75,302 matches
-
spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>Ziarul Vivant</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, tehnica de teatru pornind de la interpretarea, în cheie revoluționară, a știrilor de ziar, preluat în Statele Unite în cadrul </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>Federal Theatre Project</b></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
aproape mereu particulare, concrete. Această diferență a reprezentat mereu un potențial de disensiune, iar concret, cei trei, Daria Dumitrescu, Florin Ștefan și Berszán Zsolt aproape că făceau un sport din a prelua prevederi generale din statut, a le da o interpretare personală și personalizată și a veni cu acestea într-un stil revendicativ. Cum au evoluat relațiile dintre asociațiile și grupurile de artiști care coabitează în Fabrica de Pensule și ce tipuri de proiecte comune ați creat? MIKI BRANIȘTE: Îmi aduc
Un model fracturat. Falimentul aparenței. Federația Fabrica de Pensule () [Corola-website/Science/296082_a_297411]
-
incitat la o participare activă. În acord cu organizarea spațială, nici gestica eroinei nu se desfasoara, generoasă, pe orizontală. Îndemnul pe care Ana îl adresează mulțimii, despre existența căruia știm din cuplarea imaginii cu narațiunea istorică (și nu neapărat din interpretarea expresiei faciale), este prezent și transmis prin postura oblica a corpului și prin juxtapunerea acestei posturi cu semiprofilul și privirea personajului, orientate activ către un punct din spațiul exterior tabloului. Efectul este unul de tridimensionalitate: scenă de pe pânză se extinde
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
Vasile, evenimentele pot părea marcate aprioric de componentele lor constrângătoare, coercitiva, exclusivă, considerarea evenimentelor în desfășurarea lor, în cadrul confuz în care au avut loc, cel puțin până în 1949, face posibilă nuanțarea perspectivei maniheiste atât de la îndemână când vine vorba despre interpretarea fenomenului realismului socialist. Contextul în care a fost creată și receptata Ana Ipătescu Iconografia realist socialistă românească din deceniul al șaselea este populată cu nenumărate reprezentări ale unor eroine mai mult sau mai putin legendare, cu roluri în episoade istorice
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
la Universitatea de Muzică din Karlsruhe, Germania, unde a studiat muzica clasică; ea a ales să nu studieze în Finlanda pentru că profesorii din țara sa natală nu credeau că solista unei formații de muzică metal poate învăța tehnicile clasice de interpretare. În aceeași perioadă ea a participat la înregistrările noului album Nightwish, intitulat "Century Child" (2002), și a cântat alături de formația argentiniană Beto Vázquez Infinity. Pe parcursul anului 2002 Turunen a concertat în America de Sud, interpretând melodii clasice în cadrul proiectului "Noche Escandinava". În
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
stil interpretativ mult mai convențional și sună mai bine ca niciodată.” De asemenea, odată cu lansarea albumelor în concert "From Wishes to Eternity" (2001) și "End of an Era" (2005), recenzorii au apreciat abilitatea Tarjei de a menține calitatea înaltă a interpretărilor de studio chiar și în timpul concertelor. Odată cu înregistrarea albumului "My Winter Storm" (2007) Turunen a îmbinat stilul interpretativ clasic cu cel rock, iar editorul Frank Rauscher observa că „vocea sa clasică plutește curajos peste sunete orchestrale și chitare brutale. Precum
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
clasică plutește curajos peste sunete orchestrale și chitare brutale. Precum o pasăre phoenix ea se ridică în mod repetat și triumfă peste liniile melodice ample, fiind câteodată stimulată de coruri de femei.” De asemenea, Tarja s-a declarat mulțumită de interpretarea sa de pe acest album și de faptul că și-a folosit întregul ambitus de „aproape trei octave”. Unii recenzori au afirmat că „vocea Tarjei este atât de puternică încât este greu de găsit muzica care să o avantajeze fără a
Tarja Turunen () [Corola-website/Science/297560_a_298889]
-
poet cult, va fi influențat de poezia folclorică. În mentalitatea povestitorului însă se recunosc, pe de o parte reminiscențe ale formației sale latine și ale lecturilor sale istorice, iar pe de altă parte se resimte optica populară, accentuat moralistă în interpretarea istoriei.” "„Ca și «Cazania», ca și «Psaltirea în versuri», «Letopisețul» a fost citit și copiat imediat după redactarea lui, interpolările, ca și continuarea lui de către Costin arătând că stârnise emulație. Ca să aibă acest succes, trebuia să răspundă unor așteptări. De
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
însuși -, atât în exprimarea orală, cât și în scris, a prenumelui „George“, de fapt incorectă, dar tot mai frecventă în ultima vreme, este o ispravă a posterității: tolerată și în cele din urmă acceptată, ea se explică foarte probabil prin interpretarea, bine intenționată, însă eronată, a pseudonimului „G. Călinescu“ ). Se mută la București în 1908, an în care se înscrie la gimnaziul "Gheorghe Șincai". În copilărie nu a excelat cu nimic, s-a lăsat învăluit în aura mediocrității. După parcurgerea primelor
