12,426 matches
-
propus să-l întrebăm pe Noica de ce consideră incompatibile filozofia (speculativul) și dimensiunea practicului, a edificării, a căii terapeutice. În fond, opera lui are cel puțin forma (limbajul) unei edificări, iar pentru public ea recuperează ceva din vechea conotație de "înțelepciune" acordată filozofiei. Iar în ce ne privește, nu sîntem noi expresia cea mai limpede a unei edificatio înfăptuite de el? Seara debutează astfel cu această întrebare. "Rău este, ne răspunde Noica, să-ți propui să edifici. În orice speculație reușită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noica perorează interiorizat și inteligent. I se pare că e toată ironia școlii aici, a școlii în care se predau cunoștințe, și nu acele stări de spirit pe care în Jurnalul filozofic le visa ca făcând obiectul școlii sale de înțelepciune. De ce nu regăsesc bucuria de a povesti zilele Păltinișului, făcute totuși din altă substanță a timpului? Încep cu o umoare proastă. Vineri, 28 septembrie 1979 Astăzi de dimineață m-am plâns lui Noica de blocajul prin care trec. Cînd nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dau un autograf pentru fetele Liceului "Gh. Lazăr" din Sibiu. Și pentru că a fost vorba despre Eminescu, am să vă spun ce i-am scris. Deci: "Către fetele liceului Gh. Lazăr din Sibiu: " Nu stă lumea într-un drăguț", zice înțelepciunea satului. "Ba stă", zice fata. Și fata are dreptate. Căci stă câteodată lumea într-un drăguț, așa cum stă lumea noastră în drăguțul de Eminescu." Aș mai vrea să vă spun și ce am făcut acum două săptămâni, la comemorarea lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eu. Moartea trebuie imaginată mai degrabă purtând un pumnal, e moartea din basmul Tinerețe fără bătrânețe, care îl așteaptă pe Făt-Frumos ca moarte a lui și care, trăind întîrzierea celuilalt, amenință să moară ea. La fel ca moartea, susțin eu, înțelepciunea e și ea a fiecăruia: nu e nici ea o realitate de ordinul generalului. Și tocmai de aceea, ea nu poate fi predată, ci doar trezită. Iată de pildă cele patru virtuți pe care le enumeră Platon în Republica: curajul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și ea a fiecăruia: nu e nici ea o realitate de ordinul generalului. Și tocmai de aceea, ea nu poate fi predată, ci doar trezită. Iată de pildă cele patru virtuți pe care le enumeră Platon în Republica: curajul (andreia), înțelepciunea practică (sophrosyne), înțelepciunea teoretică (sophia) și spiritul de dreptate (dikaiosyne). Poate fi curajul predat? În schimb poate fi trezit. Singur Orientul a încercat, prin închiderea în câte o școală de înțelepciune, să predea înțelepciunea. Occidentul în schimb încearcă să o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fiecăruia: nu e nici ea o realitate de ordinul generalului. Și tocmai de aceea, ea nu poate fi predată, ci doar trezită. Iată de pildă cele patru virtuți pe care le enumeră Platon în Republica: curajul (andreia), înțelepciunea practică (sophrosyne), înțelepciunea teoretică (sophia) și spiritul de dreptate (dikaiosyne). Poate fi curajul predat? În schimb poate fi trezit. Singur Orientul a încercat, prin închiderea în câte o școală de înțelepciune, să predea înțelepciunea. Occidentul în schimb încearcă să o trezească. Și o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe care le enumeră Platon în Republica: curajul (andreia), înțelepciunea practică (sophrosyne), înțelepciunea teoretică (sophia) și spiritul de dreptate (dikaiosyne). Poate fi curajul predat? În schimb poate fi trezit. Singur Orientul a încercat, prin închiderea în câte o școală de înțelepciune, să predea înțelepciunea. Occidentul în schimb încearcă să o trezească. Și o trezește prin cultură. Cultura, cu discreția și nedeterminarea ei, trezește, nu predă. Or, acum vin și-i spun lui Andrei: cu problema ta de ieri, te afli mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
enumeră Platon în Republica: curajul (andreia), înțelepciunea practică (sophrosyne), înțelepciunea teoretică (sophia) și spiritul de dreptate (dikaiosyne). Poate fi curajul predat? În schimb poate fi trezit. Singur Orientul a încercat, prin închiderea în câte o școală de înțelepciune, să predea înțelepciunea. Occidentul în schimb încearcă să o trezească. Și o trezește prin cultură. Cultura, cu discreția și nedeterminarea ei, trezește, nu predă. Or, acum vin și-i spun lui Andrei: cu problema ta de ieri, te afli mai întîi într-o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trezească. Și o trezește prin cultură. Cultura, cu discreția și nedeterminarea ei, trezește, nu predă. Or, acum vin și-i spun lui Andrei: cu problema ta de ieri, te afli mai întîi într-o dezordine de principiu. El vrea ca înțelepciunea să-i fie predată. Am început odată, cu el și cu Gabi, Logica lui Hegel. Și după o ședință de Hegel, Andrei mi-a spus: "Nici cu Hegel nu am ce face". Andrei caută soteria, mântuirea, într-un chip obsesiv
