10,163 matches
-
război; religie; sărac; schimbare; secundă; de singurătate; strămoși; suferință; de suferință; suflet; o sută de ani; șchiop; nu știu; puțin timp; pentru totdeauna; tradiție; trai; trăi; transmite; trecător; trecere; trecerea timpului; tristețe; uimite; un timp; univers; vampir; pe veci; vechime; veșnici; viitor; vin; vîrstă; voiește; vremuri vechi; zece; zi; 100 (1); 798/163/53/110/5 vechi: nou (135); antic (100); uzat (29); bătrîn (28); frumos (11); trecut (11); urît (11); demult (10); folosit (10); anticariat (8); antichitate (8); de demult
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
5); energie (5); libertate (5); lume (5); copii (4); dor (4); drum (4); Dumnezeu (4); familie (4); inimă (4); limitată (4); natură (4); soartă (4); suflare (4); șansă (4); tot (4); a trăi (4); trăiește (4); trăiri (4); verde (4); veșnică (4); amintiri (3); durere (3); ființă (3); grea (3); greutate (3); început (3); longevitate (3); urîtă (3); vie (3); vietate (3); de apoi (2); bebeluș (2); cadou (2); cale (2); crudă (2); dăruire (2); dorință (2); dragoste (2); energic (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Cronica, 10 (1206), 10 martie. Seminarul Pedagogic al Universității din Iași (1899-1948) - o ilustrare a principiilor pedagogiei socialetc "Seminarul Pedagogic al Universității din Iași (1899‑1948) - o ilustrare a principiilor pedagogiei sociale" La numai zece ani după trecerea la cele veșnice a lui Mihai Eminescu și la un sfert de veac de la perioada revizoratului său școlar, concepțiile lui social-pedagogice au rodit într-un mediu academic, în cadrul Universității din Iași. În afară de omagiul adus poetului prin organizarea unui Muzeu Eminescu în cadrul Seminarului Pedagogic
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
a Buletinului Seminarului Pedagogic, scrie: „Toată lucrarea de față gravitează în jurul ideii de cultură”. Toate studiile și planurile de lecții din volum se inspiră din ideea că „om cultivat” e numai acela care se conduce în activitatea sa după „valorile veșnice”, îmbogățindu-și și ordonându-și năzuințele după adevăr (știința), bine (morala) și frumos (arta). În studiul „Educația profesională a corpului didactic universitar”, publicat în acest volum, Ștefan Bârsănescu propune o „triplă acțiune” pentru a atinge această finalitate: a) pregătirea științifică
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
plan interesul tuturor, al comunității întregi”, și poate „duce la maximum ideea de control, prin toți cei interesați” (Bărbat, 1928b, p. 19). Ideea de democrație mai înseamnă - credea - și „existența unor cetățeni luminați”. Această „lumină cetățenească” are nevoie de o „veșnică renaștere”, de o alimentare continuă cu idei, fapte, sentimente care s-o susțină, s-o transforme în „idei trăite”. Nevoia „luminării” tuturor, îndeosebi a „celor mulți”, e formulată deosebit de sugestiv: „după ce am expropriat pământurile celor puțini, trebuie să le expropriem
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
se nega pe sine: „Afinitățile mele cu înverșunații, cu toți cei pe care-i detest. Cine a semănat cu dușmanii săi mai mult decât mine?”. Apoi, generalizează: „Pătimașii, înverșunații sunt în general niște prizăriți, niște «stârpituri». Pentru că trăiesc într-o veșnică ardere, pe socoteala trupului lor”. Despre epilepsie, Cioran vorbește și cu altă ocazie, când este epuizat de insomnie: „E trecut de miezul nopții. Tensiune nervoasă vecină cu epilepsia. Îmi vine să țip. Mă dor toate membrele. Mă stăpânesc ca să nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
boală ascunsă, insesizabilă, dar care mi-a măcinat ideile și iluziile: furnicături în nervi, zi și noapte, ce nu mi-au îngăduit, în afara orelor de somn, nici un moment de uitare. Senzația de-a îndura un tratament nesfârșit sau o tortură veșnică” (I, 32). O imagine sintetică, de peste ani, face din trup un veritabil demon: „De la vârsta de șaptesprezece ani, am fost bolnav întruna. Toată viața mea a fost doar suferință și meditație asupra suferinței. Reumatismul, furnicăturile permanente în nervul sciatic iar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îndoiesc că ai făcut-o pentru mine. Mihai: Nu, am făcut-o pentru mine! Sigur, am dorit din adîncul inimii să te am lîngă mine, să te văd mereu cît ești de fermecător, cît ești de nemulțumit, să-ți ascult veșnici le mîrîituri față de nu știu ce și nu știu cine. Ca să avem și noi deșteptul casei. De asta am făcut-o. Tu n-ai vrut. Val: Ba da... am vrut... am fost de acord să... Mihai: Ha! Te cred! Eu m-am sacrificat și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe stradă, nici în pat. Dumnealui e chiar eterul în persoană. Abur de iubire iar eu, vai, greutatea care atîrnă de abur și nu-l lasă să se miște, să plutească pe sub fustele fîțelor