75,079 matches
-
în seamă. La turnirul care are loc cu ocazia vizitei shogunului, Kira aduce un luptător gigantic și invincibil, căruia trebuie să i se opună campionul lui Asano. Deoarece acesta este vrăjit, Kai îi ia locul. Deghizarea lui este revelată în timpul luptei și corcitura este pedepsită aspru pentru insolența ei. În timpul nopții, Asano însuși este vrăjit și îl atacă pe Kira. Gestul îl aduce în dizgrația shogunului, care-i cere să-și facă seppuku. Samuraii săi devini ronini, iar domeniul îi este
Cei 47 de ronini (roman) () [Corola-website/Science/333264_a_334593]
-
rușilor s-au risipit însă a doua zi, când Corpul I German a venit să-l susțină pe XVII; acum, rușii erau flancați. Între timp, Divizia III Rezervă atacase Corpul XXII al rușilor și mai spre sud și, după o luptă grea, i-a obligat să se retragă spre sud-est; comandantul de acolo i-a transmis lui Rennenkampf că a fost atacat și învins lângă Lyck, și că nu putea face decât să se retragă. Rennenkampf a ordonat o contraofensivă în
Prima bătălie de pe Lacurile Mazurice () [Corola-website/Science/333255_a_334584]
-
ale germanilor. Germanii plănuiau la început să aibă în această zonă doar , întrucât se așteptau la o mobilizare lentă a rușilor, ceea ce ar fi permis Germaniei să învingă Franța în câteva săptămâni, permițând trupelor germane victorioase și deja întărite în luptă, să se transfere prin superioara rețea germană de transport pe Frontul de Est, unde să lupte cu rușii. Această concepție a stat la baza . Destul de rapid însă, Rusia a reușit să se mobilizeze pentru o invazie în Prusia Orientală. Orice
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
partizani,N.K.V.D.-iști, etc.), arestând elementele cele mai periculoase și descoperind metodele lor de lucru". După cucerirea Odessei, s-a stabilit ca Centrele informative "Galați" și "Iași", cele care au acordat suport informativ unităților Armatei a IV-a române în lupte, să se instaleze în Odessa și să formeze împreună un singur centru informativ sub conducerea maiorului Gheorghe Balotescu. Maiorul Gheorghe Balotescu a rămas la conducerea Centrului Nr. 2 Informații "Chișinău", activând în Basarabia, în această funcție, până în data de 23
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
mister neelucidat însă de ce aceste baterii nu îi afectează în nici un mod pe varani. Împerecherea se produce între lunile mai și august, ouăle fiind depuse în septembrie, în toată această perioadă, masculii luptă pentru femele și teritoriu. Masculul care pierde lupta este ținut o perioadă la pământ în semn de dominare, masculul care învinge disputa are atunci au posibilitatea de a încerca receptivitatea reproductivă a unei femele prin intermediul limbii bifurcate. De cele mai multe ori, femelele sunt atagoniste și resping masculul atacându-l
Varanus komodoensis () [Corola-website/Science/333287_a_334616]
-
banii necesari pentru construirea unei săli meridiene stabile (prima va fi construită abia în 1895 pe dealul Filaret din București). La 24 aprilie 1877 este avansat la gradul de maior și primește importante însărcinări legate de pregătirea armatei române pentru luptele care urmau să înceapă, între care aceea de a colabora cu ofițerii din armata rusă aliată la realizarea unor lucrări de geniu și fortificații. În vara anului 1877, între 3 iulie și 28 august, în timpul traversării României de către trupele rusești
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Iași. Aceste măsurători au fost publicate de generalul-maior Lebedev în „"Travaux astronomiques effectués en Roumanie en 1877"” în al 48‑lea volum din „"Mémoires de la Section topographique de l’Etat Major"”, care a apărut în anul 1892. A participat la luptele purtate de armatele române în timpul Războiului de Independență din 1877-1878 în calitate de ofițer în cadrul Secției topografice a Marelui Stat Major și director al cancelariei Marelui Cartier General al Armatei. A participat și la campania din Bulgaria efectuând servicii de curierat și
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
de recunoaștere și atacuri la sol asupra pozițiilor poloneze. Pe 7 Sept. 1939 unități de cercetare a Diviziei 10 Tancuri sub comanda generalului Nikolaus von Falkenhorst au capturat satul Wizna. Unitățile de recunoaștere poloneze au evacuat satul după o scurtă luptă și s-au retras pe malul sudic al râului Narew, geniștii polonezi distrugând podul când acesta a fost forțat de către tancurile germane. După lăsarea întunericului patrule germane au trecut râul și au avansat către Giełczyn, dar au fost respinse cu
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
