7,315 matches
-
infarctului miocardic este, de obicei, gradual, pe parcursul a câteva minute, rareori fiind brusc. Durerea toracică anterioară este cel mai frecvent simptom al infarctului miocardic acut și este descrisă frecvent ca o gheară, constricție sau ca o senzație de presiune. Durerea toracica datorată ischemiei miocardului (aport insuficient de sânge și, prin urmare, de oxigen) se numește angină pectorală. Durerea iradiază cel mai frecvent în brațul stâng, dar poate iradia și în mandibulă, brațul drept, interscapular și în epigastru, unde poate mima un
Infarct miocardic () [Corola-website/Science/322129_a_323458]
-
stâng, dar poate iradia și în mandibulă, brațul drept, interscapular și în epigastru, unde poate mima un pirozis. Semnul lui Levine (pacientul localizează durerea strângându-și pumnul deasupra strernului) a fost descris, în mod clasic, ca fiind predictiv pentru durerea toracică de origine cardiacă, însă un studiu observațional prospectiv a arătat că are o slabă valoare predictivă. Respirația dificilă (dispnea) apare atunci când afectarea miocardului reduce debitul cardiac al ventriculului stâng, producând insuficiență ventriculară stângă urmată de edem pulmonar. Alte simptome pot
Infarct miocardic () [Corola-website/Science/322129_a_323458]
-
Pleura este o membrană seroasă care acoperă pulmonul și căptușește cavitatea toracică, care este un spațiu relativ închis, delimitat de pereții cutiei toracice (coaste) și diafragm. În interiorul cavității toracice se află trei spații seroase, două laterale pentru plămâni și unul ventral și median pentru cord (inimă). Pleura are o topografie condiționată de
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
Pleura este o membrană seroasă care acoperă pulmonul și căptușește cavitatea toracică, care este un spațiu relativ închis, delimitat de pereții cutiei toracice (coaste) și diafragm. În interiorul cavității toracice se află trei spații seroase, două laterale pentru plămâni și unul ventral și median pentru cord (inimă). Pleura are o topografie condiționată de raportul dintre ea și organele aflate în cavitatea toracică. Ea este
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
Pleura este o membrană seroasă care acoperă pulmonul și căptușește cavitatea toracică, care este un spațiu relativ închis, delimitat de pereții cutiei toracice (coaste) și diafragm. În interiorul cavității toracice se află trei spații seroase, două laterale pentru plămâni și unul ventral și median pentru cord (inimă). Pleura are o topografie condiționată de raportul dintre ea și organele aflate în cavitatea toracică. Ea este mulată parțial pe pereții cavității toracice
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
pereții cutiei toracice (coaste) și diafragm. În interiorul cavității toracice se află trei spații seroase, două laterale pentru plămâni și unul ventral și median pentru cord (inimă). Pleura are o topografie condiționată de raportul dintre ea și organele aflate în cavitatea toracică. Ea este mulată parțial pe pereții cavității toracice prin intermediul unui țesut conjunctiv ce constituie "fascia endotoracică". Aceasta umple golurile dintre peretele toracic și pleură și suspendă în același timp toate organele aflate în spațiul mediastinal, alcăttuind în dreptul cordului "pericardul fibros
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
toracice se află trei spații seroase, două laterale pentru plămâni și unul ventral și median pentru cord (inimă). Pleura are o topografie condiționată de raportul dintre ea și organele aflate în cavitatea toracică. Ea este mulată parțial pe pereții cavității toracice prin intermediul unui țesut conjunctiv ce constituie "fascia endotoracică". Aceasta umple golurile dintre peretele toracic și pleură și suspendă în același timp toate organele aflate în spațiul mediastinal, alcăttuind în dreptul cordului "pericardul fibros" și "ligamentul sternopericardic". La nivelul intrării pieptului ea
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
median pentru cord (inimă). Pleura are o topografie condiționată de raportul dintre ea și organele aflate în cavitatea toracică. Ea este mulată parțial pe pereții cavității toracice prin intermediul unui țesut conjunctiv ce constituie "fascia endotoracică". Aceasta umple golurile dintre peretele toracic și pleură și suspendă în același timp toate organele aflate în spațiul mediastinal, alcăttuind în dreptul cordului "pericardul fibros" și "ligamentul sternopericardic". La nivelul intrării pieptului ea se continuă în regiunea cervicală cu "fascia cervicală mijlocie". O parte a pereților sacilor
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
spațiul mediastinal, alcăttuind în dreptul cordului "pericardul fibros" și "ligamentul sternopericardic". La nivelul intrării pieptului ea se continuă în regiunea cervicală cu "fascia cervicală mijlocie". O parte a pereților sacilor pleurali învelesc organele în spațiul mediastinal sau între pleură și peretele toracic. Datorită acestei situații, fiecare sac pleural are seroasa împărțită în mai multe porțiuni și anume: o prțiune costală, o porțiune diafragmatică, o porțiune mediatinală, o porțiune pulmonară și o porțiune care leagă pleura pulmonară de cea mediastinală, constituind ligamentul pulmonar
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
mult 10 segmente. Adesea, segmentația corpului este neclară. Au corpul acoperit pe laturi cu o carapace transparentă, formată din două valve bilaterale, care nu acoperă și capul, acesta rămânând complet liber. Corpul este prevăzut cu 4-6 perechi de picioare (apendicele toracice) articulate, scurte și lățite. Formele răpitoare au picioarele anterioare adaptate la prins prada și mandibulele puternice (de ex. "Leptodora"). La formele microfage picioarele, îndeosebi, picioarele 3 și 4 formează un aparat filtrant, în care rămân particulele din apa filtrată, care
