7,946 matches
-
m-a luat de gât, amenințându-mă că mă dă pe mâna Securității: ' Ai spus, când ați fost dați afară din Facultate, că cei rămași sunt oamenii Securității, banditule', a urlat el. ' Cred că n-am greșit', i-am răspuns. Țipând în continuare a atras atenția trecătorilor. Câțiva dintre ei, mai curajoși, înțelegând despre ce este vorba, m-au luat sub protecția lor, plecând împreună. Se știe, de asemenea, că Bogdănescu a lucrat ca medic în județul Cluj, iar după 1989
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Ce, mă, Pangrate, nu vrei să te faci om, tot bandit ai rămas? Unde sunt ceilalți, aduceți-i înapoi, ca să-l învețe minte odată!'. Realizând că administrația este complice și nu are scăpare, Pangrate a sărit la geam și a țipat: 'Sunt Pangrate, la camera 103, sunt bătut și chinuit încontinuu, Dâmbu a și murit din bătaie!'; a spart apoi geamul și și-a tăiat gâtul cu o bucată de sticlă. Doctorul Bărbosu, care îl cunoștea pe Pangrate din fabrică, i-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
erau puși să își lingă reciproc terciul de pe față, să se muște de nas ori li se turna mâncarea fierbinte pe gât. Chinurile fizice și psihice îi făceau pe unii (cei care reușeau să ațipească) să se trezească din somn țipând ori izbucnind în plâns. După ce erau bătuți până la leșin, unii deținuți erau întinși pe jos și stivuiți, adică așezați unii lângă alții, iar deasupra lor, perpendicular, erau aruncate alte rânduri de victime. Inutil de adăugat că, la asemenea presiune, majoritatea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de exemplu, nu mai puteam să apar la televiziuni ; eram interzisă, producătorii se băteau ca să mă poată strecura. S-a întâmplat să fiu invitată într-o seară totuși și, când eram pe drum, redactorul-șef a prins de veste, a țipat la realizatorul Ăla, l-a dat afară și m-am trezit cu un telefon care m-a întors din drum. A zis : „Nu mai veniți ! A fost o greșeală“. Situația ajunsese extraordinar de periculoasă. Nimeni nu mai putea să spună
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
m-au luat în schimb pe mine în primire. Stoian și cu colectivul lui, m-au trîntit cu fața în jos și s-au urcat cu picioarele pe mine, apoi mi-au băgat un prosop în gură, ca să nu pot țipa și au început să mă bată cu un picior de la capra de locuri pe care erau așezate paturile. Cu această bucată de lemn m-au bătut la tălpi și la fund pînă cînd am leșinat. Vreo patru zile după bătaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
cap, în stomac și l-au izbit și în față, i-au scos ochiul la circa zece centimetri, așa cel puțin îmi spunea al doilea supraviețuitor care există astăzi, pentru că Diaconescu a murit. Dar Daconescu care mi-a zis: am țipat la ei, dar lăsați-l în pace, este bătrîn și moare. Nu l-au iertat, după aceste lovituri l-au dus la infirmerie și după cîteva ceasuri a murit. A murit în brațele unui fost subaltern de-al lui, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
începe Pribeagu. Îmi plimb prin cafenele mutra ! Am păr în nas și în urechi și- aduc puțin cu Brahmaputra. Mi-e capul bleg și lătăreț, picioarele două prăjine, un singur lucru am măreț, și ! — Și ? — Și-mi pare foarte bine ! țipă, înainte ca sala să fie umplută de hohote și aplauze, chiar și de la alte mese, care auziseră versurile. — Dar te-ai îmbătat bine, amice, de-ai lăsat tu câteva versuri să se-audă de la tine, îl bate pe umăr Mihail
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Țiganul după ei, parcă și mai nervos. O iau la sănătoasa spre Plevnei. — Vă omor când vă prind, mânca-v-aș suflețelele voastre ! se aude monstrul răcnind în spatele lor. — Auzi la ăsta, e mâncător de suflete, fugiți, fraților, mai tare, țipă râzând în hohote Pribeagu. Și așa și alergau, de parcă însăși moartea ar fi fost în spatele lor și ar fi vrut să -i trimită în cealaltă lume. Parcă erau la maraton și se băteau nu doar pentru medalia de aur, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
