73,403 matches
-
fi intepretată cu referire la tradiția beduină a iubirii caste, chiar daca autorul spune de la început că nu vrea să aibă de-a face cu poveștile beduinilor. El dorește să fie original prin redarea propriilor experiențe, dar se pot auzi vocile poeților din vechime pe care și-i asociază pentru a cânta iubirea pură, „"care trăiește în inima și nu dispare decât odată cu moartea"”. Ibn Hazm adaugă că "aceasta nu trebuie confundată cu iubirea rudelor, prietenilor sau cu amorul carnal". Ibn Hazm
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
suprarealiste. Între anii 1919 și 1920, a urmat cursurile UMPRŮM (Academia de Arte, Arhitectură și Design) din Praga. A fondat în 1920, împreună cu scriitorul Karel Teige, grupului anarhist Devětsil. În 1922, ea l-a întâlnit la Paris pe pictorul și poetul suprarealist Jindřich Štyrský (1899-1942), cu care a lucrat până la moartea lui Štyrský. Cei doi au participat la o expoziție colectivă organizată de grupul Devětsil și intitulată „Bazart d'art moderne”. Ea a adoptat numele "Toyen", după cuvântul francez „citoyen”, ce
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
textele au fost semnate de Nezval, Teige și Vitèzslau. Invadarea Cehoslovaciei în 1939 de către Germania Nazistă a determinat interzicerea oricărei exprimări publice. Ea a realizat în clandestinitate un ciclu de desen intitulat "Tir" ("Střelnice", 1940), de ilustrații erotice pentru opera poetului Jindřich Heisler "Seules les crécerelles pissent" (1940) și "Cache-toi, guerre !" ("Schovej se valko"), precum și o serie de desene ce înspțeau poeziile aceluiași Heisler (1944). Jindřich Štyrský a murit în 1942. Nevoită să se ascundă în timpul ocupației Naziste și a celui
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
aceluiași Heisler (1944). Jindřich Štyrský a murit în 1942. Nevoită să se ascundă în timpul ocupației Naziste și a celui de-al Doilea Război Mondial, ea l-a adăpostit pe cel de-al doilea partener artistic al ei, Jindřich Heisler, un poet de origine evreiască care aderase la Grupul Suprarealist Ceh în 1938. După război, Toyen a expus din nou la Praga în 1945. Ea a plecat la Paris în 1947, împreună cu Jindřich Heisler, înainte de preluarea puterii în Cehoslovacia de către comuniști în
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
- literal "Adam Václav Michna de Otradovice" - (cca. 1600 Jindřichův Hradec - 1676, Jindřichův Hradec) a fost un poet, compozitor, autor de imnuri, organist și conducător de cor catolic ceh de la începutul epocii baroce. El este, de asemenea, cunoscut sub numele simplificat de Adam Michna și în timpul vieții sale ca Adamus Václav Michna de Ottradowicz. A fost cel mai
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
imnuri, organist și conducător de cor catolic ceh de la începutul epocii baroce. El este, de asemenea, cunoscut sub numele simplificat de Adam Michna și în timpul vieții sale ca Adamus Václav Michna de Ottradowicz. A fost cel mai important compozitor și poet ceh de la începutul epocii baroce, care a inițiat dezvoltarea artei cehe în acea epocă și a devenit o importantă sursă de inspirație pentru artiștii cehi din generațiile viitoare. Michna provenea din familia nobiliară și muzicală Michna Ottradovic din orașul Jindřichův
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
toate acestea, el a folosit uneori un limbaj colocvial), îmbogățită cu un umor modest, care provine dintr-un punct de vedere critic la adresa societății umane. Printre alte teme principale ale sale este reprezentarea imaginativă a naturii. El a fost primul poet ceh care a creat fenomenul poeziei spiritual-romantice. Lista de poezii este, practic, identică cu colecția de melodii.
