74,442 matches
-
redusă la esență, personajele - caricaturi (Simion), prezența unor teme și motive specifice comediei. Limbajul este uniformizat, ceea ce trădează faptul că naratorul se ascunde În spatele personajelor sale. Sunt utilizate aceleași mijloace ligvistice, indiferent de situația socială sau de cultura acestora. În concluzie, „Enigma Otiliei” este un roman realist balzacian, obiectiv. Naratorul prezintă viața societății bucureștene de la Începutul secolului al XX-lea, folosind procedee specifice ca realizarea de tipologii, tehnica detaliului, a focalizării, motivul paternității, veridicitatea, depășind Însă modelul realismului clasic, prin elementele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
un tradiționalism Îngust, nici modernism nesocotit. Cale cumpătată Între două extreme” Nici compromisul nu este Însă de preferat, pentru că el Înseamnă „lipsă de ințiativă artistică, banalitate, mediocritate!” „Sinteza deliberată”, spune eseistul, nu „poate da naștere capodoperei”. Și ca să tragă o concluzie pe măsura importanței subiectului, teoreticianul afirmă un adevăr universal valabil: „În realitate singurul agent al echilibrului este talentul. Când răsare geniul mor școlile. Căci În capodoperă atitudinea și maniera se distrug În actualitatea echilibrului ca proces spontan al spiritului creator
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În cinstea noului deputat. În finalul comediei, grupurile politice se Împacă, micile pasiuni dispar, pentru că toți sunt români, „mai mult sau mai puțin onești” care se bucură din plin de un regim „curat constituțional”, cum repetă În Încheiere, Ghiță Pristanda. Concluzii: Compoziția comediei este remarcabilă. Pretextul care declanșează conflictul este dezvăluit treptat prin Tipătescu, Trahanache, Zoe. Tehnica aplicată de autor este cea a bulgărelui de zăpadă. Nae Cațavencu se impune ca personaj central apoi, ca să se reliefeze conflictul fundamental, asigurând În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Întrerupe astfel circuitul inconștient al naturii pentru a renaște prin moarte. „Și acum, dacă stau să mă gândesc, tot eu am avut dreptate. Am pornit-o bine. Dar drumul, el a greșit-o. Trebuia s-o ia În altă parte.” Concluzii: a. În final, Iona se sinucide (gestul sinuciderii) rostind: „Răzbim noi cumva la lumină.” Această replică a dat naștere la diferite interpretări. Eroul aspiră spre un „dincolo intangibil”, biologic vorbind. Sentimentul singurătății metafizice este trăit acut În mijlocul unei lumi condamnate
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de-a doua sau de a treia mână. Îndepărtarea acestor „cusururi” ar fi benefică. Cât privește pe actori, după o serie Întreagă de observații pertinente, Caragiale Încheie: „Legea artistului trebuie să fie stăpânirea asupra pasiunilor pe care le Înfățișează.” 5. Concluzii a. Opera dramatică, proza și publicistica lui Caragiale alcătuiesc un tot unitar; ele servesc și continuă să serveasă teatrul românesc Într-o epocă a evoluției lui, când se simțea nevoia primenirii și maturizării acestuia În toate componentele: repertoriu, regie, scenă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ocupat o poziție distinctă și remarcabilă, bucurându-se de ecou și influență. Scopul acestui capitol este de a prezenta perspectiva Clubului de la Roma asupra dezvoltării sociale, modalitățile în care Clubul a abordat această temă de importanță majoră și metodologia urmată, concluziile la care Clubul a ajuns (expuse, invariabil, sub forma Rapoartelor), precum și actualitatea și relevanța reflecției Clubului asupra acestei problematici. Natura și obiectivele Clubului de la Roma Înființată în aprilie 1968 la Roma din inițiativa unui om de afaceri italian, Aurelio Peccei
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
globale grave, face ca acesta să fie o instanță singulară în contextul centrelor de reflecție serioase asupra problemelor ce afectează lumea contemporană. Pe de altă parte, caracterul unic al Clubului este dat de faptul că strategia acestuia constă în transpunerea concluziilor atinse sub forma unei filosofii proprii având la bază convingeri solide. În ce privește viziunea Clubului asupra dezvoltării sociale în mod specific, aceasta se distinge net de alte viziuni mai ales prin faptul că privilegiază existența intereselor comune majore ale omenirii. Metodologia
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mod constant, marile probleme globale scrupulos identificate și definite au rămas pe agenda Clubului: dezvoltarea durabilă, mediul înconjurător, tendințele demografice, energia, educația și știința, sănătatea, valorile, munca, informația, dar mai ales marile discrepanțe în materie de dezvoltare economică și socială. Concluziile trase cu privire la aceste problematici erau prezentate factorilor de decizie publici și privați, nu numai sub forma sesiunilor de comunicări sau în cadrul conferințelor ori (mai recent) prin intermediul Internetului, ci mai ales sub forma Rapoartelor către Clubul de la Roma (procedura privilegiată specifică
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
