10,371 matches
-
1499), urmate de Mihnea Vodă cel Rău (1510), care a fost ucis în fața bisericii de către "Iacșăg". În ferulă se mai păstrează vechiul amvon de piatră din 1520 realizat de Andreas Lapicida, o cristelniță de marmură din secolul al XVII-lea, altarul de la Dobârca, precum și alte obiecte bisericești.
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
renovări. Pentru construirea acestui lăcaș de cult s-a folosit piatră de râu și cărămidă arsă, iar pentru acoperiș, inițial șindrila și ulterior țigla. Biserica, realizată în stil gotic, este simplă, cu o navă de dimensiuni mici, terminată cu un altar semicircular. Întreaga construcție a fost întărită cu nouă contraforți, fiecare având două trepte. Pentru iluminarea interiorului au fost amenajate patru ferestre pentru naos, câte două pentru fiecare parte laterală, și două pentru altar. Ferestrele sunt specifice stilului gotic, înguste și
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
navă de dimensiuni mici, terminată cu un altar semicircular. Întreaga construcție a fost întărită cu nouă contraforți, fiecare având două trepte. Pentru iluminarea interiorului au fost amenajate patru ferestre pentru naos, câte două pentru fiecare parte laterală, și două pentru altar. Ferestrele sunt specifice stilului gotic, înguste și înalte, însă terminate în partea superioară nu în arc frânt, ci semirotunjit, dovada intervenției ulterioare asupra bisericii. Spațiul ferestrelor este divizat în șase registre. Turnul patrulater al bisericii a fost adăugat în anul
Alma, Sibiu () [Corola-website/Science/299834_a_301163]
-
și "Demichelli" în colaborare cu șeful trupei de actori, "Marinescu". Totodată, Victor Eftimiu în colaborare cu Emil Gârleanu scriu un scenariu de film pe care îl oferă contra cost unui anume "Georgescu". Acest film, numit "Dragoste la mănăstire”" sau "„Două altare”" și prezentat abia în 1914 a rulat doar opt zile. Și asta deoarece pelicula era alcătuită doar din filmările făcute în cursul a două probe pentru rol, susținute de către Tony Bulandra și Marioara Voiculescu, completate cu „titluri” și scrisori lungi
Filmul românesc până în 1948 () [Corola-website/Science/299822_a_301151]
-
identificare. Biserica "Buna Vestire" se găsește în incinta cimitirului. Acesta se afla amplasat pe un deal în sudul comunei Apoldu de Jos. Biserica a fost construită la începutul secolului al XIX-lea din contribuția credinciosilor. În 1818 au fost pictate altarul, arcada din fața altarului, cei patru evanghelisti și câțiva sfinți reprezentați prin medalioane de pânză.Are formă de cruce, având pronaos, naos și altar, fiecare cu o cupola proprie, rezemându-se pe arcade solide. S-au facut unele reparații și lucrări
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Vestire" se găsește în incinta cimitirului. Acesta se afla amplasat pe un deal în sudul comunei Apoldu de Jos. Biserica a fost construită la începutul secolului al XIX-lea din contribuția credinciosilor. În 1818 au fost pictate altarul, arcada din fața altarului, cei patru evanghelisti și câțiva sfinți reprezentați prin medalioane de pânză.Are formă de cruce, având pronaos, naos și altar, fiecare cu o cupola proprie, rezemându-se pe arcade solide. S-au facut unele reparații și lucrări de întreținere în
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
a fost construită la începutul secolului al XIX-lea din contribuția credinciosilor. În 1818 au fost pictate altarul, arcada din fața altarului, cei patru evanghelisti și câțiva sfinți reprezentați prin medalioane de pânză.Are formă de cruce, având pronaos, naos și altar, fiecare cu o cupola proprie, rezemându-se pe arcade solide. S-au facut unele reparații și lucrări de întreținere în anii 1961 (la interior) și 1967 (exterior). Dintre preoții slujitori se pot aminti încă de la 1813: Nicolae Orăștean, Moise al
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
Frescele sunt opera a doi pictori greci, Rhallis Kopsidis și Ghiorghios Chochlidakis, care s-au inspirat, ca stil, din școlile iconografice macedoneană (secolele XI-XIV) și cretană (secolele XIV-XVII). Programul iconografic este cel tipic al epocii împăraților Paleologi (secolele XIII- XIV). Altarul a fost decorat, de o echipă de pictori conduși de L. Raffin, în stilul frescelor sârbești vechi. Biserica latină a mănăstirii, dedicată Mântuitorului, situată în partea de nord a mănăstirii, a fost construită între 1981 și 1988. Ea se inspiră
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