roșu ! Unul proaspăt înflorit. Dar Mamutu’ nu auzea și nu vedea nimic, toate simțurile lui se prinseseră ca un clește de umerii slabi care se vedeau puțin printre valurile de păr negru și lucios ce îi acopereau. — Mamutule, n-auzi, țipă Pribeagu la el, fugi de ia un trandafir ! — Mai încet... s-a încruntat Cristi. — De ce ? Crezi c-o să murim dacă ne-aude ? Și atunci ea s-a oprit brusc la șușotelile lor, s-a întors, lăsându-și părul parfumat să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o romanță inventată pe loc. Degeaba a încercat Bildu să-i trezească la realitate, n-avea cu cine. Nu era chip de întors cu cei doi amorezați. — Birjar ! Du-ne, frate, la Răcaru să ne potolim setea și inimile înfierbântate ! țipă poetul la vederea primei trăsuri. — Sachi, stai, că n-am bani și pentru birjar, abia de una-două băuturi poate la Răcaru. — Domnișorule Cristian, am eu bani. — Dar n-aș putea... — Domnișorule Cristian ! Nu simțiți că aceasta este o seară de-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce ? De ce s-o oprim tocmai acum și să nu vedem ce alte minunății ne mai ascunde ? Lasă așa, că la următorul chef îmi las ficatul în mâinile și portofelul dumitale. — Urcați sau nu ? întreabă birjarul, sictirit. — Noi nu urcăm, țipă Pribeagu, după care rămâne mut, cu o privire tembelă, către trăsură. Uitați ! Nu urcăm, caleașca se apleacă până la picioarele noastre. Birjarul pornește într-un hohot de râs. — Aveți deci o caleașcă magică ! — Și dumneavoastră, domnule, un ficat de-a dreptul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am convins ! Și nu doar eu, dar și pe conu’ Răcaru. Haida, să te prezint ! — Poftim ? ! — Haida odată, că nu avem timp de pierdut ! Și Pribeagu îl apucă de mână și îl trage de la masă. — Ți-am zis ! se aude țipând Mamutu’, râzând în hohote. Ajung amândoi repede la masa din capăt. — Ia uitați, domnule Răcaru, o frumusețe de băiat și alta nu, și Pribeagu îl trage de obraji pe Cristi. Ia spune, băiete, știi să cânți ? îl ia tare patronul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
domnișoare... Cum să se nască artiști noi dacă nu sunteți îngăduitori cu ei ? Cine știe, poate într-o zi domnișorul mă va prezenta pe mine, ajungând atât de celebru, că voi fi dat uitării. Râsete și aplauze. — Poate că da ! țipă Pribeagu, după ce sala se potolește. — În această seară, doamnelor, domnișoarelor și domni- lor, orchestra Ion Vasilescu și tânărul domn, nimeni altul decât Vasileee Cristian ! strigă Ion Vasilescu, urmat de un ropot de aplauze. Studentul urcă timid pe scenă. De la mese
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
domnule. Păi, și ce crâșmă, dragule ? Ce trebuie să te trag atâta de limbă ? — La Răcaru ! — Aaa, la Răcaru ! Păi, spune așa, domnule... Un pic, zici ? — Un pic mai mult. — Toată noaptea ? — Aproape. Și ce ți-a trebuit să cânți ? ! țipă deodată domnul Vrăbiescu. — Să cânt ? ! — Nu mă duce pe mine cu vorba, Cristian, răgetele tale de măgar nu sunt nici de la amor, nici de la un pic de băutură cu amicii într-o crâșmă. Și orașul ăsta nu e atât de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mea nu fac decât repetiții. În sus, în jos, repetiții. Ceasuri întregi repetiții, zile întregi repetiții, vocalize, exerciții, urcări și coborâri. Bariton nu-s, mi-ați spus, și vă cred, atunci ce atâta Operă ? — Cineva ți-a luat mințile, Cristiane ! țipă și domnul Vrăbiescu. Or fi muierile care s-au udat când au văzut un domnișor așa de arătos cu voce de graur ? — Nicidecum. — Or fi banii atunci, Cristiane ? Te-ai plictisit de cămin și de delicatesuri văzute doar prin vitrină
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
noapte ? — Firește că nu, firește că nu... Și nimeni nu te poate opri să ajungi la Operă, domnișorule Cristian, dacă visul îți va rămâne neschimbat. Ba chiar e un vis măreț. Gata, apla- uze, vă rog ! Aplauze ! începe Pribeagu să țipe. Un om cu visuri ! Bravo ! Bravo ! Să-i facem statuie la Universitate, dragi studenți, căci nimeni n-a mai visat până acum ca dumnealui ! Dumneata ? sare la un tânăr care tocmai ieșea din camera lui. Care-i visul dumitale, zi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
