74,167 matches
-
pentru opoziția locală -, regimurile ingrate din sudul Europei nu erau falimentare din perspectivă morală, cât anacronice din punct de vedere instituțional. Economiile lor semănau, În aspectele esențiale, cu cele ale altor națiuni occidentale și erau deja bine integrate În piețele mondiale de capital, bunuri și forță de muncă. Până și Portugalia lui Salazar ținea, evident, de sistemul capitalist internațional - deși Împrumutase din el ce era mai rău. Noua clasă de mijloc, Îndeosebi În Spania, Își modela ambițiile și garderoba după directorii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
XVIItc "XVII" Noul realismtc "Noul realism" Societatea nu există. Există indivizi, bărbați sau femei, și există familii. Margaret Thatcher Francezii Încep să Înțeleagă că afacerile sunt cele care aduc bogăție, determină nivelul de trai și ne stabilesc poziția În clasamentele mondiale. François Mitterrand La sfârșitul experimentului Mitterrand, stânga franceză era mai lipsită de idei, speranțe și sprijin decât În toată istoria ei anterioară. Donald Sassoon Orice revoluție cu semnificație politică este precedată de o transformare a peisajului intelectual. Transformările europene din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alegerile din iunie 1983 la o diferență aproape record. Partidul Laburist a pierdut aproape trei milioane de simpatizanți și 160 de locuri În parlament. Scorul său a coborât la 27,6%, cea mai slabă performanță a partidului de la primul război mondial. Nu era limpede dacă britanicii se dădeau În vânt după doamna Thatcher (votul pentru conservatori nu a crescut), dar e clar că nu-i voiau pe ceilalți. Partidului Laburist i-au trebuit 14 ani și trei lideri diferiți ca să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din sud-vestul tradițional al Franței, În anii ’30 el era un student la Drept cu simpatii conservatoare și activa În mișcările antidemocratice cele mai extremiste din epocă. și-a petrecut cea mai mare parte a celui de-al doilea război mondial ca tânăr funcționar În guvernul colaboraționist de la Vichy, trecând În tabăra opusă exact la timp pentru a ieși din război ca membru al Rezistenței. A Patra Republică i-a adus o carieră parlamentară și ministerială În diverse partide de centru-stânga
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
redescoperit unul vechi. Limbajul drepturilor - sau al libertăților - era ferm Înscris În fiecare Constituție europeană, inclusiv În cele ale „democrațiilor populare”. Dar, ca mod de a gândi politica, „drepturile” erau, de ani buni, complet demodate În Europa. După primul război mondial, drepturile (În special dreptul la autodeterminare) au avut un rol crucial În negocierile internaționale pentru un acord postbelic: la Conferința de pace de la Versailles, cele mai multe părți interesate și-au invocat vehement drepturile În Încercarea de a convinge marile puteri. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al evreilor sovietici, Occidentul a acordat extrem de puțină atenție treburilor interne ale Uniunii Sovietice - mult mai puțină decât acorda la Începutul anilor ’80, de exemplu, opoziției interne din Polonia sau chiar din Cehoslovacia. Uniunea Sovietică s-a retras din Asociația Mondială de Psihiatrie abia În 1983, după ce aceasta - cu o rușinoasă Întârziere - a Început să-i critice abuzurile. Dar, cu sau fără sprijin extern, majoritatea covârșitoare a intelighenției sovietice nu a urmat niciodată exemplul pe care Îl dădea, oricât de timid
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunii Sovietice datorat creșterii prețului petrolului, inflația din anii ’70 și globalizarea comerțului și serviciilor În anii ’80 au creat economiilor din blocul sovietic un handicap insurmontabil. Dacă În 1963 volumul comerțului exterior al țărilor CAER reprezenta 12% din totalul mondial, În 1979 el ajunsese la 9% și se afla În scădere rapidă 10. țările din blocul sovietic nu puteau concura calitativ cu economiile industriale din Occident; cu excepția Uniunii Sovietice, ele nu aveau nici o sursă stabilă de materii prime pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că nu puteau concura nici măcar cu țările subdezvoltate. Sistemul Închis al CAER Împiedica participarea la noile rețele comerciale ale Europei Occidentale și la GATT și, În orice caz, statele comuniste nu-și puteau adapta economiile la nivelurile prețurilor de pe piața mondială fără a risca revolta consumatorilor interni (așa cum s-a Întâmplat În 1976 În Polonia). Defectul ce paraliza economiile comuniste era ineficiența generalizată indusă de ideologie. Insistând până la absurd asupra producției industriale brute pentru „construcția socialismului”, blocul sovietic a ratat trecerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economică ce amintea de Detroit ori Ruhr În anii ’20 sau de Manchester În secolul al XIX-lea. Din acest motiv ajunsese Cehoslovacia - o țară cu resurse de minereu de fier foarte reduse - al treilea exportator (pe cap de locuitor) mondial de oțel În 1981. Până În ultimele sale clipe, RDG a continuat să facă planuri pentru creșterea susținută a unei industrii grele depășite. Nici un cumpărător care avea de ales nu dorea să achiziționeze oțel ceh sau mașini grele est-germane, decât dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