moarte după poeții bolnavi de infinit, veșnicii pacienți în sanatoriul propriilor lor drame închipuite și alte bazaconii. Ei lasă că te fac eu concret. Să nu-mi spui mie pe nume, că tot nu-mi mai spui, dacă nu te dezaburizez eu, dacă nu te fac eu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o bucată de piatră rămasă acolo de la reparațiile cavoului; femeia nu-l vede) Octav: Păi avem de toate; pe două categorii vii și morți -; flori naturale și de hîrtie, jerbe, coroane, banderole pentru coroane cu "nu te vom uita niciodată", "veșnică amintire colegii de serviciu, rudele, prietenii, mama, tata, copiii îndurerați", avem cuvîntări... "a fost un bun creștin, un prieten dezinteresat, un tată și soț-model sau o mamă-model"... Avem colivă la comandă... săpunuri, prosoape pentru preoți, pentru dascăli, pentru clopotari, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
reintegrarea în arhetipal este săvârșită prin apa care eliberează și primenește drumul Marii Treceri. "Apa tulbure", care apare în vis, este un semn al morții cuiva apropiat. Atât în Bucovina, cât și în Moldova, după ce omul a trecut la cele veșnice, se acoperă cofele cu apă, "ca să nu pice sufletul într-însele și să se înece, căci se crede că sufletul trage la apă". 226 Imagine în oglindă a venirii pe lume, scăldătoarea Marii Treceri se pregătește din "apă neîncepută" și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a exprimat ca "ființă simbolică". Cele mai frecvente simboluri în care semnificațiile aerului s-au întrupat au fost "arborele" și "pasărea"; arborele, cu multiplele sale forme de manifestare, are o utilizare mai extinsă, la majoritatea popoarelor. "Cosmos viu", aflat în veșnică regenerare, arborele este "un simbol al vieții în continuă evoluție", semnificând "ascensiunea spre cer", "verticalitatea" 316. Arborele mijlocește comunicarea dintre cele trei niveluri ale cosmosului; rădăcinile descriu lumea subpământeană, trunchiul și crengile plecate prezintă pământul în toată întinderea sa, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
prin "rostuire", ca așezare în rostul timpului și al spațiului, prin intermediul ceremonialului, imaginea-cronotop capătă multiple fețe, sub puterea destinului artistic, devenind o imagine de tip fractal care făurește universul creației: III.2. CATEGORII CRONOMORFE III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL Veșnica primenire a spațiului și a timpului, prin coparticiparea la acel praesentum continuum arhetipal, se poate realiza prin alternanțele operaționale continuitate / discontinuitate, naștere / moarte / renaștere care devin complementare în cadrul discursului mitic. Ruptura ritualică, având rolul unei frângeri ontologice a ordinii cosmice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
stat la baza organizării timpului calendaristic. În mentalitatea tradițională, anul era împărțit în perioade de început, de tinerețe, de maturitate, bătrânețe și moarte, marcate de sărbători și obiceiuri.49 Astfel, din toate timpurile, calendarul este "simbolul ireversibilului, ca și al veșnicei întoarceri."50 Pentru țăranul român, calendarul reprezintă "rostul", "rânduiala", "împărțeala timpului": "Calendaru-i așe, să fie lucru cu rost, că nu poți merge la întâmplare. Calendaru e rânduiala vremii, să știi când să faci un lucru. Fără calendar, unu ar face
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
odihnească pe "creanga de aur" a Pomului Vieții.79 Izvor al vieții și al morții, soarele este întruchiparea luminii diurne, focul uranian, dătător de viață, purificator, dar și distrugător, prin arșița și seceta pe care le provoacă. Ca simbol al veșnicei reîntoarceri și al centrului, soarele este nemuritor, el este cel care reglează, prin echinocții și solstiții, viața satului patriarhal. De-a lungul timpului, soarele a cunoscut o multitudine de simboluri arhetipale, specifice codurilor culturale. Astfel, simbolurile specific solare sunt discul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
C-un cal mândru podobit..."133 Riturile de inițiere în cunoașterea universală au loc atât pentru făptura divină, cât și pentru omul care tinde la în-dumnezeire. Pentru a cunoaște binele și răul are loc înfruptarea dintr-un măr, mărul simbolizând veșnica reînnoire a pământescului, dar și germenele revelației divine: Colo sus la răsărit, / Este-un măr mândru-nflorit; / La tulpina mărului / Este-o masă de mătasă. / Dar la-ntâiul colț de masă / Șade zău / Cu Dumnezeu; L-al doilea colț de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pot să fie în număr de 7, 9, 12 sau 15 (în mitologia nordică). Potrivit unei alte concepții, stelele au fost considerate bucăți ale oului cosmic (Kalivala). Cea mai importantă stea, luceafărul, este un vestitor al renașterii, un principiu al veșnicei reîntoarceri. Ca simbol al principiului vieții, Luceafărul a fost considerat fratele mai mare al Soarelui.139 În spațiul românesc, există obiceiul ca, în cele trei zile de Crăciun, să se umble cu "steaua" , cu 6, 8 sau 12 colțuri. Steaua
