9,583 matches
-
nimeni nu-l vedea, acum toți se uitau la neica Ștefan cum se împărtășește, ridică mâna cu pumnul strâns și-și șterse grăbit lacrimile. Se împărtășește robul lui Dumnezeu, Ștefan..., cântă cu glas răgușit monahul cel coliliu și mâna-i tremură atât de tare încât lingurița zăngăni de buza potirului. — Părinte, să ai grijă de Măriuța mea, și roagă-te atunci pentru noi, se auzi ca un oftat șoapta lui Ștefan. De sus de la fereastră, doamna Marica se strădui să nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de cruciați cu aproximativ 900 de ani în urmă, marchează locul în care, conform tradiției, a fost coborât de pe cruce trupul lui Iisus. Când am atins locul în care mi s-a spus că fusese fixată baza adevăratei cruci, am tremurat, deși în sinea mea mă îndoiam de veridicitatea acestui lucru. Experiența a fost însă compromisă de istoria disputelor care își lăsaseră amprenta asupra bisericii, aceasta rămânând până în ziua de azi un lăcaș divizat în adevăratul sens al cuvântului. Încă de la
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
o probitate ce îi justificau ambiția. Având o constituție șubredă și bolnăvicioasă, mic, slab, dar cu ochii arzători și vocea stridentă, cu gura sa sardonică, el se metamorfoza la tribună; vorba sa îi făcea să tresară pe ascultătorii săi, cum tremura el însuși azvârlindu-și perioadele. D-l Catargiu era de o integritate capabilă să reziste tuturor încercărilor, virtute atât de rară! Credea în opinia, în cauza sa; le-a susținut energic. Intrat în minister cu mâinile curate, a ieșit din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
moldovene au lovit vrăjmașul din spate. Otomanii însă erau puzderie și știau a se bate cu meșteșug mare și cu ferocitate înspăimântătoare. Deveniseră nespus de furioși că românii îi momiseră până aici, flămânzindu i, ostenindu-i și obligându-i să tremure de frig, și ei și caii. Dar furia asta se învenina sub loviturile neașteptate ale oștirii române. Cătau să-și stăpânească firea, să nu cadă în vreo cursă, să nu-și dezorganizeze rândurile de bătaie. S-a iscat totuși un
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
-i zise negustorului cu voce domoală: Cu ce a greșit omul acesta? De ce-l lovești? Pentru că așa vreau eu! La auzul acestor cuvinte, Cuza își scoase pelerina și apăru în hainele cele domnești. Negustorul, dându-și seama cine îi vorbise, tremurând din toate încheieturile, dădu să cadă în genunchi la picioarele lui Cuza, dar acesta îl opri: 55 Nu mie să-mi ceri iertare, negustorule, ci acestui om pe care l-ai umilit. El este un țăran care împreună cu frații lui
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
zidurile templului pentru a fi primiți în interior, înconjurându-i într-un dans al morții, alergându-și caii ca smintitele în jurul lor. -Jurați că vă supuneți riturilor noastre și vă veți închina sanctuarului Hecatei s-au muriți, le strigă Agloanice. Tremurând din toate mădularele pelerinii se supuneau. Temerarilor care refuzau, li se tăia capul sau erau aruncați în abis. Prin magie neagră, bărbați și femei, aprinzându-le curiozitatea erau ademeniți și atrași de singurătatea adâncimilor de pădure și de dezmățul sinistru
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