George Călinescu () [Corola-website/Science/297575_a_298904]
-
ales prin volumul "Bunul simț ca paradox". În antologia "Spiritul și litera" sunt adunate câteva dintre eseurile sale despre literatura română, precum "Tema duelului la Camil Petrescu". Volumul "Treptele lumii sau calea către sine a lui Mihail Sadoveanu" propune unica interpretare ezoterică din literatura critică românească a romanului "Baltagul". A publicat: " Articole biografice " " Interviuri "
Alexandru Paleologu () [Corola-website/Science/297589_a_298918]
-
de proză Junimea la ale cărui ședințe participau nume cunoscute ale generației '80 printre care Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Ioan Mihai Cochinescu, George Cușnarencu, Mircea Nedelciu, Sorin Preda și alții. Începuturile sale literare au fost marcate de o fază de interpretare sociologizantă și marxistă: în 1950 critica, de exemplu, avangarda româneasca considerându-i pe suprarealiștii (de origine evreiască) Victor Brauner, Gherasim Luca și Jacques Hérold dușmani ai realismului socialist. Opera ulterioară, precum sinteza sa "Istoria literaturii române între cele două războaie
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
cel mai bun spectacol al stagiunii. Înainte, în 1998, a montat la Teatrul Nottara, o temerară punere în scenă a piesei "Viforul", o piesă istorică (considerată de mulți depășită) scrisă de Delavrancea. Însă viziunea lui regizorală a convins, ca și interpretarea de înaltă ținută a protagonistului Stelian Nistor. În 2002, Alexandru Darie a devenit directorul prestigiosului Teatru Bulandra din București, iar în decembrie 2006 a fost ales președinte al Uniunii Teatrelor din Europa cu sediul la Paris. Interviuri
Alexandru Darie () [Corola-website/Science/297609_a_298938]
-
și generație", „Convorbiri literare”, 11, 1975; M. Nițescu, "Ion Barbu comentat", „Viața românească”, 6, 1975; Mircea Scarlat, "Repere", „Săptămâna”, 409, 1978; Mihai Ungheanu, "Repere", „Luceafărul”, 6, 1979; Nicolae Manolescu, "Luceafărul: o ipoteză originală", „Contemporanul”, 26, 1979; Edgar Papu, "O recentă interpretare a „Luceafărului"”, „Luceafărul”, 2, 1979; D.R. Popa, "Avangardismul poetic românesc într-o antologie italiană", „Tribuna României”, 190, 1980; Valeriu Cristea, "Când te fură realul", „România literară”, 37, 1981; Mircea Iorgulescu, "Pradă realului", „România literară”, 15, 1981; Alex. Ștefănescu, "A avea
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
face apel la prietenul său mai tânăr Virgil Ciomoș pentru a-i salva manuscrisele. Acesta publică "Jurnalul" în 1991, iar în 1992 cartea primește premiul pentru cea mai bună carte a anului. Câteva fragmente din "Jurnalul fericirii" lasă loc pentru interpretări în ceea ce privește aderența autorului la ideile legionare ale intelectualității perioadelor interbelică și a deportărilor in Transnistria: ""Printre țigani. Rasismul este o demență, dar - cum să spun? - nerasismul, contestarea unor rase deosebite, fiecare cu însușirile ei, este o nerozie." "Sunt mai ales
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
legat în întreaga viața. Participări interne și internaționale, colaborări interne și internaționale: Colaborări cu toate teatrele de operă și muzicale din țară, precum și cu orchestrele simfonice din: Timișoara, Arad, Oradea, Satu-Mare. <br> 1975 - Participant audient la Cursurile de Dirijat și interpretare ale Maestrului Kurt Sanderling (Berlin, octombrie-noiembrie)<Br> 1977 - Participant la Festivalul "Toamna Varșoviană" (Polonia)<br> Din 1996 - Participant în juriul Concursului de canto "Traian Grozăvescu" Lugoj, la toate edițiile<br> 1999 - Președinte în juriul Concursului Internațional de canto din Montecorvino
Ion Iancu () [Corola-website/Science/297621_a_298950]
-
ca rațiunea suficientă pentru a întreprinde ceva, pledând pentru libertatea presei, a cuvântului, a comerțului, împotriva arestărilor arbitrare, decât pentru egalitate, deși doreau egalitatea în față legii. Principalele ținte ale atacurilor lor erau biserica și guvernarea despotică. Nu mai acceptau interpretarea literară a Bibliei și respingeau tot ce nu puteau fi explicat de rațiune, ca miracolele și superstițiile, condamnând biserica catolică pentru bogăția, corupția și intoleranța de care dădea dovadă. Voltaire, care era deist, a exclamat: "Ecrasez l'infame!" Montesquieu a
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cărțile absolut necesare”. Referindu-se la studiile de critică și de istorie literară publicate în țară sau în exil, Ion Negoițescu înregistrează aptitudinea lui Alexandru Ciorănescu de a realiza cu aceeași înzestrare ieșită din comun „contribuții” de detaliu, lucrări de interpretare (cele doua mici monografii despre Vasile Alecsandri și Ion Barbu), instrumente bibliografice de referință ("Bibliographie de la littérature française", distinsă în 1960 cu Premiul "Brunet" al prestigioasei L'Académie des Inscriptions et Belles-Lettres), sau sinteze care presupun străbaterea unui „material informativ