de pictori conduși de L. Raffin, în stilul frescelor sârbești vechi. Biserica latină a mănăstirii, dedicată Mântuitorului, situată în partea de nord a mănăstirii, a fost construită între 1981 și 1988. Ea se inspiră din planul bazilical (atrium, naos et altar). Prima piatră la temelia bisericii provine de la Muntele Sion de la Ierusalim, și a fost pusă la 2 noiembrie 1981 de arhiepiscopul de Canterburry, Robert Runcie, și de cardinalul Godfried Danneels, arhiepiscop de Malines. Biserica a fost sfințită la 11 mai
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
cu două fresce de inspirație romană, datorate unuia din cei mai cunoscuți iconografi ruși contemporani, arhimandritul Zenon. de deux fresques d’inspiration romane dues au moine iconographe russe, l’archémandrite Zénon: una, în atrium, reprezintă Ierusalimul ceresc, alta, în absida altarului, reprezintă pe Hristos în slavă (Maiestas Domini). Pe sol, în atrium, este figurat un labirint simbolizând căutarea lui Dumnezeu de către ființa umană. Mai multe personalități ortodoxe române care au trecut pe la Mănăstirea de la Chevetogne au arătat simpatie față de lucrarea ei
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
și Orhei. În cadrul lor au fost formate și volostile, printre care și Florești, în care a intrat și satul Vărăvăreuca. Guvernul rus îi dăruiește moșia Varvarovca generalului Semion Nechitici Starov (răposta în 1856 și înmormântat sub biserica "Sf. Mitrofan", la altar, din partea de sud; acolo este înmormântată și soția sa Varvara Ivanovna). Generalul scrie la 26 aprilie 1844 un testament, conform căruia moșiile sale Florești, Mărculești și Varvarovca aveau să treacă după moartea sa în proprietatea soției sale, Varvara Ivanovna Starova
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
de venind de la cuvântul grecesc προσκομιδη care înseamnă a pune înainte, a aduce, a oferi, a face dar. Mai precis slujba i constă în alegerea, pregătirea și afierosirea de către preot a darurilor de pâine și vin aduse de credincioși la altar. Astfel darurile sunt ridicate la calitatea de Cinstite Daruri, gata pentru a fi sfințite și prefăcute în Trupul și Sângele Domnului în cadrul Sfintei Liturghii. Proscomidia a constituit întotdeauna o parte a Sfintei Liturghii. Dar în primele secole creștine ritualul ei
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
de pâine și vin aduse de credincioși și alegerea celor menite pentru jertfă urmând ca episcopul sau preotul să le binecuvinteze. Locul primirii darurilor era o încăpere numită proscomidiar sau schevofilachion. Această încăpere era situată în latura de nord a altarului, inițial fiind distinctă de biserică. În ceea ce privește timpul săvârșirii și rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită și însușită de numeroși liturgiști afirmă că ritualul primirii și pregătirii darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, în
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioșilor. După plecarea catehumenilor credincioșii prezentau diaconilor darurile lor de pâine și vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă și le aduceau apoi la altar punându-le pe Sfânta Masă. Aici episcopul sau preotul le afierosea ca daruri de jertfă printr-o rugăciune specială. Deplasarea Proscomidiei la începutul Liturghiei catehumenilor s-a făcut, potrivit acestei opinii, în sec. VI-VII ca urmare, pe de o
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
și pregăteau darurile pentru Sfânta Jertfă. Episcopul sau preotul protos venind la slujbă intra mai întâi în schevofilachion și binecuvânta darurile iar apoi intra în biserică și începea Sfânta Liturghie. La începutul Liturghiei catehumenilor darurile erau aduse de către diaconi la altar. Evoluția Proscomidiei după secolul VII reflectă schimbarea care a intervenit în atitudinea față de Sfânta Liturghie și în înțelegerea acesteia, și anume scăderea numărului celor ce se împărtășeau și accentuarea sensului ei mistico-simbolic. Mai întâi a intervenit necesitatea practică a tăierii
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
locașul de cult și învesmântarea slujitorilor. Preotul și diaconul vin pe solee, în fața incoanelor împărătești de pe iconostas, rostesc rugăciunile începătoare, apoi două tropare: unul în fața icoanei lui Iisus, unul în fața icoanei Mariei, și intră în presbiteriu (încăperea unde se află altarul), prin ușa din stânga, adică prin ușa dinspre nord, presupunând că altarul s-ar afla îndreptat spre răsărit. Dacă vesmintele liturgice se află în diaconin (sacristie), preotul și diaconul merg în sacristie, pentru a se învesmânta. Preotul binecuvintează vesmintele diaconului, adică
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