intrigante. Iată îți las sceptrul de pontif și coroana sacră de hierofant. -Ce ai de gând să faci, întreabă bătrânul preot înspăimântat. -Mâine domnia sângeroaselor bacante va înceta. Zeii cerești vor triumfa și vor învinge, și bine știți, voi ce tremurați în robele hierofante. Bătrâne te-ai îndoit de mine, conflictul se va stinge. Plec să mă întâlnrsc cu zeii din cerul necuprins. Orfeu pleacă lăsând în urmă preoții muți cu capul în pământ. În templu găsi discipolul din Delfi solitar
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o bătrână, dreaptă ca lumânarea, îmbrăcată cu haine negre curate, având fața zâmbitoare și luminoasă, în spate avea o desagă, iar în mână un minunat toiag, care părea de fildeș. -Bun găsit fata mea. Te-ai rătăcit, așa-i? Fetița tremurând de frică mormăi: -M-am, m-am rătăcit. -Ți-o fi foame. Spunând acestea dădu jos desaga din care scoase pâine, măsline, o bucată de pește prăjit și o carafă cu vin roșu. Așezându-se jos pe o buturugă, îndemnă copila: -Vino
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
părinte răspunse Agata, acum sora Anastasia. -Câți? -Douăzeci și cinci de mii de dolari. -Îi dai încoace, să ți-i strâng. -Dar părinte. . . încercă să se opună Anastasia. -Nici-un dar, îi dai și gata hotărî Machedon. Sora Anastasia îi întinse tremurând mapa de piele, care conținea douăzeci și cinci de mii de dolari în bacnote de câte o sută. Anastasia își făcu semnul crucii intrând în biserică. Clopotele sunau melodios, scoțând la iveală metalul nobil din care erau turnate. Maicile se închinau cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
aici pe boierii trădători. În sala tronului se stârni o vijelie care mișca draperiile grele din pluș purpuriu. Tunete și fulgere bizare degajau un fum dens. Din perdeaua de fum au apărut o sută de boieri, care văzându-și Domnul tremurau de frică, făcând plecăciuni, au îngenunchiat. -Iertare Măria-ta-strigau îngroziți cei o sută. -Gărzi!Descăpățânați-i!Leșurile să fie aruncate la câini. -Grațiani să continuăm-ordonă voievodul. -Care este porunca? -Vreau din nou Pocuția, iar regii trădători Ludovic și Sigismund să moară
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
am putut merge desculț; și atunci am trăit acele ore de spaimă despre care am pomenit al cărei motiv dacă s-ar fi dezvăluit s-ar fi petrecut o catastrofă. Conștiința măsura proporțiile dezastrului care ar fi urmat, iar instinctele tremurau: nu se știe ce-aș fi ajuns în viață dacă jocul întîmplării, al cărei erou eram, s-ar fi destrămat și eu aș fi apărut în ochii învățătorului așa cum eram și nu cum, prin nu știu ce mister, credea el că sunt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de care tot unul dintre noi făcuse rost. Era atât de furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care erau scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat planșetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau, dar în bănci nu mai puteau, fluturau mâinile înroșite în aer, sau și le vârau deznădăjduiți între
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei de întrebarea lui. A început să râdă el însuși, redevenind senin și a pus mâna pe hățuri. Convingerea mea îl subjugase. La Cîmpu-Lung am ajuns pe seară și am tras sub șoproanele unui han. Era frig, am început să tremur, m-am învelit cu cerga, care nu ținea însă deloc de cald. - Ce e cu tine? m-a întrebat. - Tu nu vezi? i-am răspuns eu cu dinții clănțănind. Mi-e frig, pune dulama pe mine și ia cerga asta