calcul. „Avantajul comparativ” era În acest caz strict relativ, RDG cheltuind milioane de mărci pentru a produce bunuri pe care nu le dorea nimeni și care erau disponibile la prețuri mai mici și la o calitate mai bună pe piața mondială. Responsabile pentru această situație erau În mare parte neajunsurile inerente ale planificării centralizate. La sfârșitul anilor ’70, Gosplan (Gosudarstvennîi Plan - Planul de Stat), agenția de planificare economică centralizată a Uniunii Sovietice, avea 40 de departamente pentru diferitele ramuri ale economiei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
numai Între 1970 și 1982, ea și-a triplat importurile alimentare). Singurul remediu posibil era importul bunurilor de consum, care trebuiau achitate cu valută forte. Aceasta, la rândul ei, putea fi obținută doar prin exporturi, dar, În afară de petrolul sovietic, piața mondială nu avea ce face cu producția socialistă decât dacă Îi era vândută pe nimic - și poate nici atunci. În practică, singurul mod de a umple rafturile În Est era să Împrumuți bani din Vest. Vestul abia aștepta. Fondul Monetar Internațional
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea ce face cu producția socialistă decât dacă Îi era vândută pe nimic - și poate nici atunci. În practică, singurul mod de a umple rafturile În Est era să Împrumuți bani din Vest. Vestul abia aștepta. Fondul Monetar Internațional, Banca Mondială și băncile private erau dornice să Împrumute bani țărilor din blocul sovietic: Armata Roșie era o garanție a stabilității, iar oficialii comuniști mințeau convingător despre producția și bogățiile țării 15. Numai În decursul anilor ’70, datoria În valută a Cehoslovaciei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din cărți de joc. Dar comunismul avea să supraviețuiască atât timp cât capitalismul Îl sponsoriza. „Era stagnării” brejneviste (Mihail Gorbaciov) a generat multe iluzii, și nu doar În URSS. Prințul Potemkin trebuie să fi zâmbit În mormânt când un raport al Băncii Mondiale din 1978 a conchis că RDG avea un nivel de trai superior celui din Marea Britanie. Dar comuniștii au Înțeles ceva care le scăpase bancherilor din Occident. Reforma economică În blocul sovietic nu fusese doar amânată. Ea era imposibilă. Cum a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
atât de bolnav, Încât la funeraliile lui Andropov din februarie 1984 abia a reușit să-și termine cuvântarea. Treisprezece luni mai târziu s-a stins și el. Moartea În succesiune rapidă a trei vechi comuniști, toți născuți Înainte de primul război mondial, era simptomatică: dispărea generația de nomenclaturiști cu amintiri directe despre originile bolșevice ale Uniunii Sovietice, cu vieți și cariere mutilate de Stalin. Ei moșteniseră și supervizaseră un aparat birocratic autoritar și gerontocrat, a cărui prioritate decisivă era propria supraviețuire: În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
văzuse În Vest În timpul călătoriilor făcute În anii ’70, Gorbaciov a dorit de la bun Început să restructureze economia muribundă a Uniunii Sovietice și să elimine ineficiența și corupția din aparatul instituțional supradimensionat. După apogeul atins la sfârșitul anilor ’70, prețul mondial al petrolului (principalul produs de export al Uniunii Sovietice) a Început să scadă, iar datoria externă a țării a crescut continuu: de la 30,7 miliarde de dolari În 1986, ea a ajuns la 54 de miliarde de dolari În 1989
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rolul eroic al celor din Europa Centrală În căderea comunismului: „Această dragoste neîmpărtășită trebuie să ia sfârșit pentru că noi am fost la datorie, am luptat fără să tragem un foc de armă și am câștigat pentru ei al treilea război mondial”. Versiunea amară a lui Antall, deși măgulitoare pentru auditoriu, ocolește adevărul cel mai important despre evenimentele din 1989: mulțimea, intelectualii și liderii sindicali din Est au „câștigat al treilea război mondial” fiindcă Mihail Gorbaciov nu s-a opus. Pe 6
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
armă și am câștigat pentru ei al treilea război mondial”. Versiunea amară a lui Antall, deși măgulitoare pentru auditoriu, ocolește adevărul cel mai important despre evenimentele din 1989: mulțimea, intelectualii și liderii sindicali din Est au „câștigat al treilea război mondial” fiindcă Mihail Gorbaciov nu s-a opus. Pe 6 iulie 1989, Gorbaciov s-a adresat Consiliului Europei la Strasbourg, informând auditoriul că Uniunea Sovietică nu se va opune reformei În Europa de Est: era „o chestiune exclusiv la latitudinea popoarelor”. La Conferința
