73,760 matches
-
sale radio. Edwards a murit în 1967 de un atac de cord. Unul dintre miturile ufologiei este că ar fi decedat la 24 iunie exact la 20 de ani după celebra observație a lui Kenneth Arnold; de fapt Edwards a murit cu câteva minute înainte de miezul nopții zilei de 23 iunie, iar anunțul a fost făcut la 24 iunie, în cadrul unei conferințe OZN din New York NYC.
Frank Allyn Edwards () [Corola-website/Science/336391_a_337720]
-
Unele surse spun că tatăl Charlottei și-a trimis fiica la mănăstire pentru a nu mai fi sub influența mamei. Charlotte avea doar 13 ani când și-a implorat tatăl să-i permită să rămână cu mama ei, care a murit când Charlotte era la mănăstire. Alte surse spun că tatăl ei voia pur și simplu să nu plătească zestre pentru ea, pentru a conserva toată averea pentru fiul său. Planul pentru Charlotte era să renunțe la moștenirea ei și să
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
cele mai multe alte case regale (protestante). Căsătoria a fost foarte fericită - se spune că a fost singura din cele patru căsătorii ale lui Wilhelm care a fost din dragoste. Fericirea evidentă a cuplului a crescut popularitatea lui Wilhelm. Charlotte ar fi murit de epuizare îngrijindu-și soțul rănit după o tentativă de asasinat în 1582. Wilhelm a plâns îndelung moartea ei. La 24 aprilie 1583 s-a căsătorit pentru a patra oară cu Louise de Coligny, cu care a avut un fiu
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
evadare” în 1915 prin serializarea romanului "Something Fresh". După alegerea lui Franklin Delano Roosevelt, cronicarul Garet Garrett de la "Post" a devenit un critic al programului New Deal. Garrett a acuzat administrația Roosevelt de a iniția strategii socialiste. După ce Lorimer a murit, Garrett a devenit editorialist-șef și a criticat sprijinul acordat de administrația Roosevelt pentru Marea Britanie și eforturile de pregătire a intrării în ceea ce a devenit cel de-al Doilea Război Mondial. Pozițiile lui Garrett au stârnit controverse și au făcut
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
Werkbund-ului din Austria (1913), membru al Clubului arhitecților în cadrul Asociației artiștilor plastici din Viena. În 1938 Anschlussul - anexarea Austriei la Germania nazistă - l-a silit pe Gotthilf să părăsească Austria și să se stabilească la Oxford în Anglia, unde a murit în anul 1950. Ernst Gotthilf a fost căsătorit cu Elisabeth (Else Henne), fiica inginerului șef al orașului Viena,Donath Zifferer (1845-1909). Ea a murit în Anglia în 1965. Au avut doi copii: Stephan Eduard Glanville și Lotte Charlotte Maria, căsătorită
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
silit pe Gotthilf să părăsească Austria și să se stabilească la Oxford în Anglia, unde a murit în anul 1950. Ernst Gotthilf a fost căsătorit cu Elisabeth (Else Henne), fiica inginerului șef al orașului Viena,Donath Zifferer (1845-1909). Ea a murit în Anglia în 1965. Au avut doi copii: Stephan Eduard Glanville și Lotte Charlotte Maria, căsătorită Czigler de Egerszalók. Ernst Gotthilf a fost posesorul unei colecții de artă. Obiecte de artă jefuite din colecția să au ajuns sub regimul nazist
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
naștere și Prințesă Moștenitoare a Saxoniei prin căsătorie. Maria Carolina fost fiica împăratului Francisc al II-lea și a celei de-a doua soții, Maria Teresa a celor Două Sicilii. A fost numită după o soră mai mare care a murit la scurt timp după naștere. Maria Carolina a aparținut Casei de Habsburg-Lorena. Maria Carolina a fost, de asemenea, de două ori strănepoată a Mariei Terezia a Austriei și de două ori nepoată a Mariei Antoinette, fiind nepoată pe linie paternă
Maria Carolina de Austria (1801-1832) () [Corola-website/Science/336420_a_337749]
-
Prințului Maximilian de Saxonia și a Prințesei Caroline de Parma. Mariajul a fost fără urmași și nefericit. Maria Carolina suferea de epilepsie și crizele ei erau atât de frecvente încât abia își putea îndeplini îndatoririle ei de Prințesă Moștenitoare. A murit, după o lungă suferință, la 22 mai 1832, la Palatul Pillnitz, lângă Dresda.