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
marele bulevard pe care ieșii, printre blocuri, zării în depărtare reclama Jawohl. Mersesem în cerc. Un restaurant luxos era deschis, se vedeau prin geam oameni stând la mese, rași, eleganți, cu cravatele la gât... Intrai înăuntru și căldura mă învălui. Tremuram. Trecui printre mese, intrai la toaletă... apoi mă uitai în oglindă o clipă, să mă recunosc, să iau cunoștință de înfățișarea mea... Revenii în restaurant, ocolii mesele și ieșii prin ușa care se învîrtea. În bloc, pe "Cheia Roseti", oameni
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ea câteva, de poftă. Dar nu apucă să culeagă decât o singură cireașă pe care o băgă În gură, și se văzu Încolțită de un câine mare și negru. Rămase Împietrită, cu cireașa Între dinți și, numadecât Începu să-i tremure picioarele de frică. Noroc cu paznicul care se ivi la fața locului și potoli câinele. - Ce faceți doamnă aici, știți că nu aveți voie, este o proprietate privată, cum de ați avut curajul să intrați? - Vă rog să mă scuzați
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
RAZE CE PROVENEAU DE LA O SURSĂ LUMINOASĂ SE ÎNTINDEAU DE LA UȘA DORMITORULUI PÂNĂ LA JUMĂTATEA DISTANȚEI SPRE PATUL LUI ÎN TIMP CE PRIVEA ULUIT, NEPUTÂNDU-ȘI CREDE OCHILOR, LUMINA SE ÎNTINSE BRUSC, PÂNĂ AJUNSE LA CÂȚIVA CENTIMETRI DE PAT. TOATE RAZELE \ ERAU ZECI \ TREMURARĂ ȘI LICĂRIRĂ ÎN TIMPUL ACESTEI MIȘCĂRI. Marin se strecură afară din pat Era o deplasare laterală, o mișcare de rostogolire executată atât de rapid, încât se trezi pe podea înainte de a-și da seama că, în afară de un foșnet ușor al cearșafurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
TON DE NELINIȘTE ATUNCI CÂND VORBI: \ VREAU SĂ MĂ IEI CU TINE POIMÂINE ÎN ASIA. POȚI SĂ ARANJEZI ASTA? FU UIMIT DE REACȚIA EI FIZICĂ INTERVENITĂ ÎN CLIPA ÎN CARE ÎI ADRESĂ ACEASTĂ RUGĂMINTE. PARCĂ ÎI CĂZUSE O MASCĂ. ÎNCEPU SĂ TREMURE, SÂNGELE ÎI PULSA REPEDE ÎN VINELE GÂTULUI, PIEPTUL I SE RIDICA ȘI SE LĂSA RAPID. REPETĂ ÎN ȘOAPTĂ: \ TE ROG, GÂNDEȘTE-TE LA CE TE-AM RUGAT. DAR DACĂ MĂ ÎNTREABĂ DE CE AI VENIT, CE SĂ LE SPUN? \ COPIII, ÎNTREBĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
OBRAJII I SE COLORARĂ DIN NOU. ZÂMBI DIN NOU, CU MAI MULTĂ CĂLDURĂ ȘI NATURALEȚE. \ Îmi pare bine că ai întrebat. Dădu drumul mâinilor lui. FOARTE MULT SĂ VII CU MINE, SPUSE MARIN. SE ÎNDEPĂRTĂ. ACUM ERA RÂNDUL LUI SĂ TREMURE UȘOR. DECI EA DOREA SĂ MEARGĂ CU EL LA GRANIȚA JORGIANĂ ÎN AJUNUL RĂZBOIULUI. OARE EA BĂNUIA CĂ URMA SĂ AIBĂ LOC O OFENSIVĂ? AJUNSE APROAPE DE SALA PRÂNZULUI OFICIAL ȘI ACUM ATENȚIA I SE CONCENTRĂ ASUPRA MARELUI JUDECĂTOR ȘI ASUPRA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SENZAȚIA ASTA ÎN CREIER. CEVA STRĂIN A PUS STĂPÂNIRE PE MINE ȘI M-AM AUZIT RĂSPUNZÂND DA. MI-AU EXPLICAT CĂ VOIAU SĂ VĂ CONTROLEZE MINTAL CA SĂ OPRIȚI RĂZBOIUL. IAR EU ERAM MEREU DE ACORD ÎMPOTRIVA PROPRIEI MELE VOINȚE... BĂIATUL TREMURA PE MĂSURĂ CE ÎNAINTA ÎN MĂRTURISIRE. \ ...VĂ JUR, DOMNULE... \ Nu e nevoie, te cred, spuse Marin. Îl credea, într-adevăr. "Moartea" lui David fusese prea convingătoare și Marin era sigur că primele cuvinte pe care le pronunțase imediat după recăpătarea cunoștinței erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