Adam Václav Michna z Otradovic () [Corola-website/Science/336234_a_337563]
-
(26 aprilie 1841 - 29 ianuarie 1901) a fost un prozator, poet și dramaturg ceh. Zeyer s-a născut la Praga, ca fiu al Eleonorei (născută Weissel) și a lui Jan Zeyer, un negustor de cherestea. Tatăl său provenea din nobilimea franceză (alsaciană), iar mama lui era originară dintr-o familie de
Julius Zeyer () [Corola-website/Science/336266_a_337595]
-
(în arabă: ; n. 10 noiembrie 1969, Rakka, Siria) este un poet și scriitor sirian. Este absolvent al facultății de economie din cadrul Universității din Alep. A trăit în Arabia Saudită din 1993 până în 2001, când s-a mutat în Grecia, unde a locuit până în vara lui 2002. S-a întors în Siria, de unde
Khalaf Ali Alkhalaf () [Corola-website/Science/336307_a_337636]
-
de literatură pentru copii în special în Alajuela, Grecia, Sân Ramón, Naranjo, Palmares și Zarcero. Orașul Alajuela susține frecvente concursuri și festivaluri de povestiri. Datorită tradiției sale literare bogate, Sân Ramón este adesea numit "la tierra de las poetaș" ("țara poeților"). Mulți poeți și autori s-au nascut în zona Sân Ramón, inclusiv José Joaquín Sălaș Pérez, Carlomagno Araya, Ema Gamboa și Feliz Ángel Sălaș. Personalitatea publică cea mai îndrăgită în Sân Ramon este Lisímaco Chavarría. Născut în 1878, poezia romantică
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
pentru copii în special în Alajuela, Grecia, Sân Ramón, Naranjo, Palmares și Zarcero. Orașul Alajuela susține frecvente concursuri și festivaluri de povestiri. Datorită tradiției sale literare bogate, Sân Ramón este adesea numit "la tierra de las poetaș" ("țara poeților"). Mulți poeți și autori s-au nascut în zona Sân Ramón, inclusiv José Joaquín Sălaș Pérez, Carlomagno Araya, Ema Gamboa și Feliz Ángel Sălaș. Personalitatea publică cea mai îndrăgită în Sân Ramon este Lisímaco Chavarría. Născut în 1878, poezia romantică și naturalista
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
sperat să rezolve situația dificilă a publicației. Un împrumut de 50 de dolari de la Rufus Wilmot Griswold în octombrie 1845 l-a ajutat să o susțină pentru o perioadă scurtă de timp. Într-o scrisoare din 15 noiembrie 1845 către poetul și prietenul său Thomas Holley Chivers a promis, „voi face o avere din asta”. Chiar și așa, publicația și-a încetat apariția în mod oficial cu un ultim număr publicat în 3 ianuarie 1846, care a inclus o declarație de
Broadway Journal () [Corola-website/Science/336327_a_337656]
-
(26 februarie 1864 - 16 august 1928) a fost un poet ceh și director al Bibliotecii Municipale din Praga. S-a născut în Pacov, un mic oraș din Boemia de Sud, pe atunci parte a Imperiului Austriac, dar de la vârsta de doi ani a crescut în localitatea învecinată Lukavec. Tatăl său
Antonín Sova () [Corola-website/Science/336334_a_337663]
-
prea bună cu mama sa vitregă Sabina). Antonín le-a cunoscut la Lukavec pe surorile lui Jaroslav Vrchlický. A studiat la școala secundară din Pelhřimov, Tábor, iar din 1881 în 1885 la Písek. El l-a cunoscut la Písek pe poetul Adolf Heyduk care l-a ajutat să-și publice primele sale poezii în reviste literare (el a folosit pseudonimele Ilja Georgov și Walburga Turková, ultimul pentru poeziile publicate în revista Lumír). În timp ce era elev, el a primit o însemnare morală
Antonín Sova () [Corola-website/Science/336334_a_337663]
-
a căsătorit în 1900 cu Marie Kovaříková, care era cu aproape 20 de ani mai tânără, și a avut cu ea un fiu pe nume Jan un an mai târziu. Căsătoria lor s-a destrămat totuși după mai mulți ani. Poetul a contractat o boală care l-a paralizat pentru ultimele două decenii ale vieții sale (probabil sifilis). După constituirea Cehoslovaciei în 1918 el a trăit la Praga și a fost adesea vizitat de tineri poeți ce aveau diferite stiluri și
Antonín Sova () [Corola-website/Science/336334_a_337663]
-
totuși după mai mulți ani. Poetul a contractat o boală care l-a paralizat pentru ultimele două decenii ale vieții sale (probabil sifilis). După constituirea Cehoslovaciei în 1918 el a trăit la Praga și a fost adesea vizitat de tineri poeți ce aveau diferite stiluri și înclinații politice. În 1924 s-a mutat la Pacov, unde a murit într-o noapte furtunoasă din august 1928. Înmormântarea sa a avut loc la Praga, dar cenușa lui a fost depusă într-o urnă
Antonín Sova () [Corola-website/Science/336334_a_337663]
-
în care l-a numit pe Mommsen un „boșorog lacom” și un „purtător de cuvânt arogant al sclaviei”, a devenit răspunsul național la adresa imperialismului german din acea vreme, iar Sova a început să fie considerat unul dintre cei mai renumiți poeți din generația lui.