nu numai sub forma sesiunilor de comunicări sau în cadrul conferințelor ori (mai recent) prin intermediul Internetului, ci mai ales sub forma Rapoartelor către Clubul de la Roma (procedura privilegiată specifică a Clubului). Trebuie însă specificat că Rapoartele, deși au ca scop expunerea concluziilor esențiale asupra diferitelor problematici, o fac în spiritul aducerii în atenție și supunerii dezbaterilor a concluziilor trase. Rapoartele către Clubul de la Roma La sesiunea anuală de la Berna din 1972, găzduită de Guvernul Federal Elvețian și care întrunea 17 cercetători din
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mai ales sub forma Rapoartelor către Clubul de la Roma (procedura privilegiată specifică a Clubului). Trebuie însă specificat că Rapoartele, deși au ca scop expunerea concluziilor esențiale asupra diferitelor problematici, o fac în spiritul aducerii în atenție și supunerii dezbaterilor a concluziilor trase. Rapoartele către Clubul de la Roma La sesiunea anuală de la Berna din 1972, găzduită de Guvernul Federal Elvețian și care întrunea 17 cercetători din cele mai diferite domenii sub coordonarea lui Dennis Meadows (specialist în dinamica sistemelor globale, de la Massachusetts
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
studiile prospective duceau, invariabil, la predicții mai degrabă optimiste (vezi, spre exemplu, Kahn, Wiener, 1967), acest Raport în schimb a constituit, în esență, la vremea respectivă, un puternic semnal de alarmă în problematica preocupantă a secătuirii drastice a resurselor naturale. Concluziile majore concrete ale Raportului au fost următoarele: 1) (concluzie constatatorie) dacă tendințele globale privind cele cinci aspecte menționate continuă în același ritm (ca acela în care se produc deja de câteva decenii), atunci limitele creșterii (ce se vor manifesta concret
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vezi, spre exemplu, Kahn, Wiener, 1967), acest Raport în schimb a constituit, în esență, la vremea respectivă, un puternic semnal de alarmă în problematica preocupantă a secătuirii drastice a resurselor naturale. Concluziile majore concrete ale Raportului au fost următoarele: 1) (concluzie constatatorie) dacă tendințele globale privind cele cinci aspecte menționate continuă în același ritm (ca acela în care se produc deja de câteva decenii), atunci limitele creșterii (ce se vor manifesta concret sub forma declinului brusc și dramatic al populației globale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în care se produc deja de câteva decenii), atunci limitele creșterii (ce se vor manifesta concret sub forma declinului brusc și dramatic al populației globale și al creșterii industriale) vor fi atinse în următorii aproximativ o sută de ani; 2) (concluzie prescriptivă) este totuși posibil un echilibru ecologic și economic pe termen lung (mai lung decât cel de o sută de ani prevăzut ținând cont de ritmul curent al creșterii) dacă ritmul curent al creșterii economice va fi încetinit. Aceste formulări
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și economică a societăților. La sfârșitul secolului XX, prăbușirea comunismului în societățile socialiste europene a condus la apariția unei tranziții speciale, care constă în trecerea de la socialism la capitalismul dezvoltat. Denumită „postcomunism”, ea a fost masiv analizată și evaluată, iar concluziile au fost dintre cele mai diferite. Tranzițiile postcomuniste europene au fost tot atât de frecvent considerate un succes pe cât de des au fost privite drept un eșec. Desigur, interesele politice imediate, disputele ideologice și obiectivele conjuncturale au avut un rol important în
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
considerate un succes pe cât de des au fost privite drept un eșec. Desigur, interesele politice imediate, disputele ideologice și obiectivele conjuncturale au avut un rol important în conturarea acestor diagnostice atât de diferite. Dar faptul că o asemenea diversitate de concluzii a fost și este în continuare posibilă dovedește că nu dispunem în acest moment de un instrument teoretic acceptabil care să poată măsura rezultatele tranziției postcomuniste cu suficientă obiectivitate. Dificultatea provine din faptul că ele trebuie să măsoare, în ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
teme fundamentale nu s-au referit nici la restructurarea economiei, nici la cea socială, ci la „neocomunismul” presupus ori atribuibil liderilor politici, instituțiilor statului (Mungiu, 1994; Pavel, Huiu, 2003) sau chiar populației, prin intermediul „mentalităților”. Occidentul a preluat paradigma, discursul și concluziile fie direct, fie prin intermediari (Pralong, 2003), dar fără să-și întemeieze pe el nici practica politică, nici, mai ales, pe cea financiară și economică. Nimic nu este mai revelator în acest sens decât paradoxala corelație negativă dintre creșterea exponențială