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
canto din Viena, obține Premiul I și Medalia de aur. În același an este angajată ca solistă permanentă la Opera Română din București, unde i se prilejuiește o apariție magnifică în rolul Amneris din opera "Aida" de Giuseppe Verdi. Urmează interpretarea sa fulminantă devenită legendară a rolului lui Carmen din opera lui Georges Bizet - avându-l ca partener în rolul lui Don José începând din 1942 pe Emil Marinescu - obținând succese răsunătoare și pe scenele teatrelor de operă din străinătate: 1942
Maria Moreanu () [Corola-website/Science/297648_a_298977]
-
ajută să-și clarifice conștient experiențele conflictuale, care stau la baza tulburărilor nevrotice. Cu ajutorul asociațiilor libere găsește calea de pătrundere către procesele petrecute în inconștient, ceea ce l-a condus și la explicarea semnificației viselor și a actelor ratate ("lapsusuri"). Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă și a "complexului Oedip", care ar sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu părintele de sex opus. Aceste puncte de vedere din concepția freudiană au fost și rămân foarte
Sigmund Freud () [Corola-website/Science/297670_a_298999]
-
Leopold, care - până atunci foarte reticent - constată cu satisfacție reușita lui Wolfgang. Este încântat să audă din gura lui Joseph Haydn: "Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut". La sfârșitul unui concert în Burgtheater, după interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif - prezent în sală - se ridică în picioare agitându-și pălăria și strigând "Bravo Mozart!". În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și
Wolfgang Amadeus Mozart () [Corola-website/Science/297669_a_298998]
-
singurul artist capabil de a capta "formele suprareale". Ca alternativă la "automatismul psihic" preconizat de Breton, Salvador Dalí recurge la propriul său stil ca "metodă paranoico-critică", pe care o definește drept ""o metodă spontană a cunoașterii iraționale care constă în interpretarea critică a reveriilor delirante"". Astfel, imaginile pe care pictorul încearcă să le fixeze pe pânză derivă din agitația tulbure a inconștientului ("paranoia") și reușesc a căpăta formă numai datorită raționalizării delirului ("momentul critic"). Din această metodă au rezultat imagini de
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
Ideea centrală a postmodernismului este că problema cunoașterii se bazează pe tot ce este exterior individului. Postmodernismul, chiar dacă este diversificat și polimorfic, începe invariabil din chestiunea cunoașterii, care este deopotrivă larg diseminată în forma sa, dar nu este limitată în interpretare. Postmodernismul care și-a dezvoltat rapid un vocabular cu o retorică anti-iluministă, a argumentat ca raționalitatea nu a fost niciodată atât de sigură pe cât susțineau raționaliștii și că însăși cunoașterea era legată de loc, timp, poziție socială sau alți factori
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
sau construcția de grup. Idealurile utopice ale adevărurilor universal aplicabile sau estetice lasă loc unor petit recits locale, descentrate sau provisionale, care în loc să se refere la adevăruri universale sau la alte idei sau artifacte culturale, ele însele fiind subiecte ale interpretării sau reinterpretării. Adevărul poate fi înțeles dacă toate conexiunile sunt perpetuu amânate niciodată neputând să atingă un punct al cunoașterii care ar putea fi numite adevăr. Această subliniere asupra construcției și a consensului este adesea folosită pentru a ataca știința
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
un simptom al “capitalismului târziu” și al declinului instituțiilor și apoi a statului națiune. Alți gânditori afirmă că postmodernitatea e reacția naturală la transmisii mediatice și societate. Abilitatea cunoașterii de a fi copiată la nesfârșit oprește încercările de a constrînge interpretarea sau de a-i institui originalitatea prin mijloace simple, cum ar fi producția unei opere. Din această perspectivă școlile de gândire etichetate drept “postmoderne” nu se împacă deloc cu timpul lor din moment ce polemici sau certuri apar trimițând spre schimbarea bazelor
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
noile tehnologii vede un mare potențial pentru dominație. Radioul, televiziunea și presa scrisă sunt considerate de el ca elemente ale concepției despre lume. Lumea adevărată este înțeleasă în sensurile în care înțelegerea noastră asupra realității este compusă din multiple imagini, interpretări și reconstrucții, puse în circulație de mijloacele de comunicare, în competiție, unele cu altele, și fără nici o coordonare „centrală". Această emancipare nu constă în cunoașterea perfectă a cuiva, care știe cum sunt lucrurile în realitate, dar în libertatea în cadrul pluralității
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]