75,302 matches
-
Praga - d. 3 iunie 1924, Viena) a fost un scriitor de limbă germană, evreu originar din Praga. Reprezentant remarcabil al prozei moderne, a exercitat o influență covârșitoare asupra literaturii postbelice. Cu mesaje adesea codificate în parabole ce pot genera multiple interpretări, operele sale se caracterizează printr-o viziune halucinantă, grotescă, tragicomică asupra realității, caracteristică expresionismului și suprarealismului. Narațiunea evoluează de multe ori labirintic și fragmentar, iar temele abordate sunt alienarea, brutalitatea fizică și psihologică, conflictul oedipal dintre tată și fiu, complexitatea
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Grijile tatălui de familie" introduce unul din cele mai enigmatice concepte din literatura kafkiană: "Odradek". Cuvântul are, conform lui Kafka, origine slavonă sau germanică și desemnează următorul obiect: Obiectul, în aparență inutil, inofensiv și ilogic, a fost subiectul a numeroase interpretări: de la cele psihologice ("Odradek" ar simboliza recurența gândurilor refulate), la cele religioase (ața încâlcită pe pe bobină ar fi tradiția iudaică) sau filozofice ("Odradek" ar fi chintesența materialismului absurd). "Odradek" a rămas până astăzi un mare mister. Celălalt volum de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
lui s-a extins decisiv asupra unor mișcări literare majore din perioada interbelică sau a doua jumătate a secolului al XX-lea: Cuvântul "kafkian" [ "kafkaesque" | "kafkaïen" | "kafkaesk" | "кафкианский" | カフカ的 ()] desemnează o situație absurdă, de o complexitate intimidantă. În eseul "Împotriva interpretării", criticul Susan Sontag consideră cazul lui Franz Kafka elocvent pentru modul cum hermeneuții încearcă să confiște opera unui scriitor prin intermediul interpretărilor: Acestor trei interpretări, cea social-birocratică, cea psihoanalitică și cea religioasă, li se mai adaugă una etnico-istorică, care încearcă să
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
-lea: Cuvântul "kafkian" [ "kafkaesque" | "kafkaïen" | "kafkaesk" | "кафкианский" | カフカ的 ()] desemnează o situație absurdă, de o complexitate intimidantă. În eseul "Împotriva interpretării", criticul Susan Sontag consideră cazul lui Franz Kafka elocvent pentru modul cum hermeneuții încearcă să confiște opera unui scriitor prin intermediul interpretărilor: Acestor trei interpretări, cea social-birocratică, cea psihoanalitică și cea religioasă, li se mai adaugă una etnico-istorică, care încearcă să încadreze opera lui Kafka în literatura minorității evreiești sau să o plaseze în contextul unor evenimente ca Primul Război Mondial și
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
kafkaesque" | "kafkaïen" | "kafkaesk" | "кафкианский" | カフカ的 ()] desemnează o situație absurdă, de o complexitate intimidantă. În eseul "Împotriva interpretării", criticul Susan Sontag consideră cazul lui Franz Kafka elocvent pentru modul cum hermeneuții încearcă să confiște opera unui scriitor prin intermediul interpretărilor: Acestor trei interpretări, cea social-birocratică, cea psihoanalitică și cea religioasă, li se mai adaugă una etnico-istorică, care încearcă să încadreze opera lui Kafka în literatura minorității evreiești sau să o plaseze în contextul unor evenimente ca Primul Război Mondial și dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
excelență » față de care s-a simțit inferior. Fiind mereu învins, Kafka a trebuit să se refugieze: fugind de tată, a descoperit scrisul; fugind de Goethe, a descoperit "un alt fel" de a scrie. Criza identitară se află și în centrul interpretării oferite de Marthe Robert. Conform ei, Kafka nu a reușit niciodată să se definească. De exemplu, în plan etnico-religios, Kafka a fost « evreu asimilat, evreu anti-evreu, antisionist, sionist, credincios, ateu, [...] toate acestea în perioade diferite ale dezvoltării sale sau, uneori
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