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
regenerator al naturii. Divinitățile lunare patronează vegetația, nașterea, moartea, fertilitatea pământului, creșterea plantelor. Luna a fost considerată "primul mort" din cauza dispariției din 3 nopți, considerată a fi înghițită de vârcolaci sau de monștri. Ca măsură a timpului și simbol al veșnicei reîntoarceri, luna este primul mort care învie. Lumina reflectată a lunii reprezintă cunoașterea indirectă, conceptuală, discursiv-rațională, evocând subconștientul, imaginația, visul, elementarul, femininul (anima).177 Deosebindu-se de soare care apare în fiecare zi a anului, cu aceeași înfățișare, luna este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Această imagine a păsării-suflet o găsim, la români, în colacii ritualici, dați de pomană, și pe stâlpii funerari din Transilvania sau în Moldova. Păsările mitice, specifice diferitelor popoare Phoenix, Garuda, Kokh, Măiastră, Jar-Ptica sunt întruchipări ale principiului solar și simbolizează veșnica regenerare a vieții. Ca simboluri ale spiritului și ale cunoașterii, păsările sunt ipostaziate ca divinități care dețin secretele celor trei lumi. Știința cunoașterii "limbii păsărilor" este dobândită în urma inițierilor în tainele vieții și morții. Pasărea poate prevesti destinul implacabil și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cântă-mi fața mea cu drag, / Că ți-oi da frunze de fag / Să nu mai fii tot pribeag."288 Învestit cu puteri magice, având darul de a lega sau de a dezlega norocul, cucul își asumă propria soartă, de veșnic călător solitar: "Săracul cucul bătrân, / Și-a lăsat puii de chin / Ș-a fugit la Rusalim. Ș-a găsit o păsărea / Ș-a zis că i-a hrăni ea, / Cu spicuri de pe ogoare, / Cu apă de la izvoare. / S-a întors
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și cu pere, / Da nu-s mere și cu pere, / Da nu-s mere, nici nu-s pere, / Ci-s mai multe suflețele."320 O altă reminiscență a noului an agrar, este prezența "rândunicii" în unele colinde românești. Simbol al veșnicei reîntoarceri și al învierii, în mitologia universală, rândunica este considerată o metamorfoză a zeului apelor, al cuvântului, dar și al vegetației: "Acolo jos pe râturele, / Florile dalbe, / Trece-un cârd de rândunele, / Maica Sfântă după ele, / Tot plângând și blăstămând
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la mine, în liniște.”. A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14-15, Valeriu Gafencu rostește ultimele sale cuvinte: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul și ia-mi libertatea care-mi robește sufletul”, după care a trecut la cele veșnice . Valeriu Gafencu a cerut să i se pună o cruciuliță în gură ca să poată fi identificat după moarte, din groapa comună. Trupul lui a fost ținut sub zăpadă și apoi îngropat pe ascuns noaptea. După 1990 a fost căutat într-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Gheorghe Anghelache aflăm că același Goiciu, când era comandantul închisorii Gherla, le spunea deținuților: -“Bă!.Cine nu ascultă de regulament și de ordinile noastre cu sfințenie merge urgent acolo unde nu este durere, nici întristare și nici suspin, ci viață veșnică! Ați înțeles?”. Era de fapt o ironie grosolană la adresa ceremoniei de înmormântare în religia noastră ortodoxă. Același Goiciu, tot în timpul șefiei la penitenciarul din Gherla se lăuda și cu prietenia lui Gheorghe Gheorghiu-Dej deoarece lucrase cu acesta la atelierele CFR
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
și cele mai triste momente ale vieții. Omagiul meu adus acestor profesori a fost portretul lor într-o expoziție de portrete în creion intitulată “ Am învățat de la ei...”. Pentru dl. Prof. Gottlieb, care anul trecut s-a dus la cele veșnice, am transmis în ziarele locale aceste cuvinte de adio: A trăit pentru și alături de oameni La aniversarea soției sale, d-na prof. Cleopatra Mociuțchi, de anul trecut, profesorul Ioan Gottlieb a spus în încheierea scurtului său cuvânt: “Atât cât mai
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
că nu-i pot lăsa în nici un caz. Asta și pentru că băiatul meu, care era mai năzdrăvan, ca toți băieții, i-ar fi stricat minunatele bibelouri din toată casa, la care doamna dumisale ținea enorm. Petrecut și el la cele veșnice, păstrez o frumoasă amintire acestui profesor pentru sprijinul moral pe care mi l-a acordat în acele vremuri. In 1990 d-na prodecan de la Chimie Industrială de atunci, căreia studenții îi spuneau “mama Leone “, după o melodie care era șlagăr
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]