Antonín Sova () [Corola-website/Science/336334_a_337663]
-
ce se leagănă pe mormintele lor timpurii”. Poe și-a dat seama curând că are nevoie de „eforturi pentru a sprijini interesele generale ale Republicii Literelor, fără referire la anumite regiuni — considerând lumea în general ca adevărata audiență a autorului”. Poetul Thomas Holley Chivers, originar din Georgia, a susținut că el i-a sugerat această idee lui Poe. Revista a fost redenumită "", un joc de cuvinte între cuvântul „Penn” („stilou”) și în special „pana cu care grecii obișnuiau să scrie”. Artistul
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
scurt timp după semnarea acestui contract, Darley i-a ilustrat lui Poe povestirea „Cărăbușul de aur”. Pe 25 februarie 1843 a fost făcut un alt anunț pentru "The Stylus", care a ocupat o pagină întreagă. Anunțul a subliniat statutul de poet al lui Poe și a inclus prima imagine publicată a lui Poe; Poe a scris despre ea: „eu sunt destul de urât, Dumnezeu știe, dar nici "chiar" așa”. Într-o scrisoare către James Russell Lowell din data de 30 martie 1844
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
șase luni. După ce Poe a început să lucreze la "Graham's Magazine", Graham a publicat un anunț în "Saturday Evening Post" prin care informa publicul că publicarea revistei "The Penn" va fi „suspendată”. Un alt posibil finanțator a fost colegul poet Thomas Holley Chivers, un prieten bogat al lui Poe, care va apăra mai târziu reputația postumă a lui Poe. Chivers credea că Poe era subapreciat la acel moment, mai ales pentru munca sa la "Graham's Magazine", dar era îngrijorat
The Stylus () [Corola-website/Science/336333_a_337662]
-
Activitate prodigioasă în domeniul istoriei recente cu noutăți de interes pentru istoriografia literară românească, pentru istoria României în general, atât în presa literară cât și în volume. a debutat în revista “Contemporanul” în anul 1966 cu șase poezii prezentate de poetul Geo Dumitrescu. Revistele literare încep să-i publice grupaje de versuri în: Luceafărul, România literară, Steaua, Convorbiri literare, Tribuna, Viața Romănească, etc., colaborează cu traduceri și la Secolul 20. Debutul editorial se produce precoce, în anul 1967 în cunoscuta colecție
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
volumul pentru copii “Roni cel viteaz și prințesa cu ghete” - Ed. Vivaldi Premiul pentru Poezie al revistei “Convorbiri Literare” - Iași 2012 Premiul Uniunii Scriitorilor „Cartea anului” al Filialei de Poezie pentru volumul „Nusakan” - 2013, Ed. Timpul Diploma și Titlul de “Poet al Iașului”- Festivalul Internațional Ediția a IIIa - „Poezia la Iași” - conferită de Primăria Municipiului Iași - 2015 Diploma și Titlul de „Ambasador al Poeziei” - Festivalul Internațional Editia a IV-a - „Poezia la Iași” - conferită de Primăria Municipiului Iași - 2016
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
basm, a locurilor unde și-a petrecut primii ani ai vieții. Diferența majoră față de cele două lucrări precedente se concretizează în caracterul pronunțat programatic, autorul fixând prin titlu un cadru descriptiv și evocator. George Manoliu își încheia lucrarea „George Enescu, poet și gânditor al viorii” într-un mod cât de poate de original. El spunea: „Interpreții români s-ar putea apropia cu mai multă ușurință de lucrare și prin lecturarea unor teme privind natura talentului românesc sau viața lui George Enescu
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
este tributară folclorului și se concretizează în elemente pastorale, mioritice și a cântecului de doină. Lirismul pastoral este prezent la Enescu în aproape toate lucrările sale, alimentat de dorul de țară și de locurile natale. Deseori, Enescu este asemănat cu poeții români care și-au exprimat la fel ca el dorul prin creațiile lor. Lucian Blaga scria în poezia "Întoarcere": „Lângă sat iată-mă iarăși, Prins cu umbrele tovarăș. Regăsescu-mă pe drumul Începutului, străbunul. Câte-s altfel - omul, leatul! Neschimbat e
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
Vonnegut, Paul Gallico, Normand Poirier, Hammond Innes, Louis L'Amour, Sinclair Lewis, Joseph C. Lincoln, John P. Marquand, Edgar Allan Poe, Sax Rohmer, William Saroyan, John Steinbeck, Rex Stout și Rob Wagner. De asemenea, revista a publicat poeziei ale unor poeți cunoscuți precum Carl Sandburg, Ogden Nash, Dorothy Parker și Hannah Kahn. Cunoscutul roman "Chemarea străbunilor" al lui Jack London a fost publicat pentru prima dată, în formă serializată, în "Saturday Evening Post", în 1903. Un nume emblematic pentru ficțiunea publicată
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]