lui Kafka, numele lui Dumnezeu este absent, înlocuit fiind de Cuvântul Lui: Legea. Parabolele kafkiene, susține Grossvogel, sunt niște mediatori mistici, care, deși nu reușesc să-l reveleze pe Dumnezeu, sunt pătrunși de fiorul misterului Lui. "Castelul" a generat cele mai multe interpretări teologice. Max Brod consideră că romanul este dominat de o religiozitate de tip kierkegaardian, unde credința nu se identifică întotdeauna cu etica: respingând avansurile imorale ale Castelului, Amalia refuză sacrificiul avraamic și cade în dizgrație. Erich Heller consideră Castelul, dimpotrivă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
alt episod important din istoria antisemitismului, Afacerea Dreyfus, a inspirat probabil opere precum "Colonia penitenciară" sau "Procesul". Insula descrisă în "Colonia penitenciară" ar putea fi chiar Insula Diavolului, mai ales că Ofițerul și Exploratorul vorbesc limba franceză. Desigur, nu toate interpretările istorice se limitează strict la studiul antisemitismului crescând din prima jumătate a secolului al XX-lea. Spre exemplu, povestirea "Vizuina" poate fi comparată cu paranoia socială din Primul Război Mondial și lumea „subterană” a tranșeelor. Milan Kundera îl critică pe
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
paranoia socială din Primul Război Mondial și lumea „subterană” a tranșeelor. Milan Kundera îl critică pe Max Brod pentru faptul că a încercat să mitologizeze biografia lui Kafka, să o transforme în hagiografie. De asemenea, patosul cu care kafkologii forțează interpretări religioase, marxiste sau psihanalitice, fundamentate doar pe supoziții, i se pare dăunător unei receptări corecte. Un vehement combatant (la fel ca Susan Sontag) al analizelor critice excesive, el apreciază că dinamismul imaginației lui Kafka primează asupra oricărei exegeze: Concepția de
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
niște adevăruri ce trebuie decodificate. Kafka folosește frecvent ironia și satira pentru a înfiera idealurile mărunte ale unei societăți burgheze care nu își conștientizează propria absurditate. Sentimentul creat cititorului este unul tragicomic, iar mesajul, încifrat și inaccesibil, poate genera multiple interpretări. Originalitatea operei kafkiene nu poate fi circumscrisă cu ușurință unui anumit curent literar sau filozofic. Kafka a fost, în mod evident, un exponent al modernismului, fiind influențat de unii gânditori moderni din secolul al XIX-lea ca Nietzsche, Kierkegaard, Freud
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
ca Nietzsche, Kierkegaard, Freud, Marx sau Darwin. Se apropie de Nietzsche prin estetica tragicului, reinventarea parabolei, precum și prin demolarea și reanalizarea perpetuă a valorilor universale (libertatea, justiția, familia, statul etc.) Conform lui Frederick Karl, eroii lui Kafka se identifică cu interpretarea dionisiacă a lui Hamlet formulată de Nietzsche în "Nașterea tragediei": ei au pătruns într-o formă de cunoaștere superioară, care îi condamnă însă la inacțiune, pentru că « acțiunea aparține unei existențe în care suntem înfășurați de vălurile iluziei ». Kierkegaard, un filozof
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
magic. De asemenea, conform criticului egiptean Ihab Hassan, opera lui Kafka are, în pofida decalajului temporal, toate trăsăturile prozei postmoderne. Traseul firesc, dar îndelungat, de la modernism la postmodernism, cu tot ceea ce presupune—substituirea ierarhiei cu anarhia, a creației cu deconstrucția, a interpretării critice cu sfidarea oricărei interpretări, a narațiunii cu anti-narațiunea sau a metaforei cu metonimia—a fost parcurs astfel de Kafka dintr-un singur salt. Gilles Deleuze și Felix Guattari îl încadrează pe scriitorul evreu într-o « literatură minoră », adică o
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