Mareșalul Poloniei, Edward Śmigły-Rydz, ordonă Regimentului 135 Infanterie să se retragă spre Varșovia. Când acest ordin de a fost dat și regimentul s-a înapoiat la Osowiec, era deja prea târziu pentru a veni în ajutorul apărătorilor izolați la Wizna. Lupte grele au fost date pentru fiecare dintre buncărele rămase izolate. Câteva asalturi au fost respinse în timpul nopții și dimineții de 10 Sept. La aproximativ 11:00 geniștii germani sprijiniți de tancuri și artilerie au reușit să distrugă toate buncărele poloneze
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
fost respinse în timpul nopții și dimineții de 10 Sept. La aproximativ 11:00 geniștii germani sprijiniți de tancuri și artilerie au reușit să distrugă toate buncărele poloneze mai puțin două aflate la </ref> în centrul Strękowa Góra și care continuau lupta în ciuda pierderilor de personal și armament. După război polonezii au insistat asupra faptului că, în încercarea de a pune capăt rezistenței, Heinz Guderian a amenințat cu executarea prizonierilor. Rezistența a continuat însă pentru încă o oră când un emisar german
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
exactitate. Un comunicat oficial al armatei germane menționează "câteva zeci de morți", dar câteva sute de soldați au fost exhumați dintr-un cimitir militar german din zonă. În memoriile sale Heinz Guderian menționează 900 de militari germani morți în cadrul acestor lupte, deși acest număr este subevalua. Wehrmacht-ul a pierdut cel puțin 10 tancuri și alte vehicule de luptă. Jurnalul Diviziei 10 Tancuri menționează 9 morți și 26 răniți în data de 8 Septembrie. Batalionul I Regimentul 86, care a fost
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
fost exhumați dintr-un cimitir militar german din zonă. În memoriile sale Heinz Guderian menționează 900 de militari germani morți în cadrul acestor lupte, deși acest număr este subevalua. Wehrmacht-ul a pierdut cel puțin 10 tancuri și alte vehicule de luptă. Jurnalul Diviziei 10 Tancuri menționează 9 morți și 26 răniți în data de 8 Septembrie. Batalionul I Regimentul 86, care a fost principala unitate care a capturat buncărele poloneze raporta pe 9 Septembrie pierderea a 40 de oameni. De asemenea
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
26 răniți în data de 8 Septembrie. Batalionul I Regimentul 86, care a fost principala unitate care a capturat buncărele poloneze raporta pe 9 Septembrie pierderea a 40 de oameni. De asemenea sunt raportate pierder de cătrei Rgt. 8 Tancuri. Luptele care au urmat la Wysokie-Mazowieckie și Andrzejewo fac dificilă asocierea exactă a pierderilor. Bătălia de la Wizna este subiectul pentru "40:1", din albumul "The Art of War" al trupei suedeze Sabaton. Titlul este dat de raportul de forțe și versurile
Bătălia de la Wizna () [Corola-website/Science/333293_a_334622]
-
îndreptat spre el un dispozitiv denumit „” pentru a suge energia din el. Reich a susținut că a tras în mai multe astfel de OZN-uri pe care le-ar fi doborât. Înarmați cu două „cloudbustere”, cei doi au dus o luptă pe care Reich a numit-o o "luptă interplanetară la scară largă" în Arizona, unde a închiriat o casă ca pe o stație de bază. În cartea sa "Contact cu spațiul cosmic" ("Contact with Space", 1956), el a scris despre
Wilhelm Reich () [Corola-website/Science/333329_a_334658]
-
suge energia din el. Reich a susținut că a tras în mai multe astfel de OZN-uri pe care le-ar fi doborât. Înarmați cu două „cloudbustere”, cei doi au dus o luptă pe care Reich a numit-o o "luptă interplanetară la scară largă" în Arizona, unde a închiriat o casă ca pe o stație de bază. În cartea sa "Contact cu spațiul cosmic" ("Contact with Space", 1956), el a scris despre posibilitatea ca propriul său tată să fi fost
Wilhelm Reich () [Corola-website/Science/333329_a_334658]
-
trei luni să revină în serviciul permanent al armatei. La propunerea comandantului școlii de ofițeri ai bazei de antrenament 1, generalul Ilan Biran, Eizenkot a devenit comandant al companiei de cădeți ai cursului. În anii 1984-1985 a comandat compania de luptă antitanc a brigăzii Golani, conducandu-și luptătorii în operațiuni complicate pe teritoriul Libanului. Și-a încheiat misiunea cu o lună înainte de termen, în urma unei dispute cu comandantul brigăzii, generalul Tzvi Poleg, pentru a nu preda comandă unității în timpul permisiei. În
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
care au pierit cinci luptători ai brigăzii și alți cinci au fost răniți. În calitatea de comandant al brigăzii Golani Eizenkot a schimbat normele de compartament în rândurile companiilor veterane, si, vreme de doi ani și-a condus soldații în lupte din sudul Libanului, în care au ucis circa 40 de luptători ai Hezbollah. În cursul anilor el a obținut licența în istorie la Universitatea Țel Aviv, iar mai târziu a terminat titlul de master la Colegiul militar al Armatei Statelor Unite