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
său este o tentativă de prindere a Ideii; și cu fiecare dialog, Socrate o scapă. "Parcă am fi plecat la vânătoare de prepelițe", spune el în Euthydemos. Dar de ce ne scapă Ideea mereu? Pentru că numai așa putem fi în condiția înțelepciunii, a căutării, a lui tao. Dacă Platon ar fi găsit undeva Ideea, totul ar fi înghețat. Fluiditatea, sensul acesta al lui tao, al căii, e totul. Această "ad-urmecare" este cultura însăși. Altminteri, nici un răspuns nu e bun, dacă închide problema
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știință. Poate că veacul al XXI-lea va fi unul al teologiei, înțeleasă însă ca o problematică a spiritualității care va fi asimilat deja veacurile de cultură științifică. Gîndiți-vă ce avantaj avem față de indieni, care au intrat dintr-o dată în înțelepciune și care, obținând starea de meditație, tehnica intrării în această stare, nu au știut ce conținut să-i dea. Spiritul care n-a avut în urmă această dublă experiență culturală, prin care Europa a trecut cu prisosință, nu poate obține
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prea mult și indemn. A nu tăcea înseamnă acum a participa la conjurația imoralității cuvântului. 5. În sfârșit, "a învăța să taci" poate fi înțeles ca un corectiv comportamental bazat pe experiența negativă a efectelor vorbirii. Tăcerea devine astfel expresia înțelepciunii dobândite traduse ca prudență. În condiții de patologie culturală, tot ce este context polisemic este preventiv suprimat. Instanța "supervizoare" nu mai face efortul fixării sensului; de îndată ce discursul prezintă cele mai vagi urme polisemice, el este suprimat avîndu-se în vedere posibilitatea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Platon până la Kierkegaard și Heidegger. În ce-l privește pe Noica, este neîndoielnic că, dacă împrejurările nu l-ar fi ținut în frâu, ar fi rămas foarte departe de modelul gândirii pure care acționează doar în măsura în care gândește. "Școala lui de înțelepciune", la care visase încă din tinerețe, era în fond o instituție în toată regula, care nu avea decât să-și elaboreze metodele pentru a pune în mișcare și a dirija destine cărturărești și, prin ele, liniile de forță ale unei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adâncime și gradul de certitudine al unei esențe. Altminteri nu am putea înțelege tenta de misionarism care stăruie asupra principalelor momente ale vieții sale și asupra operei înseși. O anumită febrilitate a ctitoririi (proiecte de institute, ediții și "școli de înțelepciune"), precum și strădania, oarecum disperată, de a crea "o cultură adevărată" - în locul uneia amenințate când de lăutărism și facilitate, când de erudiție și sterilitate, vin la el din teama că la "Judecata de Apoi a istoriei universale" nu vom avea documentele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tradiționale ale învățămîntului public și dacă ar fi fost vreodată chemat să predea, pesemne că ar fi refuzat să o facă: pentru că a visat, toată viața, nu un învățămînt organizat, unde se predau conținuturi de gândire, ci o "școală de înțelepciune", unde se gândește doar. "Întoarcerea la cultură" era întoarcerea la o cultură adamică, ce ar premerge căderii în păcatul unei culturi oficializate și instituționalizate. Însă pentru a realiza acest lucru, trebuie să știi să-ți cauți și să îți alegi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
începe să citească aforismele strălucitoare ale lui Cioran despre moarte, gândul o trimite la un fragment dintr-o scrisoare pe care Kafka i-o scrie în septembrie 1920 Milenei și în care este citată această propoziție dintr-o carte de înțelepciune chineză: "Un învățăcel râde de maestrul lui care îi vorbește doar despre moarte: "Îmi ții mereu discursuri despre moarte, dar de murit nu mori."" După care Kafka comentează: "Este nepotrivit să-ți râzi de eroul care, rănit de moarte, zace