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intervenții militare a Moscovei. În absența acestei amenințări, regimurile locale erau politic dezgolite. Economic ar mai fi rezistat poate câțiva ani, dar și acolo logica retragerii sovietice era implacabilă: după ce Moscova Începea să exporte În țările CAER la prețurile pieței mondiale (cum a făcut În 1990), acestea din urmă, profund dependente de subsidiile imperiale, ar fi clacat oricum. Cum sugerează acest ultim exemplu, Gorbaciov a lăsat comunismul să se prăbușească În estul Europei pentru a-l putea salva acasă - la fel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scindat În Slovacia și Republica Cehă. Iar Iugoslavia s-a fărâmițat În părțile ei constituente: Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, Serbia și Muntenegru, Macedonia. Această facere și desfacere a națiunilor este comparabilă ca amploare cu impactul Tratatului de la Versailles, de după primul război mondial - și, În anumite privințe, chiar mai dramatică. Crearea statelor-națiuni la Versailles a fost punctul culminant al unui proces Îndelungat, Început la mijlocul secolului al XIX-lea sau chiar mai Înainte; nu a fost deloc o surpriză. Dar posibilitatea de a se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din martie și permisă de articolul 23 al Legii fundamentale din 1949. Pe 3 octombrie, tratatul a intrat În vigoare: RDG a „acces” la Republica Federală și a Încetat să existe. Diviziunea Germaniei fusese opera Învingătorilor din al doilea război mondial, iar reunificarea ei din 1990 nu s-ar fi produs niciodată fără Încurajarea sau acceptul lor. Germania de Est fusese un stat-satelit al Uniunii Sovietice: În 1989, 360.000 de militari sovietici erau Încă staționați acolo. În această privință, Germania
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
impozite pe venit etc. Ucraina era de departe cel mai important dintre statele aspirante la „suveranitate”10. Ca și În statele baltice, În Ucraina exista un precedent (deși discontinuu) al independenței, ultima dată câștigată și pierdută imediat după primul război mondial. Ucraina era, de asemenea, asociată intim cu istoria Rusiei: În ochii multor naționaliști ruși, „Rusia” Kieveană (regatul din secolul al XIII-lea, Întins de la Carpați la Volga, cu centrul În capitala Ucrainei) era la fel de centrală În identitatea imperiului precum Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anii ’30, ucrainenii au Îndurat o represiune punitivă nu departe de genocid). Produsele ucrainene - mai ales alimente și metale feroase - erau transportate În restul Uniunii Sovietice la prețuri puternic subvenționate, practică prelungită până aproape de sfârșitul Uniunii. După al doilea război mondial, Republica Socialistă Ucraineană s-a mărit considerabil prin anexarea a două regiuni poloneze, Galiția răsăriteană și Volînia de Vest; populația poloneză locală a fost strămutată spre vest, În schimbul etnicilor ucrainieni evacuați din Polonia. Aceste schimburi de populație și exterminarea populației
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Ucraina, nu avea o identitate națională sau tradiții comparabile. „Republica Națională Belarusă (sic)”, efemer independentă În 1918, nu a obținut niciodată o recunoaștere externă și mulți dintre bieloruși se simțeau mai loiali Rusiei, Poloniei sau Lituaniei. După al doilea război mondial, când i-au fost alipite părți din Polonia răsăriteană, Republica Sovietică Socialistă Bielorusă cuprindea un număr semnificativ de minoritari ruși, polonezi și ucraineni. Bielorușii, deși cea mai mare comunitate lingvistică din republică, nu dădeau semne că vor sau așteaptă suveranitate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de șef al rezistenței, dirijând operațiunile din cartierul său general de la Parlamentul rus și mobilizând mulțimea adunată acolo să apere democrația Împotriva tancurilor. În același timp, sub privirile reporterilor internaționali, Elțîn se angaja În ample negocieri și conversații cu liderii mondiali - care i-au oferit toți sprijinul lor neprecupețit și s-au abținut cu grijă să le acorde orice fel de recunoaștere conspiratorilor, ce erau din ce În ce mai izolați 17. Rezistența nu a fost o simplă formalitate: În noaptea de 20 spre 21
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de sud a țării (Serbia, Macedonia, Muntenegru și Bosnia) s-a aflat timp de secole sub stăpânirea turcilor otomani, de unde numărul mare de musulmani pe lângă sârbii majoritar ortodocși. Dar aceste diferențe istorice (deși autentice și accentuate de al doilea război mondial) s-au atenuat În deceniile următoare. Transformarea economică a pus În contact, În orașe ca Vukovar sau Mostar, populații rurale până atunci izolate, dar tot ea a accelerat integrarea, slăbind vechile granițe etnice și sociale. Deși mitul comunist al unității
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]