energiei-timp continuă conform ritmului propriu indeterminabil până la 8 și 43 dimineața, prima joi din martie 2561. Accidentul lui Gilbert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
găsea într-un parc slab luminat. De pe o înălțime invizibilă, dincolo de un boschet, se prăbușea o cascadă. Pânza de apă sclipea în lumina plăpândă. Silueta Discipolului se decupa în parte pe cascadă, dar corpul său fără formă părea să se topească în umbra mai întunecată. Tăcerea se prelungea și Janasen se muta de pe un picior pe altul. Știa că nu era bine să vorbească primul. În sfârșit, Discipolul se mișcă și se apropie câțiva pași. - Nici mie nu mi-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
gardian, unde sunt dus? Marele preot secund se întoarse spre el, surprins. - Păi, dar la Enro. Unde în altă parte? zise. Gosseyn avusese intenția de a observa pe tot parcursul, dar nu avu posibilitatea. Corpul lui Ashargin păru să se topească într-o pastă fără formă. Vederea i se tulbură în orbirea groazei. Impactul avionului la aterizare îl scutură, aducându-l într-o stare cât de cât normală. Cu picioarele tremurând, ieși din avion și văzu că aterizase pe acoperișul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
rochia de petunii mov am încălțat pantofii împletiți din trifoi cu patru foi și aștept să fiu luată de mână. șase în primul loc: mergi pe un îngheț teribil, auzi gheața crăpând sub tălpile tale ușoare, fulgi albi ți se topesc pe față, cerul e de pâclă cenușie, prin el zărești, la zenit, cea mai strălucitoare stea, a cărei lumină răzbate până la tine, oftezi, însemni locul cu puțin pământ negru lucios și te apuci de lucru. șase în al doilea loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
groasă într-un punct, apoi te apuci pe îndelete să o cojești pe toată, până la lacul colorat, pe care îl botezi pământul, receptiv kanas, mături repejor zăpada rămasă pe pământ, sufli cu obrajii tăi roșiori în sus și fulgii se topesc până la nori, iar norii se împrăștie ca un scrum, vezi clar acum cea mai strălucitoare stea din cele șapte constelații ale cerului tău, cerul de deasupra cerului celorlalți, care este chiar la zenit. e clar, aceasta este proprietatea destinată ție
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
apă din lacul kanas, supranumit paleta lui dumnezeu, trebuie să iei chiar acum puțină apă din lac, e încă soarele pe cer, culoarea apei este portocalie, bând acest ceai stomăcelul tău bun se va întrema și tristețea ta se va topi ca zăpada în colțul de miazăzi al grădinii tale suspendate. întotdeauna trebuie să continui să speri, și în timpuri dificile, cum este timpul zgâriat al zilei de azi. nouă în al patrulea loc: maimuțele lumii noi atacă acum grădina suspendată
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aici, trebuie să ajungi în grădina suspendată a dragostei schimbate, bucata asta de pământ, pe care stai, este plină de cârtițe și de minicerșetori murdari, negri pe obraji ca niște coșari, nu, nu aduc noroc, bucata asta de pământ se topește în lava aruncată de armata inamică, trebuie să te înalți pe vârfuri, și apoi puțin mai sus, ține-te cu mâinile de aer, mai sus, un pic mai sus, trage aer în piept, dă-l afară, trage din nou, așa
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
usuci. pentru ca zeița chuang-mu să protejeze cuibul tău apretat trebuie ca prințul tău să fie sedus de picioarele tale. șase în al doilea loc: ai grijă acum de obrăjorii tăi, unge-i cu esență de rubin tetraedric, de pleoapele tale, topește peste ele o petală de petunie magică mov, de genele tale, întinde-le cu o antenă de furnică albă chitinoasă, de buzele tale, acoperă-le cu lumina lacului kanas de la miezul zilei, de părul tău, aranjează-l cu pieptenul de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
scări rulante, pe titanicuri ciocnite, pe vițe plesnind de alcool de abia înseninat, de cuvinte fără silabe pe șine de tren șiuind, prin ochelari cu + 3 prin găuri de chei în orgasm. nu te îngrijora ca o înghețată de vanilie topindu-se nu te face serioasă ca o veveriță care și-a găsit aluna nu te îmbujora ca și când ai iubi, luo na. și dacă iubești - marea va mușca puțin din țărm și din mine. șase în primul loc: îndepărtează picioarele patului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lacului kanas, unde strângi toate cetele pe care le poți strânge de broaște-de-galapagos adolescente, pentru ele este o vânătoare de vis, fiecare limacs-vinețiucu-guriță-cu-dinți se sfârșește în burtica lor bună, candidă, cu foame strânsă de multă vreme și sucuri acide, care topesc orice carne și orice os, amenințarea se transformă în hrană, lacul kanas luminează fiecare pas al vânătorii lor. nouă în al cincilea loc: cârtițele-oribil dansatoare ies din ascunzișuri, din mușuroaie înalte și putrede, și se bucură de ofranda șașiului singuratic