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
de masculi de multe ori rămâne foarte scăzută; la unele specii, masculii sunt încă necunoscuți. Masculii au o morfologie diferită de cea a femelelor: ei sunt mai mici, antenulele lor sunt mai mari și adesea înzestrate cu cârlige, primele picioarele toracice poartă un cârlig utilizat în timpul copulației, postabdomenul este modificat. Femelele care se împerechează și depun ouă fecundate nu diferă deloc de femele partenogenetice. Spre deosebire de ouăle partenogenetice care se dezvolta imediat în camera incubatoare, ouăle fecundate, numită și ouă durabile, au
Cladocer () [Corola-website/Science/330630_a_331959]
-
acoperit cu solzi ctenoizi, care se întind, rareori, și pe înotătoare. De obicei au două înotătoare dorsale. Înotătoarea dorsală constă din două regiuni: una țepoasă și alta formată din raze moi. Înotătoarea anală cu 1-2 spini. Înotătoarele ventrale cu poziție toracică au câte 1-2 spini și câte 5 raze articulate ramificate. Înotătoarea caudală excavată. Operculele au pe marginea lor posterioară dinți sau spini. Orificiul opercular este mare. Au 4 branhii și 6-8 raze branhiostegale. Linia laterală, de cele mai multe ori, prezentă și
Percide () [Corola-website/Science/330691_a_332020]
-
raze țepoase) și una posterioară formată din raze moi (articulate). Înotătoarea adipoasă absentă. Înotătoarea pelviană (ventrală) este alcătuită dintr-un spin și 5 raze moi; ea este plasată sub înotătoarea pectorală, puțin înaintea sau în urma acesteia, având deci o poziție toracică (pectorală). Baza înotătoarei pectorale este situată lateral și vertical. Înotătoarea anală la extremitatea anterioară are 2 sau mai mulți spini, mai rar un spin. Înotătoarea caudală cu 17 sau mai puține raze moi. Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
constantă, deoarece nu se articulează cu coloana vertebrală, ele fiind prinse numai în musculatura ventrală a corpului. La cei mai mulți pești, ele au poziție abdominală situate sub abdomen, dar la unii pești (percide) sunt deplasate sub înotătoarele pectorale pe torace (poziție toracică), sau chiar înaintea pectoralelor sub gât (poziție jugulară) (mihalț). La unele specii lipsesc (anghilă). La guvizi, înotătoarele ventrale prin concreștere, formează o ventuză. Înotătoarele neperechi (sau impare) sunt situate pe planul de simetrie al corpului, pe linia mediană, au poziție
Înotătoarele peștilor () [Corola-website/Science/330350_a_331679]
-
le ("Isopoda") este un ordin de crustacee mici de 0,5-20 mm, care au un segment toracic unit cu capul și șapte segmente toracice libere, fiecare cu câte o pereche de picioare identic conformate; sunt adaptate la mediul marin, libere sau parazite la pești și crustacei; există forme dulcicole, de ape freatice, sau terestre. Include circa 10
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
le ("Isopoda") este un ordin de crustacee mici de 0,5-20 mm, care au un segment toracic unit cu capul și șapte segmente toracice libere, fiecare cu câte o pereche de picioare identic conformate; sunt adaptate la mediul marin, libere sau parazite la pești și crustacei; există forme dulcicole, de ape freatice, sau terestre. Include circa 10 000 de specii. le sunt crustacee mici
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
terestre. Include circa 10 000 de specii. le sunt crustacee mici de 0,5-20 mm, cu corpul ușor turtit dorsoventral. Sunt lipsite de carapace ca și la amfipode. La cap se sudează primul și cel de-al doilea toracomer (= segment toracic). Pleonul (= abdomenul) este scurt, cu somitele abdominale parțial sudate. La nivelul abdomenului ultimul pleomer (= segment abdominal) fuzionează cu telsonul (= porțiunea terminală a corpului care conține anusul) și formează așa-numitul pleotelson. Pereiopodele (= picioarele toracice) sunt ambulatoare (adică servesc pentru deplasare
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
cel de-al doilea toracomer (= segment toracic). Pleonul (= abdomenul) este scurt, cu somitele abdominale parțial sudate. La nivelul abdomenului ultimul pleomer (= segment abdominal) fuzionează cu telsonul (= porțiunea terminală a corpului care conține anusul) și formează așa-numitul pleotelson. Pereiopodele (= picioarele toracice) sunt ambulatoare (adică servesc pentru deplasare). Au o pereche de maxilipede (= apendice pereche care intra în alcătuirea aparatului bucal), restul toracopodelor (= apendicelor toracice) sunt uniramate (adică formate din segmente neramificate), asemănătoare între ele sau modificate. Baza picioarelor este apărată ca
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
fuzionează cu telsonul (= porțiunea terminală a corpului care conține anusul) și formează așa-numitul pleotelson. Pereiopodele (= picioarele toracice) sunt ambulatoare (adică servesc pentru deplasare). Au o pereche de maxilipede (= apendice pereche care intra în alcătuirea aparatului bucal), restul toracopodelor (= apendicelor toracice) sunt uniramate (adică formate din segmente neramificate), asemănătoare între ele sau modificate. Baza picioarelor este apărată ca și la amfipode de epimerite laterale ale tergitelor (= placilor sclerotizate dorsale) segmentelor corpului. La mascul, pleopodele (= apendicele primelor cinci segmente abdominale) I și
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
dulcicole ("Asellus"), de ape freatice, sau terestre ("Oniscus", "Porcellio", "Armadillidium"). Izopodele terestre au structuri speciale care le permit să respire aer atmosferic. Denumirea de izopode a fost dată în opoziție cu cea a amfipodelor, datorită faptului că izopodele au picioarele toracice identic conformate.
