17,588 matches
-
Ronnie izbucni În râs. —O, cred că ne putem Învoi la asta. În loc să participe și ea la voioșia generală, mătușa Sylvia părea brusc stânjenită. Nu vreau să vă stric cheful, dar voi doi sunteți siguri că vreți să aveți un adolescent În casă când veți fi pe la 65-70 de ani? N-o să vă fie prea ușor. Ne-am gândit foarte bine la toate astea, spuse Phil. Cred că știm În ce ne băgăm. Și știi și tu cât de tare mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ăștia jocuri mecanice? Întrebă Sam. Mor după jocurile mecanice. Speram c-o să-ntrebi. Hai după mine. Și-au cheltuit mărunțișul pe jetoane și se lăsară ghidați de luminițele stridente și sunetele cu iz marțian. Majoritatea aparatelor fuseseră ocupate deja de adolescenți zgubilitici În treninguri cu glugi. La vreo două erau bărbați cu ochi goi, injectați, și cu geci vulgare de piele. — Am o metodă de a câștiga la jocurile de noroc, spuse Sam. Merg la sigur. Dai târcoale unui aparat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de lire aici. Se trezi aruncându-se la gâtul lui și pupându-l pe obraz. Oamenii care jucau la aparate vecine Îi văzuseră câștigând și se Întorseseră să se holbeze. Pentru o clipă, Ruby crezu că o să aibă probleme când adolescenții În treninguri, care Încă erau pe-acolo, strigară: „Ne-au ciordit ăștia banii!“. Dar Își traseră glugile și o șterseră. —Vezi, râse Sam. Și mai râdeai de metoda Epstein. Dând din cap amuzată, Ruby se lăsă În jos și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu mi-a rămas nici o plăcere. Doar mirosul respirației mele, în timp ce ultimele gemete mureau pe divanul acela. Și stânjeneala, și o neașteptată tristețe, care în întunericul acela violat era și mai tristă. Picioarele îmi înțepeniseră și eram murdar ca un adolescent. Câinele, care nu pierduse un geamăt din orgasmul meu, îmi stătea lângă genunchi. M-am ridicat și, lovind-mă de lucruri, am căutat baia. Am găsit o ușă și un fir electric pe perete, l-am urmat până la întrerupător. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
făcu o scurtă intrare în vintrele mele, traversându-le ca un submarin. Era din nou seară, eram din nou singur în oraș. Am răsturnat pe birou un sertar plin cu fotografii. Îmi căzu în mână o imagine a mea de adolescent, cu o pereche de pantaloni scurți și un chip plin de umbre. Eram gras, nu-mi aduceam aminte să fi fost așa. Câțiva ani mai târziu eram deja slab ca un țâr, cum se vede într-o fotografie din primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
degetul mare și arătător, privindu-se În oglindă. Golirea lor și țâșnirea lichidului gălbui Îi trezea o plăcere vagă, impură și iritantă. Cincizeci de ani, ca sarcina unei femele de elefant, funcționarul acesta șters se dezvoltase În pântecul copilului, al adolescentului și al tânărului. Iată că cei cincizeci de ani trecuseră, sarcina ajunsese la termen, pântecul se deschisese, iar fluturele născuse crisalida. În această crisalidă Fima se recunoscu pe el Însuși. Înțelese de asemenea că acum rolurile erau inversate, că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
asta. Dar alteori se Îndrăgostea din nou de degetele ei puternice, cu care-și masa la sfârșitul zilei gleznele fine, sau de obiceiul ei de a-și flutura genele, dusă pe gânduri, și atunci o curta din nou ca un adolescent sfios și pasionat, până când ea Îl lăsa să-i bucure trupul, să o pătrundă cu precizie și ardoare și cu un fel de atenție profundă. Uneori, În timpul vreunei certe meschine, Îi spunea: Ai răbdare Yael, o să treacă. Încă puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În birouri, pe stradă, la rând la autobuz și probabil și În intimitatea dormitoarelor noastre. În Beer Yaakov, un bolnav de cancer Își ucisese soția și cei doi copii, pentru că nu putuse accepta ca soția sa să devină religioasă. Patru adolescenți din familii bune din Hod Hașaron ținuseră ostatică Într-o pivniță o retardată mintal, o violaseră și o maltrataseră fără oprire timp de trei zile și trei nopți. Un tată furios fusese cuprins de isterie Într-o școală din Afula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și a Yaelei, fără să ceară voie. O frunzări până când dădu peste un capitol ciudat despre obiceiurile sexuale ale eschimoșilor: În fiecare an, primăvara, aceștia alegeau o femeie matură, care rămăsese văduvă În iarna aceea, și o puneau la