egiptean Ihab Hassan, opera lui Kafka are, în pofida decalajului temporal, toate trăsăturile prozei postmoderne. Traseul firesc, dar îndelungat, de la modernism la postmodernism, cu tot ceea ce presupune—substituirea ierarhiei cu anarhia, a creației cu deconstrucția, a interpretării critice cu sfidarea oricărei interpretări, a narațiunii cu anti-narațiunea sau a metaforei cu metonimia—a fost parcurs astfel de Kafka dintr-un singur salt. Gilles Deleuze și Felix Guattari îl încadrează pe scriitorul evreu într-o « literatură minoră », adică o literatură a minorității, care se
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
instrumentul lucidității, să discearnă tenebrele insondabile ale absurdului. În mod paradoxal, deși limbajul operei kafkiene este cât se poate de limpede, mesajele transmise de el sunt, prin însăși natura lor, fie greu de descifrat (e.g. "În fața legii"), fie transcend orice interpretare (e.g. Odradek în "Grijile tatălui de familie"). Theodor W. Adorno evidențiază astfel contrastul dintre « principiul literalității » și caracterul abscons al mesajului: De sub imperiul acestei rigidități lingvistice ies, bineînțeles, scrisorile intime și jurnalul, unde folosirea figurilor de stil nu contituie o
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
realist. Contrastul dintre fantastic și mimesis potențează efectul absurd al operei. Conform lui Max Brod, Kafka a citit odată cu voce tare primul capitol din "Procesul" prietenilor săi și nu s-a putut abține să nu râdă împreună cu ei. Deși multe interpretări critice ignoră latura comică a operei kafkiene, pierzându-se în argumente religioase, psihoanalitice sau politice, umorul lui Kafka merită totuși studiat. Walter H. Sokel vorbește de o « ironie tragică » la Kafka, adică de o tragicomedie. În schimb, Milan Kundera consideră
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
nu trebuie să transmită un sfat pragmatic, infailibil, ci doar să arate că universul este incomprehensibil și infinit de complex, că « Neînțelesul va rămâne de neînțeles ». Ideea lui se aseamănă cu mashalul ebraic, o parabolă deliberat echivocă, menită să încurajeze interpretările multiple și să dezvolte intuiția. Alte surse de inspirație pentru parabolele lui Kafka au fost mitologia greacă sau lumea Orientului Îndepărtat. Kafka era probabil familiarizat, datorită lui Schopenhauer, cu unele idei budiste despre omniprezența suferinței. Michael P. Ryan consideră că
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
mai fanteziste au fost făcute pentru a propune o lectură a textului său, pe diverse baze, în diferite limbi vechi, de la indo-europene la anatoliene pre-hitite, nord-semitice, etc. Ceea ce este remarcabil din punctul de vedere al datelor reale (și nu al interpretărilor), este faptul că un număr de grupări de glife sunt în mod caracteristic aceleași la începutul căsuțelor. De asemenea unele glife au sau nu au o codiță sau un fel de virgulă finală, după context. În fine, dispoziția glifelor pare
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
din jurul cazului său nu încetează, astfel actorul Cazimir Belcot jucând rolul unui personaj ratat și ridicol, în 1912, într-o adaptare a romanului "Sapho" de Alphonse Daudet la Teatrul Național din București, împrumută mimica și înfățișarea lui Macedonski. Deși această interpretare produce veselie în staluri și galerie, se găsesc, însă, și spectatori indignați care găsesc caricaturizarea de netolerat, astfel Iosif Nădejde protestează în rubrica sa dramatică din "Adevărul", iar Macedonski reacționeză printr-o scrisoare deschisă, adresată unor membri ai guvernului, la
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
și are șolzi de pește de mărimea unei palme. În multe icoane creștine Sf. Gheorghe este adeseori înfățișat călare, învingându-și sulița într-un balaur, uneori făcându-și apariția o tunară femeie, care urmărește de la mare distanță sângerosul război. În interpretare obișnuită se spune ca balaurul sau dragonul îl reprezintă atât pe Satana, cât și pe Imperiul Român, femeia din fundal fiind nimeni alta decât Alexandra, soția împăratului Diocletian. Este spus că această legendă ar fi fost adusă pe tărâmurile europene