năștea un nou cântec, care purta alt nume și alt dor. Tangourile se înmulțeau în fiecare săptămână, unul mai reușit ca altul, și purtau lumina lor caldă pe toate străzile înguste ale Micului Paris. — Ești un fraier, Bibi, asta ești ! țipă la Cristi frate-său. — Sigur că sunt, sigur că sunt. Dar de ce ? Pentru că nu am vrut să mă fac vreun mare inginer sau nu visez să ajung un mare magistrat, slugă la stat ca tine ? — O, dragul meu, te-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de râs în jur. Te- ai gândit tu în zilele-alea când veneai sfios și timid ca o fufă virgină, ha-ha, la pian la Răcaru, că ai să ajungi aici ? — Că o să ajungem, ce Dumnezeu aș fi făcut fără voi ? — Băi ! țipă Fernic la un chelner. Copile, adu-ne o ladă de șampanie ! — Ce șampanie, domnule ? — Chiar, ce șampanie, domnule ? Adu- ne, copile, un butoi de vin în care să ne-mbăiem ficatul, ne-am săturat să bem, ne scoatem organele direct
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
barului, care era la numai câțiva metri. Barmanul nici vorbă să se ia de ei, stătea într-un colț, tremurând din toate încheieturile și rugându-se să se termine mai repede. — Hai să-l luăm p-ăla mare, pe scandalagiu, țipă unul, cu gând să-i sucească gâtul lui Ionel. Dar când să se apropie de bar și să sară peste tejghea, se trezesc că vin spre ei tot felul. Cristi și Pribeagu încep să arunce ca nebunii spre inamici cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de invidiat pe concurenți. Le mai face cu ochiul, își mai țuguie buzele, mai scoate limba, se maimuțărește, încercând să-i irite. — Doi ! Unu ! Și deodată trage și se aude un bubuit teribil. Moment în care toți concurenții încep să țipe și să dea cu bicele în cai. — Aida, copii ! Aida ! țipă Fernic, care și ia un avans de câțiva metri. — Din stânga vin francezii, din stânga ! zbiară Pribeagu, iar Fernic o ia ușor spre dreapta, cât pe ce să se accidenteze cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
țuguie buzele, mai scoate limba, se maimuțărește, încercând să-i irite. — Doi ! Unu ! Și deodată trage și se aude un bubuit teribil. Moment în care toți concurenții încep să țipe și să dea cu bicele în cai. — Aida, copii ! Aida ! țipă Fernic, care și ia un avans de câțiva metri. — Din stânga vin francezii, din stânga ! zbiară Pribeagu, iar Fernic o ia ușor spre dreapta, cât pe ce să se accidenteze cu turiștii. Din stânga mea, adică dreapta ta, urlă din nou Pribeagu, corectându
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu viteză pe lângă ei, Cristi începe să arunce ca un nebun cu batiste înspre ei, una reușind să se prindă chiar de fața unuia și, până s-o dea la o parte, să-i facă să încetinească puțin. — Bine-așa ! țipa Fernic. Bine-așa, hai că îi avem la dege- tul mic ! Dă-le, Cristi, dă-le cu ce nimerești ! — Din stânga, din stânga, acum ! — Stânga ta ? — Nu, stânga ta, stânga bună, vin potcovarii ! zbiară Pribeagu. — Cristi ! — Acum ! strigă el și se apleacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să sară parcă în toate direcțiile, abia o ține pe o linie dreaptă Ionel. Toți trei urlă de spaimă, când se văd ieșiți de pe Cățelului, pe drumul de țară, în mijlocul unor câmpuri și fără niciun felinar. Băi, nu văd nimic ! țipa Fernic. E beznă completă. — Taci, că ne-obișnuim imediat, sare Pribeagu. Și o altă împușcătură se aude în gol. — Sunt în spate, mă ? — Francezii par, dar la distanță ! — Franțuzii trag ? Trage și tu spre ei, Cristiane. Cristi scoate pistolul și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mult să se țină unii de alții. Sărea când nici nu te așteptai și se mai auzea câte o împuș- cătură, de aveai impresia că poate nimeri pe oricine, oricând. Sunt amândoi în spate, cred că trag unii în alții, țipă Cristi. — Cât e distanța ? — Zece metri să tot fie, poate chiar mai bine. — E bine, mă, e bine, hai, căluțule ! și Fernic dă cu biciul și mai tare. Haide, copiii mei, că după vă iau o căpiță numai de ovăz
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
chiar mai bine. — E bine, mă, e bine, hai, căluțule ! și Fernic dă cu biciul și mai tare. Haide, copiii mei, că după vă iau o căpiță numai de ovăz, o să vedeți, hai, copiii mei ! — Aoleo, curba, curba, bă ! Curba ! țipă Pribeagu la Fernic, care n-o observase la timp. — Țineți-văăă ! Însă viteza era prea mare, iar când caii au tras brusc spre dreapta, trăsura nu i-a mai urmat. O ruptură, de parcă s-ar fi crăpat lumea în două, le-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]