plus, adăugă Marin, s-ar putea să vrem să îi schimbăm părerile în anumite privințe și să îl trimitem înapoi în Jorgia ca agent de-al nostru. Mă îndoiesc că va accepta dacă nu folosim unele metode de convingere. Tânărul tremura vizibil. \ DAR NU PUTEȚI SPERA SĂ DEVINĂ AGENTUL VOSTRU. OAMENII NU FAC ASTFEL DE LUCRURI. \ Marea problemă este lipsa timpului, spuse Marin pe tonul lui cel mai natural. De metode nu ducem lipsă. Ne vedem mai târziu. BURNLEY SE OPRI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
FI CRUȚATĂ. NU ÎI POT ACORDA O ASEMENEA FAVOARE. NOI NU FACEM NEGOȚ CU VIEȚILE SPIONILOR. S-A LUAT HOTĂRÂREA DE A-L EXECUTA. UN APEL LA INDULGENȚĂ SE FACE NUMAI ÎN FAȚA TRIBUNALULUI. BĂIATUL ERA NEMIȘCAT CA O STATUIE, DEȘI TREMURA DIN TOT CORPUL. ȘI EU CE TREBUIE SĂ FAC? MARIN SE ÎNTOARSE SPRE OFIȚERUL CONTROLULUI. \ LASĂ-I PRIZONIERULUI KUDA LIBERTATEA DE MIȘCARE ÎN INCINTA REȘEDINȚEI. AI GRIJĂ SĂ FIE LA DISPOZIȚIA LUI DAVID BURNLEY. STRÂNSE MÂNA TÂNĂRULUI. \ MĂ ÎNTORC PESTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
MIJLOC DE RETRAGERE RAPIDĂ ÎN CAZ DE URGENȚĂ. SE AUZI UN ȘUIERAT UȘOR, APOI O MIȘCARE DE ALUNECARE ȘI UȘA LIFTULUI SE DESCHISE. UN FASCICUL DE LUMINĂ INUNDĂ HOLUL ȘI PĂTRUNSE ÎN SALA MARE PRIN CARE TRECUSE, FĂCÂNDU-L SĂ TREMURE. DAR RĂMASE PE LOC. APOI PĂȘI ÎN INTERIORUL CABINEI. AICI AVU UN NOU TREMUR, DE UȘURARE ÎNSĂ. PANOUL DE COMANDĂ ERA UN SISTEM DE COMBINAȚII CU ZECE BUTOANE NUMEROTATE DE LA 0 LA 9 ȘI UN AL UNSPREZECELEA PENTRU PORNIRE. SE PUTEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DE LUMINA STRĂLUCITOARE A DIMINEȚII. O CLIPĂ I SE PĂRU CĂ NU ERA NIMENI ÎNĂUNTRU, APOI O VĂZU RIDICÂNDU-SE DINTR-UN FOTOLIU PE RIVA ALLEN, CARE SE ARUNCĂ ÎN BRAȚELE LUI CU UN STRIGĂT DE BUCURIE. SE ZVÂRCOLEA ȘI TREMURA CA UN CÂINE CARE DĂ DIN COADĂ, FERICIT CĂ ÎȘI VEDE STĂPÂNUL. DUPĂ CE ÎL SĂRUTĂ, PĂRU SĂ ÎȘI ADUCĂ AMINTE DE CEVA, SE TRASE ÎNAPOI ȘI SPUSE CU O VOCE STINSĂ: \ DOMNUL ARALLO MI-A DAT INSTRUCȚIUNI CA, ÎN MOMENTUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DEJA MORT. TOTUȘI ÎL ÎMPINSE SPRE UȘA BIROULUI. În sfârșit, fă-ți treaba. Vrei să-ți pregătesc prânzul? \ Da, mulțumesc, răspunse Marin, bucuros că ea era atât de înțelegătoare. Însă după ce închise ușa biroului în urma lui, își dădu seama că tremura. Nu-și mai pierdu timpul stând să analizeze sentimentul, ci baricadă ușa cu un scaun după care intră în laborator prin ușa secretă. În primul moment, privirea îi fu atrasă de strălucirea sticlei, sclipirile metalului și lucirea mesei celei lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ÎN EL, DE ACEASTĂ DATĂ MAI STINSĂ ȘI ÎNDEPĂRTATĂ: "CONTACT DIRECT ÎNTRERUPT. CONFUZIE DE IDENTITATE, DEȘI NUMELE WADE TRASK A FI FOST CLAR STABILIT. CELĂLALT NUME A NU FI..." VOCEA, SAU ORICE AR FI FOST, SLĂBI BRUSC ȘI SE STINSE. TREMURÂND, MARIN ÎNCEPU SĂ DESFACĂ ELECTROZII DE PE TRUPUL INERT DE LÂNGĂ EL, DUPĂ CARE SE REZEMĂ DE MASĂ ȘI ÎNCERCĂ SĂ GĂSEASCĂ O EXPLICAȚIE FENOMENULUI FANTASTIC CARE SE PRODUSESE. Încercarea de a se transfera înapoi în propriul corp eșuase. Era un eșec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]