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poate un sceptic de profesie ca mine să ajungă la o atitudine total nesceptică precum aceasta? Am avut îndrăzneala să consider că eram mai eliberat decât Buddha și acum sânt pedepsit pentru iluziile mele. Am jucat prea multă vreme comedia înțelepciunii." (10 mai 1981) La 17 iulie 1981: "Ați devenit centrul vieții mele, zeița unui credincios în Nimic..." Și în altă parte: "După ce ani de zile am vorbit cu sarcasm despre astfel de... lucruri precum dragostea (și așa mai departe), a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am auzit că între timp a ajuns președinte de Academie) care își ticsise spațiul din spate al mașinii, cel vizibil prin lunetă, cu cărți (în limbi străine) aruncate vraiște, într-o neglijență studiată. Cartea devenise o insignă, argument pentru o înțelepciune de tarabă pusă să circule în lume pe patru roți. Parcată pe trotuarul Universității, mașina "plesnea de cultură" și urma pesemne să îi umple de admirație pe studenții care intrau și ieșeau de la cursuri. mat este prilejul însuși ― cărturarul nostru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din cercurile cele esclusive numai ale unor clase ale societății până la {EminescuOpIX 87} abstracțiunea cea mare și puternică a poporului. Pe popor în luptele sale, în simțirea sa, în acțiunea sa, pe popor în puterea sa demonică și uriașă, în înțelepciunea sa, în sufletul său cel profund știe a-l pune pe scenă Victor Hugo și numai el. Adoratoriu al poporului și a libertății, el le reflectă pe amândouă în conture mari, gigantice, pe cari adeseori puterile numai omenești a unui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să se creeze ceva cu minte, dacă, e ca să scoatem odată carul din noroi, trebuie ca din nici o parte să nu ne punem alene mînele în sân. Credem a fi trecut pentru totdeauna timpii aceia în cari poporele-și cugetau încorporată înțelepciunea cea mai mare în eventualele sfere nalte ale guvernului; timpi în cari popoarele lăsau orice inițiativă pre sama cercurilor acelora, pre când ele însele se dedeau letargici și unei neiertate negligențe spirituale. Acuma nu mai poate succede o operă bună
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o actualitate în mare parte trecută. Pe de-o parte un spirit de observație pentru necazurile mici și comice ale vieții, pe de alta un fond de melancolie filozofică, iată părțile constitutive ale poeziilor lui, din care cităm vreo cîteva: ÎNȚELEPCIUNEA OMENEASCĂ Nebun e muritorul ce stă și se gîndește: La rătăcire omul s-a dat a fi supus. Cum să trăiești în pace, așa să mori silește, Cuvântul e dat numai acelui ce stă sus; Acela singur știe de ce lumea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ți-e ție O viață efemeră să, vrei a-nvenina? Ziua de azi e scumpă mai mult decât o mie Din secolul ce încă cutezi a aștepta. Gustați cu tinereță, din fructul frumuseței; Iubiți, iubiți plăcerea pîn' la confinul vieții, Înțelepciune numai acestea pot a fi. Fără amor, plăcere vrun bine - a fi nu poate, Minciuni, deșertăciune sunt celelalte toate, Spre amăgire bune, iar nu a folosi. O! voi, care ca umbra, ca fumul care piere Plecați pe astă vale de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
E drept că pentru crearea unui om mare trebuiește conlucrarea a doi factori; unul este acela al împrejurărilor, al doilea este caracterul și inteligența persoanei istorice. Aceasta a doua condiție Grigorie Ghica Voievod a îndeplinit - o cu desăvârșire. Urmărind cu înțelepciune și cumpătare binele și integritatea patriei sale, le-au menținut cu rară energie personală Pîn' la cea din urmă clipă a vieții sale. Ambasadorul austriac ce era în acea vreme în Constantinopoli s-a văzut silit a încredința pe cancelarul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Alături cu d-nii Zancof și Balabanof, doctorul formează un frumos trifolium bulgaricum. [10 octombrie 1876] ["A ÎNCEPE CU STEREOTIPUL"] A începe cu stereotipul: "trăim în vremi grele și nu știm ce va aduce ziua de mâne " nu adaogă întru nimic înțelepciunea cititorului. Cu toate acestea mai toate organele de publicitate vor da acest răspuns, pentru că este formularea vorbită a tăcerii și o dovadă că omul poate, vorbind, să tacă, mai ales când n-are ce spune. De aceea, lăsând toate combinațiile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pe români, tratați în mod cu totul escepțional? Lasă că Transilvania e de atâta amar de ani într-o adevărată stare de asediu, lasă că înlăuntrul ei se aplică o altă lege electorală și e preste tot lăsată la discrețiunea înțelepciunei ministeriale din Pesta; dar poporul românesc în parte, în mod cazuistic, e vexat de guvernanții săi. Procese urbariale îndreptate contra averei lor private, legi electorale îndreptate contra voinței lor legitime, voturi virile în municipie pentru a îneca voturile locuitorilor, c-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]