Izopode () [Corola-website/Science/329458_a_330787]
-
care sunt mult reduse. Biologia larvelor de trihoptere, ca și a nimfelor lor, este deosebit de interesantă, mai ales prin marea variație a formelor tuburilor larvare și a materialelor din care sunt construite. Larvele respiră prin branhiile abdominale, rareori prin branhiile toracice (traheene) Larvele sunt fitofage sau prădătoare. Viața larvelor este cu mult mai lungă ca a adulților. Prezintă importanță pentru piscicultură, fiindcă constituie hrana multor pești, mai ales a salmonidelor. Servesc și ca nadă naturală pentru pescuitul sportiv. Sunt specii indicatoare
Trihoptere () [Corola-website/Science/331975_a_333304]
-
dr. Florian Mandache. Obține competența în chirurgia de urgență. După demolarea Spitalului Brâncovenesc în 1983, clinica de chirurgie este transferată la Spitalul CFR2. Aici, prof. dr. Mihai Ghiur devine în 1985 șef de secție și înființează un nucleu de chirurgie toracică. Devine prin concurs profesor de chirurgie la Facultatea de Stomatologie a Universității Titu Maiorescu. Împreuna cu profesorul Burlibașa de la Facultatea de Stomatologie UMF Carol Davila este coordonator al stagiului de chirurgie în pregătirea rezidenților de stomatologie. Lucrări publicate, realizări în
Mihai Ghiur () [Corola-website/Science/334251_a_335580]
-
lipsite de branhii), deși unele au stigme care rămân însă întotdeauna închise și nu se deschid decât la adulți. Alte larve prezintă branhiile traheene (traheobranhii) care sunt mici, simple, cel mai adesea fixate pe partea ventrală a toracelui (branhii traheene toracice) și mai rar dedesubtul capului sau pe abdomen la nivelul rectumului (branhii traheene anale). Branhiile, atunci când există, au forma unor tufe de fire subțiri, scurte, care trebuie căutate cu atenție pentru a putea fi văzute. Larvele se hrănesc cu vegetație
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
corpului. Văzut dorsal, capul este în mare parte acoperit de pronot. Pe laturile capului se află ochii compuși, reniformi, alungiți, mari și 2 oceli. Antenele sunt setiforme, multiarticulate, lungi, depășind vârful abdomenului. Aparatul bucal este de tip ortopteroid, masticator. Segmentele toracice sunt neuniforme. Protoracele prezintă un pronot foarte mare, discoidal. Pronotul la mascul este oval-lățit (de 6—7 mm lungime și 7—9 mm lățime), iar la femelă are o formă de semicerc (de 5,5—7,0 mm lungime și
Gândac negru de bucătărie () [Corola-website/Science/331843_a_333172]
-
și patologice. Pneumologia include depistarea, diagnosticarea, tratarea și recuperarea bolnavilor care suferă de boli ale aparatului respirator (boli pulmonare, bronșice, pleurale și ale mediastinului), prin mijloace nechirurgicale. Cu tratamentul chirurgical al aparatului respirator se ocupă altă ramură a medicinei - chirurgia toracică, care include diagnosticul și tratamentul operator al afecțiunilor traheobronhopulmonare, ale mediastinului, pericardului, esofagului, diafragmului și ale peretelui toracic și pleurei. Pneumoftiziologia este o ramură a medicinei care care include pneumologia și ftiziologia. Ftiziologia se ocupa cu cercetarea microbiologică specifică a
Pneumologie () [Corola-website/Science/335809_a_337138]