dispoziția adolescenților, ca parte a inițierii lor. După zece minute stinse lumina, se ghemui, Îi ordonă organului său să se calmeze și lui Însuși - să adoarmă imediat. Dar avu din nou senzația că un orb umbla pe-afară, pe strada pustie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cartea pe care ai luat-o de pe raftul lui Ted, să descifrezi viața vânătorilor de balene din Alaska, să-ți imaginezi simplitatea nomazilor sălbatici, să te exciți puțin descoperind obiceiurile sexuale ciudate ale eschimoșilor. Acela de a pune la dispoziția adolescenților o văduvă coaptă ca parte a ritualului de inițiere Îi trezi brusc pulsații delicioase În abdomen. Mâinedimineață le va explica totul iubitelor sale, care Îl vor ierta cu siguranță: doar era vorba, mai mult sau mai puțin, de intervenția unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ar fi obținut măcar o singură dată, viața i s-ar fi schimbat cu mult În bine. Gândindu-se a doua oară, expresia „viața i s-ar fi schimbat cu mult În bine“ i se păru potrivită mai degrabă unui adolescent confuz, cu fața plină de coșuri, nu unui om capabil să stea În fruntea unei țări aflate În plină criză și să o conducă pe drumul către pace. Mai târziu, Fima zăbovi o vreme În pragul unui magazin micuț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
liber, chiar dacă în jurul copacilor bătrâni se simțea deja un abur de răcoare. Armin era cu un an mai mare decât mine, să tot fi avut zece sau unsprezece ani. Era băiatul administratorului și vecin cu fata lui Onkel Rodolph, un adolescent cu ochi pătrunzători de culoare închisă, cu un păr des, pieptănat cu cărare; se așeză la masă fără pic de sfială, cu o siguranță de sine pe care nu o întâlnisem nici la mine, nici la colegii mei. Asculta serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
palma mea. În loc de asta se puteau citi acolo lucruri pe care nu le făcuserăm niciodată. Armin era „cercetătorul incoruptibil“, eu „capul limpede“ al „Two-men Team-ului“, eram lăudați ca niște cercetători ai Antichității și, în același timp, descriși ca niște adolescenți care doar mimau că ar fi fost arheologi - așa cum se joacă niște copii de-a doctorii sau vardiștii - și, de fapt, ne prefăceam. În zilele de după publicarea articolului, câțiva necunoscuți îmi zâmbeau dând din cap, unii chiar intrau în vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
iar prezentul, cu toată revărsarea lui de belșug și culoare, lăsa o impresie atât de previzibilă, încât până și rebeliunea fratelui meu - pe care, desigur, toți voiau să o țină în frâu - nu trecea decât drept un fenomen general, caracteristic adolescenților și „neciopliților“ de azi. Acum purta renumita lui chică, voia să pară în continuare „primitiv“, un lumpen care preferă să își bea berea cu colegii decât să înfulece întruna jigot, cânta în orchestra lui, avusese și câteva apariții pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de mână, părând să prefere să se țină de bara de siguranță. Foarte strâns. Bănuiesc că e un șoc pentru organism prima dată, dar personal nu-mi amintesc. Eu și Mark am început să venim aici de pe vremea când eram adolescenți. Pe vremea aia era mai mult o simplă grădină zoologică din câte îmi amintesc. —De ce nu mergem să vedem animalele? mă întrebă Ed tremurând. Am auzit că e un tren suspendat cu care poți face turul. Eu am râs. — Aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ostilitate în vocea lui. Reușisem să vorbesc cu el fără să-mi cântăresc fiecare cuvânt. Nu erau nici un fel de acuzații implicite în frazele acelea simple. Nu mai era bărbatul care nu voia să-mi facă un copil și nici adolescentul care mă înșelase. Era bărbatul cu care-mi petrecusem toată viața ca adult, singurul bărbat pe care l-am cunoscut și iubit cu adevărat. Suferea, iar eu voiam să-l alin. Mai mult, Harry mi-era și mie tată pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
atât de mare, cu atâtea camere în stăpânire și atâția oameni. Întotdeauna mi-am imaginat că aș uita de unul dintre copii sau de una dintre camere și m-aș trezi într-o zi de decembrie și aș descoperi un adolescent zdrențuros în mansarda amenajată care nu a mai fost la școală de la începutul mileniului și care s-a hrănit cu porumbei în tot acest timp. Am sunat la ușă fiind îngrozită de haosul dezlănțuit înăuntru. M-am uitat la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