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
și a fost cu putință datorită perfecționării tehnologice în domeniul transmisiilor radio. Unul dintre comandanții de submarine care au acționat în Marea Mediterană a fost și tânărul de 23 de ani Karl Dönitz, comandantul submarinului U68. Experiența câștigată de Dönitz în luptele din Mediterana l-au făcut pe viitorul Mare amiral să ordone folosirea tacticii „haitei de lupi” în 1935. Amiralul Otto Ciliax, care a commandant în acastă perioadă flota de crucișătoare germane, a criticat tactica „haitei de lupi”, deoarece se baza
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
o interpretarea metaforică, dar incorectă din punct de vedere strict literar. Experiența primei conflagrații mondiale a demonstrat că submarinele germane au fost marea amenințare la adresa convoaielor aliate. British Navy și-a echipat ca urmare peste o sută dintre vasele de luptă cu sonare. Dacă în primii ani ai războiului britanicii sarcina urmăririi prin sonar a submarinelor a revenit unui număr redus de vase militare, acest număr a crescut rapid prin transformarea rapidă a unor vase civile de pescuit pentru vânătoarea de
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
primite toate informațiile serviciilor de spionaj ale marinei. Odată ajunse în zonă, submarinele nu își coordonau atacurile. Coordonarea efectivă a submarinelor din haită era făcută doar de comandantul care făcuse identificarea inamicului, care asigura orientarea camarazilor săi până în zona de luptă, unde fiecare comandant de U-Boot era liber să acționeze conform condițiilor locale. În afară de ordinele directe primite de la BdU, comandanții de U-Boot erau autorizați să atace țintele inamice ori de câte ori considerau posibil. Atacurile submarinelor au fost executate la început la suprafață și
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
a atinge impracticabil pentru distractie barca. Sfârșitul războiului a venit utilizarea pe scară largă a unei dezvoltări submarin secundar (snorkeling, homing torpilă, în liniște barci, capacitatea bateriei) parțial înainte. Spre sfârșitul războiului, germanii au dezvoltat noi dispozitive pentru creșterea eficienței luptei submarine precum au fost un nou tip de horn de aerisire, torpilele teleghidate, motoarele silențioase, bateriile electrice de capacitate sporită etc. Americanii au folosit la rândul lor tactica „haitei de lupi”, denumită oficial „grupuri de atac coordonat”. Aceste grupuri, formate
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
Ele sunt construite în jurul unui mormânt în care sunt înmormântate cu fast rămășițele unui soldat neidentificat și considerat a fi imposibil de identificat. Anonimitatea soldatului înmormântat este esențială pentru simbolismul monumentului, întrucât acesta poate fi mormântul oricărui soldat dispărut în luptă. Monumentele soldatului necunoscut pot fi dedicate în general eroilor unei anumite națiuni sau anume eroilor dintr-un anume conflict. Ideea a pornit din Regatul Unit și Franța, după Primul Război Mondial. Astfel, în 1920, ziua comemorării armistițiului de la Compiègne, au
Monumentul soldatului necunoscut () [Corola-website/Science/333393_a_334722]
-
lung șir de distrugeri și reconstrucții. În anul 1596, Sigismund al III-lea Vasa punea temeliile acestui oraș, dându-i destinația de reședință a suveranului. Mai târziu, acesta a transformat-o în capitală a Poloniei. După moartea sa, urmare a luptelor dintre ulteriorii pretendenți ai coroanei, de la mijlocul secolului al XVII-lea, orașul a fost distrus de suedezi până la temelii. În anul 1794, rușii și austriecii l-au bombardat timp de două luni. După cea de-a treia divizare a țării
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
domnea peste "Regatul Polon" - o țară care părea că se sfârșește, o dată pentru totdeauna, datorită unei pustiitoare înfrângeri. Nici Varșovia nu mai era orașul în care pulsa cultura de altădată; începuse timpul unui continuu priveghi în cinstea eroilor pierduți, în lupta lor nobilă și al ridicării mai multor monumente, în amintirea lor. Totuși, localnicii au regăsit puterea de a se ridica din acest marasm istoric și și-au reconstruit orașul, care nu după mult timp a devenit o metropolă. În timpul contopirii
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
de activitate. În 2009 Robin a anunțat că el și Barry au fost de acord ca Bee Gees să se refacă și să interpreteze din nou. Robin a decedat în mai 2012 la vârsta de 62 de ani după o luptă lungă cu cancerul și alte probleme de sănătate. În 1955 Barry Gibb împreună cu frații săi Robin și Maurice s-au mutat la tatăl lor Hugh Gibb în Manchester, Anglia unde au studiat la Oswald Road Primary School și au format
Bee Gees () [Corola-website/Science/333361_a_334690]