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un sentiment irezistibil. Am senzația că dușmanul se va retrage numai la auzul glasului meu. A, dar acum e periculos. Mai este zăpadă în zonele umbrite ale drumurilor abrupte de pe-aici și riscați să alunecați pe zăpada care se topește. — Curge pe undeva prin apropiere un pârâu de munte, nu-i așa? Să vă traversez? îi oferi Mori spatele său. Kanbei se lăsă dus în cârcă peste pârâu. Încotro se îndreptau? Cei doi vasali încă n-aveau habar. Cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atât mai mare când vezi zăpada și simți, pentru prima oară, frigul din aceste locuri, doamnă, răspunse înțelegător Katsuie. — Nu atât de mare, stăpâne, replică Oichi, deși era clar că jinduia după un ținut mai cald. Când încep să se topească zăpezile din Echizen? întrebă ea. — Aici nu suntem în Gifu sau Kiyosu. Când acolo înflorește rapița și cireșul începe să-și scuture florile, acești munți mai sunt încă așternuți cu zăpada care se topește. — Și până atunci? — Așa e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai cald. Când încep să se topească zăpezile din Echizen? întrebă ea. — Aici nu suntem în Gifu sau Kiyosu. Când acolo înflorește rapița și cireșul începe să-și scuture florile, acești munți mai sunt încă așternuți cu zăpada care se topește. — Și până atunci? — Așa e în fiecare zi. — Vreți să spuneți că zăpezile nu se topesc niciodată? Doar zăpadă, o mie de picioare adâncime! replică tăios Katsuie. Când i se amintea despre durata de timp în care zăpada acoperea provincia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Gifu sau Kiyosu. Când acolo înflorește rapița și cireșul începe să-și scuture florile, acești munți mai sunt încă așternuți cu zăpada care se topește. — Și până atunci? — Așa e în fiecare zi. — Vreți să spuneți că zăpezile nu se topesc niciodată? Doar zăpadă, o mie de picioare adâncime! replică tăios Katsuie. Când i se amintea despre durata de timp în care zăpada acoperea provincia Echizen, inima i se umplea cu o revoltă amarnică. Așadar, nu putea petrece nici măcar un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
realiza simulacru de pace fusese dus la îndeplinire mai lin decât prevăzuse el. Nu peste mult, Katsuie avu o întâlnire secretă cu cei mai de încredere vasali ai săi și le spuse: Vom menține pacea până trece iarna. De cum se topesc zăpezile, îl vom măcelări pe vechiul nostru dușman dintr-o singură lovitură. De îndată ce Katsuie duse la bun sfârșit prima etapă a strategiei sale, încheind pacea cu Hideyoshi, expedie un alt sol, de astă dată, la Tokugawa Ieyasu. Era sfârșitul Lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Azuchi. Ce jale, pentru autorul strategiei oarbe care determinase proclamația. În Kitanosho, căsătorit cu frumoasa Doamnă Oichi și înconjurat de troiene, Shibata Katsuie aștepta zadarnic ca natura să-și urmeze cursul. Numai de-ar fi venit odată soarele primăverii, să topească zăpada. Dar nămeții care lui îi păreau niște impenetrabile ziduri de apărare aveau să se dărâme încă înainte de sosirea primăverii. Katsuie era zguduit de lovituri una după alta: căderea Castelului Gifu, revolta din Nagahama, capitularea lui Nobutaka. Iar acum, Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era la fel de adâncă precum cea din trecătorile de munte din Szechuan. Nici soldații, și nici proviziile militare n-ar fi putut trece. Nu avea motive să se teamă de un atac din partea lui Hideyoshi. Avea să pornească înainte de a se topi zăpada, dar cine putea ști când avea să se întâmple asta? Troienele păreau să fi devenit un zid protector al inamicului. „Și Kazumasu e un veteran,“ își spunea Katsuie, „dar ocuparea micilor castele de la Kameyama și Mine a fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neorânduială. Dumnezeule, trebuie să fi fost brazii, văzuți dindărăt! Doamna Chivu spuse: Haideți să ne facem frumoși, copii. Poate că-i ultima serbare de Crăciun pentru mulți ani de-aci înainte. Lucian simțea, cumva ciudat, că parcă brusc i se topise voința. Ca niciodată, alții hotărau pentru el. I se cerea să ridice brațele și i se băga pe cap rochia de înger, de hârtie creponată și ea, la fel ca aripile fâșii franjurate pe latura de jos, care, de astă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sfârșit ploaia parcă erau mai mari. Dar norișorii albi, strălucitori și pufoși călătoreau în lungul Văii Prahovei, venind de peste dealurile dinspre Cornu, traversau orașul și dispăreau peste Bănești, spre sud, unde dealurile, tot mai joase, se depărtau unul de celălalt, topindu-se în câmpia netedă ca în palmă și fără pic de umbră. În curând n-o să mai facem religie, îi spunea Sorin Botea. Tata a auzit de la cineva. Zice că-i sigur. Ție îți place religia? Dar n-aștepta răspunsul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]