interpuse, izgonindu-le pe femei. Henry tocmai voia să Își exprime recunoștința, când salvatorul său adăugă: — Nu-l interesează de-astea de-alde voi, așa-i, drăgălașule? Și Îi făcu sugestiv cu ochiul. În spatele lui era o mică bandă de adolescenți Îmbrăcați În același fel pestriț, care Îi priveau rânjind. Femeile se Îndepărtară cu batjocuri și hohote de râs. — Ești prieten cu Oscar? Îl Întrebă tânărul. — Bineînțeles că nu, Îi răspunse el. Scuză-mă. — Bine, dacă-l vezi, transmite-i dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe gât o ceată de mitocani rudimentari care se dădeau plictisiți, dintre care unii reușeau să pună pe hârtie, eventual, pizde păroase și omuleți cu mădulare de o lungime excesivă. Pe nesimțiți îi lăsa în voia lor - în grupuri mici, adolescenții prost-crescuți jucau skat sau dormeau timp de două ore - iar pe ceilalți îi confrunta cu probleme de perspectivă. Se ocupa numai de doi sau trei dintre elevii ei, care, după părerea ei, aveau o fărâmă de talent. Așa se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ajuns la câteva concluzii interesante. Dar niciodată ceva fundamental. Această expediție este șansa mea de a realiza Într-adevăr ceva. Șansa de a-mi vedea numele În cărți. Norman Înțelegea acum altfel entuziasmul și energia lui Ted, comportamentul său de adolescent neobosit. Ted nu era un retardat emoțional; era pur și simplu pornit. Și se agăța de tinerețea sa din cauza sentimentului că timpul trecea și Încă nu realizase nimic. Era o situație neplăcută și tristă. — Păi, expediția nu s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
inimilor și al florilor. Și în același sens, mi se pare că penis îmi aduce prea mult aminte de lecțiile de biologie de la școală, când înlocuitoarea profesoarei, roșie ca racul, explică sistemul reproducător uman în fața unei clase plină ochi de adolescenți care rânjesc cu gura până la urechi. Nu e o descriere destul de umană. Dar cum altfel să-i spun? Știu că există sute de cuvinte, dar nici unul nu mi se pare potrivit. Ce ziceți de „sculă“? Ăsta e un termen foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în plan o discuție calmă și civilizată? a întrebat-o cu blândețe partea rațională a creierului meu pe partea pusă pe harță. Ei, nu ăsta era planul? Presupun că da, a recunoscut ofticată partea pusă pe harță. Parcă era un adolescent ursuz. Putem măcar să încercăm să ne controlăm? a întrebat partea rațională. —Trebuie să mă opresc, mi-am spus singură trăgând aer în piept. Am să mă opresc. —Claire, a spus James străduindu-se să pară blând - în timp ce se chinuia iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din istorie”, Tony Richardson. În zilele noastre, arta Înseamnă a transmite orice fel de comunicare care-i poate aduce bani artistului și producătorului. Banii. De Martin Amis. Singura preocupare. Și singura condiție: cîți mai mulți spectatori. Cine sînt cei mai mulți spectatori? Adolescenții și imbecilii. Oamenii care vin de la slujbă și vor să se Înveselească după o zi de muncă. Să-și epileze stresul. Mintea. Pe aceștia nu-i socotim, pot foarte bine să doarmă. Adolescenții n-au avut timp să-și formeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai mulți spectatori. Cine sînt cei mai mulți spectatori? Adolescenții și imbecilii. Oamenii care vin de la slujbă și vor să se Înveselească după o zi de muncă. Să-și epileze stresul. Mintea. Pe aceștia nu-i socotim, pot foarte bine să doarmă. Adolescenții n-au avut timp să-și formeze bunul gust, iar imbecilii sînt bucuroși. Ăsta-i publicul. Nu Întîmplător toate prezentările filmelor de top Încep cu bugetul și Încasările În locul comentariilor critice aplicate, În loc de orice, iar cînd vezi că punctajele maxime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
repetă, compozițional identic, cu o altă femeie, un bătrîn ce poartă ochelari, un tînăr cu barbă. Planuri detaliu: Lovituri În abdomen, degete rupte, frunți sparte. Sonor: „Vrem liniște”, strigă un miner În timp ce cară cu mare forță pumni În figura unui adolescent. Gros-planuri: O tibie fracturată ieșind prin țesătura unor pantaloni; doi dinți pe caldarîm; stropi de sînge ce sar În toate părțile. Sonor: „Două fire, două paie, / Ia Ciuleandra la bătaie, / Și-nc-o dată, măi flăcăi, / Hooop, și-așa, și-așa”. Cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]