Maria Carolina de Austria (1801-1832) () [Corola-website/Science/336420_a_337749]
-
cu Frederic Wilhelm, Prinț de Nassau-Weilburg (25 octombrie 1768 - 9 ianuarie 1816). Mirele era cu aproape 20 de ani mai în vârstă decât mireasa, care avea numai 16 ani. La acel moment el era încă moștenitorul principatului. Tatăl lui a murit la 28 noiembrie în același an iar Frederic l-a succedat. Frederic Wilhelm și Louise Isabelle au avut patru copii:
Louise Isabelle de Kirchberg () [Corola-website/Science/336441_a_337770]
-
a dăruit Leonorei în plus Huelva, Tordesillas și Medina-Sidonia. De asemenea, el a hotărât ca Leonor să participe la chestiunile politice. Curtea era tulburată de comportamentul regelui și ca urmare, Papa a intervenit forțând Portugalia să invadeze Castilia. Regele a murit la 27 martie 1350 și a fost succedat de fiul său Petru iar soția sa Maria a servit ca regetă în timpul minoratului fiului lor. Maria nu a uitat umilințele suferite din cauza iubirii soțului ei pentru metresa sa. Însetată de răzbunare
Leonor de Guzmán () [Corola-website/Science/336541_a_337870]
-
sa pe front și despărțirea de Luminița Vardaru amintește de ruptura între Andrei Bolkonski și Natașa Rostova. Personajul Mihai Vardaru, verișorul Luminiței, care pleacă voluntar pe front dintr-un entuziasm adolescentin, îl are ca model pe tânărul Petea Rostov, ambii murind în război. Reacția lui Radu Comșa la găsirea cadavrului lui Mihai Vardaru seamănă mult cu durerea trăită de ofițerul Vasili Denisov, prieten de familie al Rostovilor. Activitatea de gazetar i-a permis lui Cezar Petrescu să cunoască unele cazuri reale
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
seama ce sens are viața și ce mare fericire mi-a rezervat destinul, să trăiesc o catastrofă care va trece prin văpăi umanitatea!... Cei care ne vom întoarce de acolo avem să fim alți oameni...”" Plecat voluntar pe front, va muri împușcat și va fi găsit căzut cu fața într-o băltoacă, transformat în hrană pentru lipitori. Studentul la filozofie Stelian Minea perorează astfel pe tema războiului: "„A sunat mobilizarea, las tot: cărți, examene, dragostea, liniștea mea, risc tot ce am
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
voci rebele evocă „efervescența Manifestului Crinului Alb și a Itinerariului spiritual”. Neputând să-și canalizeze forțele sufletești către un țel înalt, Radu Comșa sfârșește tragic ca un învins, soartă pe care o împărtășesc și alți camarazi de front (lt. Ghenea moare din cauza rănilor, Stelian Minea duce resemnat o existență măruntă, iar Vasile Mogrea se revoltă inutil). Ratarea personajului se datorează, potrivit istoricului literar Dumitru Murărașu, dezrădăcinării de lumea satului (evidentă mai ales cu prilejul călătoriei către satul natal pentru a participa
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
apare înecat pe fundul apei a fost foarte dificilă, necesitând filmări subacvatice efectuate în largul Mării Negre ce au pus în pericol viața actorului. Ion Caramitru a fost legat cu niște centuri de plumb și a fost cât pe ce să moară înecat atât din cauza dificultății de folosire a aparatului de respirat, cât și a apei reci ce-i putea provoca hipotermie. Rolul principal a fost interpretat de Ion Caramitru (Radu Comșa), în timp ce restul distribuției era format din George Constantin (Alexandru Vardaru
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
trei săptămâni după atentat, bilanțul victimelor a ajuns la 85, după ce un bărbat în vârstă de 56 ani, originar din regiunea Haute-Savoie, a decedat în spital din cauza rănilor suferite. Potrivit "Le Messager", un ziar local, soția și fiul bărbatului au murit și ei în atentat, iar fiica sa de 14 ani este încă internată în spital. Potrivit cotidianului francez "Nice-Matin", atentatorul a fost identificat ca Mohamed Salmene Lahouaiej Bouhlel, un bărbat în vârstă de 31 de ani cu dublă naționalitate franceză-tunisiană
Atentatul de la Nisa (2016) () [Corola-website/Science/336532_a_337861]
-
lingvisticii. A fost membru a Asociației Slaviștilor din România. Nu a fost membru al niciunui partid politic. După anul 1990 a reușit să se întâlnească cu câteva rude din Basarabia, însă nu a reușit să-și viziteze locurile natale. A murit duminică, 22 noiembrie 1998 și a fost îngropat în locul de veci al familiei, din Cimitirul Reînvierea, București. Caietele CNSAS, nr. 7-8/2011, pag. 239-256.