Balaur () [Corola-website/Science/296913_a_298242]
-
provine de la Munții Balcani, care încep din răsăritul Serbiei și travesează centrul Bulgariei. Balcanii sunt uneori numiți și pentru că sunt înconjurați de la sud-vest, prin sud către sud-est de Marea Adriatică, Marea Ionică, Marea Egee, Marea Marmara și Marea Neagră. Delimitarea ei este supusă interpretărilor geografice mai mult sau mai puțin subiective. Caracteristica specială a Balcanilor ține de istoria zbuciumată și adeseori violentă a zonei precum și de relieful muntos. Regiunea a fost de-a lungul timpurilor la frontiera marilor imperii, fiind teatrul a numeroase războaie
Peninsula Balcanică () [Corola-website/Science/296907_a_298236]
-
culori inspirate de modelul francez din 1790. Culorile alese de Republică erau roșu și alb, iar drapelul milanez era verde, aceeași culoare cu cea de pe uniformele gărzii civile din Milano. Uneori, s-au atribuit anumite valori simbolice culorilor, și o interpretare des întâlnită este că verdele reprezintă câmpiile și dealurile țării, albul reprezintă Alpii acoperiți cu zăpadă, iar roșul reprezintă sângele vărsat în războaiele italiene de independență. O interpretare religioasă este că verdele reprezintă speranța, albul reprezintă credința, iar roșul reprezintă
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
din Milano. Uneori, s-au atribuit anumite valori simbolice culorilor, și o interpretare des întâlnită este că verdele reprezintă câmpiile și dealurile țării, albul reprezintă Alpii acoperiți cu zăpadă, iar roșul reprezintă sângele vărsat în războaiele italiene de independență. O interpretare religioasă este că verdele reprezintă speranța, albul reprezintă credința, iar roșul reprezintă milostenia, cele trei virtuți teologice. Primul "tricolore italiano" oficial a fost adoptat la 7 ianuarie 1797, când al XIV-lea Parlament al Republicii Cispadane, la propunerea deputatului Giuseppe
Drapelul Italiei () [Corola-website/Science/296928_a_298257]
-
vamal pentru tot ce intra din Muntenia și Transilvania - După Cihac, II, 477 (cf. Weigand, "Jb.," XVI, 75), numele provine din limba maghiară "bakó" „călău”. Este vorba cu mai multă probabilitate de o contaminare a ambelor cuvinte, adică de o interpretare umoristică a numelui orașului, prin intermediul cuvântului din limba maghiară. Mareșalul Antonescu a ordonat efectuarea lucrărilor pentru românizarea nomenclaturii localităților din România, ordin prin care urma să se schimbe denumirea orașului Bacău, cu "Gura Bistriței". Menționarea orașului pe un act oficial
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
a renașterii ordinii cosmice. Structura ceremonială a obiceiului este în același timp plină de forță și vitalitate. Muzica și dansul, remarcabile prin virtuozitate și dinamism, măștile pline de expresivitate, alcătuiesc un spectacol unic. În diferite zone ale țării, costumația și interpretarea pot fi diferite, dar obiceiul este în esență același. Dacă acest fel de manifestare ne duce cu gândul la practici arhaice magice de alungare a maleficului, "Plugușorul", alt obicei, este strâns legat de mitul fertilității. Vorbe frumoase, de prosperitate și
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
care poate fi privit în multe feluri. De exemplu, referindu-ne la graficul bidimensional al funcției "f", derivata într-un punct "x" reprezintă panta tangentei la grafic în punctul "x". Panta tangentei se poate aproxima printr-o secantă. Cu această interpretare geometrică, nu este surprinzător faptul că derivatele pot fi folosite pentru a descrie multe proprietăți geometrice ale graficelor de funcții, cum ar fi concavitatea și convexitatea. Trebuie menționat că nu toate funcțiile admit derivate. De exemplu, funcțiile nu au derivate
Derivată () [Corola-website/Science/298215_a_299544]