7,379 matches
-
Devine pilot al societății SARTA, înființată în 1935. Cade pilotând avionul Potez 560 F-AOCD al SARTA în urma unei defecțiuni mecanice, fiind primul aviator român victimă a unui accident aviatic al unei curse regulate civile. Este comemorat prin mitinguri aviatice la aerodromul Cilieni, lângă Băilești. În Primul Război Mondial se înrolează ca voluntar și este repartizat la Divizia 2-1 Cavalerie, comandată de generalul Cleante Davidoglu. Având gradul de plutonier de cavalerie, ia parte la forțarea Tisei și la șarjarea unităților lui Béla
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
sub comanda generalului Gheorghe Rusescu, și asistă personal la episodul opincilor puse pe turnurile clădirii parlamentului. La terminarea războiului se retrage cu Regimentul 6 Cavalerie la Cluj, unde se împrietenește cu aviatorii din garnizoană. Pilotul Dumitru Maiorescu îl invită la aerodromul Someșeni, unde efectuează un zbor de jumătate de oră cu Ivanovici ca pasager, care se hotărăște să devină aviator. Spre norocul său, dintr-un ordin al Ministerului de Război află că se fac înscrieri la "Centrul de Instrucție al Aeronauticii
Petre Ivanovici () [Corola-website/Science/330929_a_332258]
-
de Sprijin 58.5 i-a fost atribuită sarcina de a asigura apărarea antiaeriană pentru portavioane, "Alaska" fiind însoțitoarea portavioanelor "Enterprise" și "Saratoga". Flota s-a îndreptat spre Japonia la 10 februarie pentru a efectua bombardamente aeriene asupra Tokyoului și aerodromurilor vecine. Japonezii nu au atacat flota în timpul operațiunii. În continuare "Alaska" a fost transferată Grupului de Luptă 58.4, cu misiunea de a sprijini asaltul la Iwo Jima. La Iwo Jima a asistat portavioanele timp de 19 zile, după care
USS Alaska (CB-1) () [Corola-website/Science/331011_a_332340]
-
Consiliul suprem de război interaliat a decis că, dacă Roma intră în război alături de Germania, aviația aliată trebuia să execute atacuri împotriva țintelor industriale și petroliere din nordul Italiei. Pentru acest scop, francezii au oferit avioanelor RAF accesul pe două aerodromuri, de la nord de Marsilia. Britanicii au organizat aici baze înaintate operaționale și de realimentare cu combustibil. La Marsilia au sosit cartierele generale ale Grupului de aviație nr. 71 pe 3 iunie. Acest grup de bombardament era dotat cu avioane Whitley
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
și, pe 13 iunie, 33 bombardiere SM.79 din cadrul 2 Squadra Aerea a atacat aeroporturile tunisiene. În aceeași zi, bombardierele Fiat BR.20 și CR.42 din cadrul 1 Squadra Aerea (nordul Italiei) au efectuat primele raiduri împotriva Franței metropolitane, bombardând aerodromurile din ZOAA, în vreme ce 3 Squadra Aerea (Italia centrală) a atacat instalațiile portuare și vasele de transport franceze de pe litoralul Mediteranei. Imediat după declarația de război, Haddock Force a început pregătirile pentru executarea unor raiduri de bombardament. Francezii, de teama represaliilor
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
primele ore ale zilei de 12 iunie, zece bombardiere au reușit să atace Torino, iar alte două au bombardat Genova. Apărarea antiaeriană nu a reușit să detecteze bombardierele britanice până în momentul în care acestea au ajuns deasupra țintelor. Operatorii de pe aerodromul Caselle din Torino au confundat bombardierele cu propriile avioane decolate din Udine și au aprins luminile de aterizare de pe pistă. La Torino, bombardierele britanice nu au reușit să distrugă nicio țintă industrială, au ucis 15 civili și au părăsit zona
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
împotriva Italiei sau Libiei. La început, propunerea sa a fost respinsă. Pe 15 iunie, 3 Squadra Aerea a trimis mai multe bombardiere SM.79 și G.50 să bombardeze Corsica iar, pe 16 iunie, bombardiere Breda Ba.88 ca să atace aerodromurile de pe insulă. Cea mai violentă bătălie aeriană a campaniei a avut loc în sudul Franței pe 15 iunie, când avioanele de vânătoare franceze D.520 și MB.151 au atacat bombardierele italiene Fiat BR.20 escortate de avioane de vânătoare
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
italiene din Menton, au bombardat din greșeală propriile baterii de la Capo Mortola, aflate la 10 km distanță. "Armée de l'Air" din sudul Franței nu a participat în nici un fel la apărarea Liniei Alpine, fiind mai interesată de apărarea propriilor aerodromuri împotriva atacurilor italiene. Au existat în acea perioadă zvonuri despre mitralierea coloanelor de refugiați de pe drumul Paris - Bordeaux de către aviatorii italieni. Acestea nu au nicio bază reală. Piloții "Regia Aeronautica" nu s-au aventurat în iunie 1940 mai departe de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