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
zi cu zi. El a realizat ilustrații în acuarelă și desene pentru cărți ale unor autori precum Voltaire, Victor Hugo, Alphonse Daudet și Honoré de Balzac. A scris, de asemenea, o carte despre istoria familiei sale, intitulată "" (1893). El a murit la Paris în 1906. Lucrările sale artistice sunt expuse în muzee din Carcassonne, Nantes și Troyes. În 1996, pictura "Dansatoare țigancă" a fost vândută la o licitație pentru un preț mai mare de 260.000 de euro, în timp ce, în America
Adrien Moreau () [Corola-website/Science/336547_a_337876]
-
decembrie 1913 - 16 martie 1914), ministru de Interne (17 martie 1914 - 31 august 1917 și 9 martie -15 iunie 1926). El a fost acuzat de trădare, alături de Joseph Caillaux, în 1918 și a fost exilat timp de cinci ani. A murit la 10 iunie 1949 în urma unui atac de cord.
Louis Malvy () [Corola-website/Science/336559_a_337888]
-
Ciucurescu. Piesa nu a avut succes, fiind apreciată doar de Victor Eftimiu și Mihail Dragomirescu. Alături de "Akim" (1914; de Victor Eftimiu) este una dintre primele tragicomedii ale dramaturgiei românești. Piesa are un deznodământ grotesc și dual - cel mai bogat băcan moare în cea mai cumplită mizerie; acesta își dă sufletul pe un „maldăr de galbeni”. În ciuda unor elemente preluate din alte opere ce prezintă avari celebri (cum ar fi Euclio - creat de Plaut; Harpagon - de Molière; Shylock - de William Shakespeare; Gobseck
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]
-
membrilor - și mai multe cheltuieli). Actul al patrulea are loc în odaia lui Hagi-Tudose. Acesta este foarte bolnav, e violent și anxios și o chinuie pe Leana. El cere o găină și puțin foc dar apoi are sentimentul păcatului lăcomiei. Moare având viziunea unei bogății "„izvorând ca din gârlă”". "Hagi-Tudose" este cea mai veche înregistrare pe bandă magnetică a Fonotecii de Aur realizată de către Teatrul Național Radiofonic. Înregistrarea a fost realizată în 1951 în regia lui Ion Șahighian cu Nicolae Bălțățeanu
Hagi-Tudose () [Corola-website/Science/336564_a_337893]
-
scris mai multe broșuri cu privire la acest subiect. Joseph Bates a fost un susținător puternic al lui James White și a darului profetic, despre care credea că s-a manifestat în viziunile primite de tânăra Ellen G. White. Joseph Bates a murit pe 19 martie 1872 în Battle Creek, Michigan. El este îngropat în Poplar Hill Cemetery in Monterey, Michigan. Cea mai bună resursă primară este: John Bates, "Autobiografia" (Battle Creek: Battle Creek Steam Press, 1868) și republicată și revizuită în 2004
Joshep Bates () [Corola-website/Science/336580_a_337909]
-
și a luat de soție pe Wozeru Amlesu Araya, fiica ras-ului tigre Araya Dimtsu, unchiul împăratului Yohannes. Căsătoria aceasta a avut un caracter politic, căci ea a întărit poziția lui Alula în rândurile aristocrației. A doua sa soție a murit, însă, la scurt timp după nuntă. În anul 1879 împăratul Yohannes l-a demis pe guvernatorul provinciei Hamasen în Merb Mellash și Midri Barhi (Eritreea de astăzi), Wolde Michael Salomon, membru al familiei imperiale, care era suspectat de colaborare cu
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
15 ianuarie 1897 a dus lupte cu vechiul său dușman, Ras Hagos din Tembien, pe care l-a învins. Hagos însuși a fost ucis în luptă iar Alula a fost rănit de o armă de foc la picior. El a murit la rândul lui la 15 februarie 1897 ca urmare a complicațiilor rănii. La Mek'ele se află și o statuie ecvestră a lui Ras Alula. ָ*Paul B.Henze - "Layers of Time: A History of Ethiopia"
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
recrutării rezerviștilor din rândurile artiștilor și a publicului și a scăderii bruște a vânzărilor de bilete. Sălile mari închiriate de Val au rămas aproape goale. În anii 1985-1959 aVal a fost directorul administrativ al Teatrului „Hazirá” („Arena”) George Val a murit la Tel Aviv în 1961, la numai 46 ani. El a lăsat o soție și o fiică, Ilana. 16.07.1998 Dan Almagor " Musical Plays on the Hebrew Stage" pe saitul Ministerului de Externe al Israelului - în engleză
George Val () [Corola-website/Science/336601_a_337930]
-
revista „Ktuvim” în anul 1935, urmate fiind în 1939 de volumul „Mizavit el zavit” A fost ani de zile celibatar, a trăit în singuratate, fiind îndrăgostit de mai multe femei, unele din ele măritate, până ce, la scurtă vreme înainte de a muri, s-a căsătorit cu tânăra actriță Carmela Gay (Halfi) Halfi a murit în anul 1980 la Tel Aviv și a fost înhumat la cimitirul Kiryat Shaul din oraș. Fratele său mai tânăr este poetul Shimshon Halfi, tatăl poetei Rahel Halfi
Avraham Halfi () [Corola-website/Science/336611_a_337940]