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și supraviețuirea lui în viitor. Problematica definirii modelului social european Conceptul de model social european este astăzi un concept răspândit la nivel european și oficial recunoscut (Diamantopoulou, 2003). „Modelul social european” este menționat frecvent în documentele oficiale ale Uniunii Europene. Concluziile summitului european de la Lisabona (2000) includ recomandarea ca modelul social european, prin sistemul său dezvoltat de protecție socială, să sprijine transformarea societății bazate pe cunoaștere spre realizarea obiectivelor stabilite. Atât documentele summitului european de la Nisa (2000), cât și cele ale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociale și participării. Nu în ultimul rând, se pune, totodată, accentul pe accesul la educație și cultură și pe grija față de mediul înconjurător (Vaughan-Whitehead, 2003, pp. 4-5). Faptul că aceste principii se regăsesc în toate statele membre ne conduce la concluzia că valorile și ideile pe care europenii și modelele europene de bunăstare le împărtășesc reprezintă esența modelului social european (G. Alhadeff și K. Hugendubel, 2005, p. 101). În acest sens, următoarea parte va evidenția principalele momente din dezvoltarea și evoluția
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
55). Totuși, pe lângă elementele pur tehnice ale furnizării bunăstării în țările nordice, un factor deloc de neglijat îl constituie caracteristicile naționale. Identificarea acestora poate reprezenta un factor important în importarea cu succes a caracteristicilor modelului nordic în alte țări europene. Concluzii Astăzi sistemele protecției sociale din țările europene sunt considerate printre cele mai eficiente și mai bine elaborate din lume. În spațiul european coexistă mai multe alternative sociale naționale ale statului bunăstării. Dar, în ciuda configurațiilor sociale naționale diferite, se poate constata
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
the North: Let’s focus on best practice in all of Europe 50”, în Carlos Buhigas Schubert, Hans Martens (coord.), The Nordic model: A recipe for European success?, EPC working paper nr. 20, septembrie. Schubert, Carlos Buhigas; Martens, Hans 2005, „Concluzii” în Carlos Buhigas Schubert, Hans Martens (coord.),The Nordic model: A recipe for European success?, EPC working paper nr. 20, septembrie. Sigmund, Anne-Marie, 2005, Discursul de încheiere în calitate de președinte al Comitetului European Economic și Social cu ocazia Joint conference of
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și lista ar putea continua. Probabil că multe dintre aceste disfuncționalități ar dispărea odată cu rezolvarea inconsistențelor legislative dintre cadrul legal al dezvoltării regionale și legile administrației publice locale, al finanțelor publice și locale, al achizițiilor publice și al dezvoltării spațiale. Concluzii Încă de la crearea lor, fondurile structurale, ca principal instrument al politicilor de dezvoltare regională, au avut o importanță însemnată în dezvoltarea regiunilor. Sunt notabile cazurile creșterilor economice înregistrate de Irlanda și Portugalia în urma ajutorului primit. Pe de altă parte, fondurile
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de a organiza un proiect social este că, în timp ce în zona roșie din Calcutta rata îmbolnăvirii cu HIV este de 6%, ea e de 50% în rândul prostituatelor din Bombay. Ce se poate deduce din aceste două exemple este o concluzie oarecum de bun-simț. Dezvoltarea, privită ca o formă de inovație în cadrul culturii, trebuie să se „plieze” pe organizarea socială deja existentă, să pornească de la categoriile și logicile locale și să încerce să utilizeze cunoașterea și „expertiza” locală. Care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
metaforei „dispariției” hectarului enunțată în titlul acestui studiu. Ceea ce arată această situație istorică este că proiectul trecerii de la cooperative agricole la fermieri independenți a pornit de la câteva idei simpliste despre viața rurală, transformând sfera cea mai sensibilă a economiei gospodăriei. Concluzii În acest articol am insistat asupra modalității în care cultura trebuie privită în cadrul proiectelor de dezvoltare. Într-un moment în care „cultura” devine o categorie desuetă în antropologie (Clifford, 1988; Geertz, 1982; Clifford, Marcus, 1986), ea devine interesantă pentru alte
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
indirect cu sărăcia și cu efectele acesteia. Trăind în sărăcie sau văzând persoane apropiate care se confruntă cu dificultățile cauzate de sărăcie, românii au început să își modifice percepția asupra cauzelor sărăciei și nu o mai atribuie individului, ci societății. Concluzii Pentru români statul este un actor important implicat în furnizarea bunăstării. Acest lucru este cauzat de slaba utilizare în cadrul societății a unor mecanisme alternative cum ar fi familia, comunitatea, organizațiile nonguvernamentale, sindicatele, precum și de slabele performanțe economice, economia nefiind capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
declară că au încredere în oameni; dreapta orizontală punctată marchează media scorului factorial în întregul eșantion (41 126 de cazuri); am indicat grafic și principalele grupări de țări: spațiul ex-comunist, țările nordice și Olanda, Grecia și Turcia - cazuri singulare) Scurte concluzii Capitalul social reprezintă o resursă complexă, permițând accesul și conversia altor capitaluri, de care este, de altfel, legat. Am arătat cum educația și venitul sunt relativ bine asociate unui stoc bogat de capital social de tip bridging, constituind, astfel, o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]