solee, în fața incoanelor împărătești de pe iconostas, rostesc rugăciunile începătoare, apoi două tropare: unul în fața icoanei lui Iisus, unul în fața icoanei Mariei, și intră în presbiteriu (încăperea unde se află altarul), prin ușa din stânga, adică prin ușa dinspre nord, presupunând că altarul s-ar afla îndreptat spre răsărit. Dacă vesmintele liturgice se află în diaconin (sacristie), preotul și diaconul merg în sacristie, pentru a se învesmânta. Preotul binecuvintează vesmintele diaconului, adică dalmatica, orarul, mânecuțele, și eventual stiharul, în caz că diaconul ar purta și
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
face cu un episcop, acesta își pune și omoforul și, eventual, un sacos în loc de felon. Slujitorii își spală mâinile, rostind a doua parte a psalmului psalmul 25, incepand cu versetul: « Spăla-voi între cele nevinovate mâinile mele, și voi înconjura altarul tău. » Apoi se duc la proscomidiar, o măsuță, uneori tocmai scobita în perete, în partea stângă a presbiteriului. În Ardeal și la greci se folosește o singură prescura (pâine de liturghie). În Vechiul Regat se folosește de obicei o prescura
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
zicând: "Acoperit-au cerurile bunătatea Ta...". Apoi ia acoperământul cel mare, acoperă discul și potirul și zice: "Acopere-ne cu acoperământul aripilor Tale...", după care zice rugăciunea punerii înainte: «Doamne ,Dumnezeul nostru...», apoi face apolisul, tămâiază sf. masă și întreg altarul, zicând: «În mormânt cu trupul...» Ps.50.
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
în curtea Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc”, unde descăleca. În fața ușii bisericii, mitropolitul îl întâmpina cu două lumânări mari, îl tămâia cu o cățuie și îi dădea să sărute crucea și evanghelia, după care era condus în biserică. Domnul pășea până la altar, îngenunchea în fața ușilor împărătești, iar mitropolitul îi punea patrafirul pe cap și citea cu glas tare rugăciunea pentru înscăunarea domnilor drept-credincioși, ungându-i fruntea cu Sfântul Mir. După această ceremonie, domnul se ridica în picioare și intra în altar unde
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
până la altar, îngenunchea în fața ușilor împărătești, iar mitropolitul îi punea patrafirul pe cap și citea cu glas tare rugăciunea pentru înscăunarea domnilor drept-credincioși, ungându-i fruntea cu Sfântul Mir. După această ceremonie, domnul se ridica în picioare și intra în altar unde săruta Sfânta Masă și icoanele. Se ducea apoi în mijlocul bisericii unde mitropolitul îi punea pe cap o coroană de aur împodobită cu pietre scumpe, în timp ce psalții cântau „Axion estin” („Cuvine-se cu adevărat”), îl apuca de brațul drept, iar
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
pren toate mănăstirile (...) și mult lăuda împăratul lucrurile". În secolul al XVIII-lea , biserica a fost extinsă înspre vest, fiind construită o clădire masivă (cu o suprafață de peste 1,5 ori mai mare decât cea a bisericii inițiale) cu două altare laterale, lipită de fațada vestică a bisericii lui Ștefan cel Mare. Această clădire adăugată ulterior avea două altare: unul închinat Sfântului Ștefan (pe latura de nord) și altul Sfintei Varvara (pe latura de sud), între care se afla un pridvor
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
vest, fiind construită o clădire masivă (cu o suprafață de peste 1,5 ori mai mare decât cea a bisericii inițiale) cu două altare laterale, lipită de fațada vestică a bisericii lui Ștefan cel Mare. Această clădire adăugată ulterior avea două altare: unul închinat Sfântului Ștefan (pe latura de nord) și altul Sfintei Varvara (pe latura de sud), între care se afla un pridvor. Unii autori (printre care N.A. Bogdan ) au susținut că acest adaos datează din vremea lui Antonie Ruset, dar
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
se afla un pridvor. Unii autori (printre care N.A. Bogdan ) au susținut că acest adaos datează din vremea lui Antonie Ruset, dar nu există mențiuni documentare în acest sens. Ținând cont de faptul că prima atestare documentară a celor două altare ale clădirii adăugate ulterior a avut loc în anul 1786, unii cercetători (printre care Dan Bădărăru și Ioan Caproșu) și-au exprimat părerea că acestea ar fi fost construite în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu intensificarea
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
printre care Dan Bădărăru și Ioan Caproșu) și-au exprimat părerea că acestea ar fi fost construite în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, odată cu intensificarea legăturilor cu Rusia , iar alții (Constantin Cihodaru) au susținut că cele două altare ar data din timpul domniei lui Ioan Teodor Callimachi (1758-1761). Biserica a ars la 20 aprilie 1723 , la 9 martie 1753 și în 1784, fiind mereu reparată. Reparații generale s-au efectuat în 1790. La începutul secolului al XIX-lea
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]