detonarea torpilelor de la bord”. Această presupunere a fost utilizată în scop propagandistic și „a creditat forțele de coastă italiene cu o aură exagerată de eficiență”. Acțiunile marinei militare au fost însoțite de bombardamentele efectuate de "Armée de l'Air" împotriva aerodromurilor italiene și ale RAF împotriva Genovei. Raidul naval francez l-au determinat pe Mussolini să ordone forțelor aeriene italiene să declanșeze bombardamente împotriva Franței metropolitane. Pe 17 iunie, atacul goeletei "La Curieuse" a obligat submarinul italian "Provana" să iasă la
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
este al doilea aeroport internațional al Israelului. Ovda a fost construit inițial că aeroport militar în anul 1980 ca urmare a retragerii Israelului din peninsulă Sinai conform clauzelor tratatului de pace dintre Israel și Egipt, cănd aviația militară israeliană necesită aerodromuri alternative celor din bazele sale din Sinai. În zilele noastre aeroportul deservește ca destinație a multor zboruri comerciale spre portul Eilat, mai ales pentru avioane mari care nu pot utiliza piștele scurte al aeroportului Eilat. Este vorba mai ales de
Aeroportul Ovda () [Corola-website/Science/335491_a_336820]
-
continuare, "Guam" s-a întors la Grupul de Sprijin 58, atribuit Diviziei de Crucișătoare 16, parte a Grupului de Luptă 58.4, îndreptându-se spre Okinawa. Pe noaptea de 27-28 martie, "Guam" și restul Diviziei de Crucișătoare 16 au bombardat aerodromul din Minamidaitō. După efectuarea bombardamentului, "Guam" s-a întors la sprijinirea portavioanelor în timp ce au condus operațiuni în Nansei Shoto până la 11 mai. Nava s-a îndreptat în continuare spre Ulithi pentru mentenanța regulată și pentru a se reaproviziona cu provizii
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
Waterford, aceasta nu a avut loc în timp util. În schimb, aflat pe continent la 17 iunie 1915, Warneford a fost decorat cu legiunea de onoare de către comandantul armatei francez, generalul Joffre. După un prânz oficial, Warneford a mers la aerodromul de la Buc pentru a lua un avion și a-l duce RNAS la Veurne. După un zbor scurt de test, el a mai urcat la bordul avionului pentru a transporta ca pasager pe ziaristul american Henry Beach Newman. În timpul unei
Reginald Warneford () [Corola-website/Science/334358_a_335687]
-
de zbor ale "Luftwaffe". În ciuda condițiilor meteo grele, "Luftwaffe" a reușit să ridice în aer 500 de avioane pe 16 decembrie, cu mult peste ceea ce reușise în ultimile luni. Această primă zi fusese data planificată inițial pentru declanșarea atacului împotriva aerodromurilor aliate, ceea ce avea să fie numită Operațiunea "Bodenplatte". În cele din urmă, condițiile meteo s-au dovedit prea dificile, iar operațiunile au fost oprite. Ofensiva a început în condițiile asigurării elementului surpriză. Sarcina respingerii atacului terestru german a revenit Comandamentului
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
pierdut cel puțin șapte avioane de vânătoare doborâte de focul antiaerienei. III./JG 2 a pierdut 10 avioane. Alte șapte avioane Bf 109 din cadrul II./JG 2 au fost doborâte cel mai probabil de antiaeriana aliată. JG 2 a atacat aerodromurile Asch și Ophoven dintr-o eroare. Misiunea JG 2 a fost un dezastru. I./JG 2 a pierdut 18 avioane Fw 190, iar alte șase au fost avariate de focul artileriei și al avioanelor inamice. Pierderile au reprezentat 73% din
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
misiune de cercetare, astfel că majoritatea aparatelor de zbor se aflau deja în aer. Escadrila 401 se pregătea pentru decolare când avioanele din cadrul JG 6 și-au făcut apariția în zonă la 09:15 . Cei mai mulți piloți germani nu au văzut aerodromul, fiind preocupați de menținerea formației strânse la joasă altitudine. În aceste condiții, piloții escadrilei 401 au reușit să decoleze. Câțiva piloți germani au fost autorizați să atace, în vreme ce grupul principal a continuat să caute aerodromul de la Volkel. II./JG 6
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
piloți germani nu au văzut aerodromul, fiind preocupați de menținerea formației strânse la joasă altitudine. În aceste condiții, piloții escadrilei 401 au reușit să decoleze. Câțiva piloți germani au fost autorizați să atace, în vreme ce grupul principal a continuat să caute aerodromul de la Volkel. II./JG 6 a atacat o pistă de la Helmond pe care nu era niciun avion parcat, iar mai mulți piloți germani au fost doborâți de focul antiaerienei aliate. În scurtă vreme, II./JG 6 a trebuit să facă
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
aici au rămas neatinse. Singurul succes al JG 6 a fost atacul dat din eroare de I./JG la Eindhoven, unde germanii au pretins distrugerea a 33 de avioane de vânătoare și 6 bombardiere medii. La fel ca în cazul aerodromului de la Volkel, cele de la Helmond și Heesch au scăpat neavariate. În luptele aeriene din spațiul aerian al aeroportului Helmond, JG 6 a pretins doborârea a șase avioane aliate. În realitate, germanii au reușit să doboare doar două avioane Spitfire, unul
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
plecate în misiune, a pierdut 16 piloți morți sau dispăruți și șapte căzuți prizonieri. În afară de comandantul de grup Kogler, au mai fost pierduți "Gruppenkommandeure" Helmut Kühle, "Staffelkapitane" ("Hauptmann" Ewald Trost - prizonier, "Hauptmann" Norbert Katz - mort, Lothar Gerlach - dispărut sau mort). Aerodromul Deurne trebuia să fie distrus de "Jagdgeschwader" 77 (JG 77). Antwerp era gazda celui mai important contingent aerian aerian (nouă escadrile). Aeroportul fusese atacat în mod repetat cu rachete V-1 și V-2, împotriva cărora fuses dotat cu o
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
109 ale II./JG 77 au decolat și ele. Toate aceste avioane s-au întâlnit în dreptul localității Bocholt, unde au format un singur grup. De aici, s-au îndreptat spre Antwerp, iar avioanele din cadrul JG 77 au trecut prin dreptul aerodromului Woensdrecht. Aici era baza pentru No. 132 Wing RAF și cele cinci escadrile de Spitfire; 331, 332 (norvegian), 66, 127 și 322 (olandez). Unii dintre piloții germani din cadrul II./JG 77 au crezut în mod greșit că au ajuns la
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
avioane distruse și 31 avariate. Germanii au pierdut opt avioane de vânătoarea, dintre care șapte Bf 109, iar alte trei au fost avariate. Aeroportul Le Culot nu a fost atins de atac. II (Sturm)./JG 4 a decolat pentru atacarea aerodromului Le Culot la 08:08. Pe drum, germanii s-au rătăcit și au atacat aeroportul Asch. Mai apoi, ei au pretins că au distrus un avion P-47, că au avariat două bimotoare și au distrus două trenuri și câteva
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
de recunoaștere Auster. Cel mai probabil a fost vorba de un avion american al escadrilei 125. La sfârșitul raidului, aproape toate aparatele de zbor ale grupului german fuseseră doborâte. I. și III./JG 4 ar fi trebuit să atace împreună aerodromul Le Culot. Cele 35 de avioane Bf 109 (nouă din cadrul III./JG 4) au decolat la 08:20 și s-au îndreptat spre nord-vest. Două Ju 88G-1 din cadrul II./ NJG 101 conduceau raidul pe post de avioane de dirijare. O
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
la 08:20 și s-au îndreptat spre nord-vest. Două Ju 88G-1 din cadrul II./ NJG 101 conduceau raidul pe post de avioane de dirijare. O parte a avioanelor I./JG 4 a atacat grupul de vânătoare RAF No. 125 de pe aerodromul Ophoven. Numărul avioanelor Spitfire distruse nu este cunoscut cu exactitate. Se știe sigur că au fost distruse două avioane P-47 și unul B-17. I./JG 4 a raportat dispariția a două Bf 109, avarierea unui și distrugerea unui altui
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
Bf 109 ale II. "Gruppe". Planul a prevăzut un atac la joasă înălțime efectuat de I și III./JG 11, în vreme ce II./JG 11 trebuia să asigure acoperirea aeriană împotriva vânătorilor din USAAF. Piloții au primit hărți și fotografii ale aerodromului, dar nu au cunoscut numele țintei până în dimineața atacului. După ce au intrat în spațiul aerian controlat de aliați, germanii au pierdut patru avioane doborâte de antiaeriană. În timpul deplasării, JG 11 a ajuns exact deasupra aeroportului Ophoven. Aproximativ o jumătate dintre
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
care inginerul aviator H. Kaspar făcut un zbor de test, iar la 23 octombrie același an, după a doua încercare, el a luat avionul lui "Bleriot" la o înălțime de 30 de metri și a făcut un zbor orizontal peste aerodromul Cernăuți. După aceea, primul zbor din istoria Bucovinei de care s-au bucurat locuitori din Cernăuți a fost un zbor a aviatorului român Aurel Vlaicu. În zborurile demonstrative, el a arătat planul de design propriu, în prezența a 30 de
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]
-
la o reorganizare completă a forțelor aeriene din România. Cooperarea cu țările vecine a îmbunătățit foarte mult de starea aviației românești. Odată cu dezvoltarea rapidă a aviației civile în septembrie 1926 începe discuția cu privire la achiziția de terenuri comunitate "Rogizna" de la aeroport. Aerodrom ar trebui să servească companiile aeriene interne și internaționale, în special polono-român. În 1927 o pășune din apropierea satului. Rogizna deveni "Aeroportul Cernăuți" și este pe această pistă în august 1928 a aterizat primul zbor regulat de pasageri de la București, si
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]