7,971 matches
-
creat? Se strecura în casele oamenilor. În miez de noapte. De ce făcea asta? Nu vreau să răspund la asta. Dar vreau un răspuns De ce nu-mi spui tu? Se strecura în casele oamenilor pentru că vroia să mănânce copiii... Străzile pustii alunecau pe lângă noi și nimeni din mașină nu scotea un cuvânt. Robby privea luna care îi șoptea ceva, în timp ce Sarah îngâna ceva ca pentru sine, un fel de consolare. Am remarcat un copac uriaș de eucalipt care părea să fi explodat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Da, firește. M-am ridicat anevoie și i-am întins mâna. A strâns-o ca un om de afaceri - avea o mână puternică, aspră, nu ca cea moale, umedă și fină de scriitor - și după ce i-a dat drumul a alunecat încet în separeu, în locul din fața mea. Foarte calm, i-a făcut semn singurei ospătărițe din local și i-a comandat o cafea și un pahar de apă, apoi a așezat carnețelul pe masă. În el avea informații despre mine: data
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în spatele lui, de unde proveneau zgomotele ude. Când i-am ridicat coada am încercat să plonjez afară din mintea mea. Anusul câinelui era dilatat, având un diametru care probabil măsura cincisprezece centimetri. Porțiunea inferioară a lui Terby atârna afară din câine, alunecând încet în cavitate, ondulând în așa fel încât să pătrundă mai ușor. Înghețasem. Îmi amintesc că întinsesem instinctiv mâna spre pintenii păpușii care dispăruse, făcând ca burta câinelui să se umfle, apoi să se destindă. Victor vomită din nou, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fața îmi șiroia cu transpirație. Am început să mă târâi pe stomac, iar atunci m-a mușcat din nou, un pic mai jos de locul pe care îl sfâșiase înainte. Am încercat să mă debarasez de el. Am început să alunec spre câine din cauza scărilor năclăite cu sânge. S-a repezit iarăși la mine. Dinții deveniseră acum colții lui Terby și se înfipseră în gambă. Am realizat cu o teribilă finalitate: mă vroia țintuit locului. Nu vroia să mă duc nicăieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
față, în timp ce încerca să muște orbește. Sânge proaspăt îi ieși pe bot. L-am mai izbit o dată în față. Fața continua să împroaște cu sânge, iar câinele continua să urle. Am început să urlu și eu la el. Încă mai alunecam când m-am uitat să văd cât mai aveam până să ajung sus. Erau cam opt trepte. Am început să mă trag în sus, târându-mi piciorul zdrobit. Pe urmă am simțit arătarea sărindu-mi în spate când a realizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
piciorul stâng și fără să gândesc l-am lovit tare în piept. S-a prăbușit pe spate, dând din aripi încercând să-și mențină echilibrul, dar aripile erau încă prea grele cu sânge și mațe și a căzut pe spate, alunecând pe scări și aterizând pe podea, zbierând în timp ce încerca să se ridice în patru labe, agitându-se ca o insectă. Ajuns sus am început să mă târăsc nebunește spre camera lui Robby din capul scărilor. Sub mine, arătarea reuși să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
capul scărilor. Sub mine, arătarea reuși să se ridice și începu să urce pe scări după mine, clănțănind în timp ce se apropia de mine din teribilele șiruri inegale de dinți care îi umpleau acum gura. M-am aruncat înainte și am alunecat în camera lui Robby, trântind ușa și încuind-o cu mâna scăldată de sânge. Arătarea se izbi de ușă. Atât de rapid urcase scările. M-am ridicat sus și am început să sar într-un picior spre fereastră. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care am Îndrăgit-o și noi, și În a cărei robustețe sufletească am găsit Întotdeauna puterea de a trece peste greutățile vieții. În ziua de 18 mai a.c., după o gripă care Îi slăbise rezistența fizică, a amețit și a alunecat pe un plastic pus să protejeze de apă ce s-ar fi Împrăștiat din baie, pe jos, și s-a izbit puternic la cap de chiuvetă. Și chiar după această lovitură a avut puterea să ne cheme la telefon și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu era prea mare la începutul anilor treizeci - el însuși respins la Academia Română prin refuzul arogant al semănătoristului Iorga! -, ca și inconsecvențele autorilor citați mai sus (Sebastian scriind mai mult teatru, Holban murind de tânăr ca și Gib Mihăiescu, Camil alunecând spre teatru, filozofie etc., nesemnând decât două romane, în timp ce naturaliștii în proză, un Cezar Petrescu, un Rebreanu, Agârbiceanu, Sadoveanu scoteau tom după tom!Ă au făcut ca acest prim val al „prozei de analiză sau psihologică”, cum i se spunea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cel Mare e numită Maria. Oltea, a murit la 4 noiembrie 1465 și a fost înmormântată în biserica mănăstirii Pobrata. Faptele eroului, ridicându-l deasupra obișnuitului, au lăsat o urmă adâncă în mintea și inima poporului. Cu cât Moldova feudală aluneca lent pe panta declinului politic și social-economic, cu atât mai mult în imaginația poporului epoca de glorie din vremea lui Ștefan căpăta proporții legendare. Faptele domnului se cunoșteau. Amintirea lor stăruia în lăcașurile ridicate de voievod, în locurile pe unde
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dar nu a fost să fie bine. Soarta avea să ne dea din nou o lovitură puternică. Casa noastră, fiind situată în spatele Grădinii Copou pe teren în pantă, în urma unor ploi abundente din toamna anului 1966 solul din zonă a alunecat avariind grav mai multe imobile printre care și casa noastră. Deoarece eu, între timp, mă căsătorisem, ca despăgubire am primit în Iași în cartierul Tătărași un apartament cu 3 camere. După terminarea facultății și efectuarea stadiului militar am fost repartizat
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
Atanasiu”, sub lumina orbitoare a unui bec de 500w. La intrarea În amfiteatru, laborantul etala un șir de planșe cu problematica prelegerii și profesorul cu o voce lipsită de cea mai mică variație a intonației și cu un baston care aluneca pe planșe În ritm cu expunerea, ne umplea capul Înfierbântat de căldura becului, cu termeni și date, care de care, mai greu de asimilat. Norocul studenților consta În existența unor “Note de curs” multiplicate de studenți, cu avizul profesorului. Am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
la Înmormântarea cumnatului nostru Popa Mihai, la coborârea din tren cu două geamantane mai mari și atent la Milly, care cobora prima, am pus piciorul drept pe un colț de gheață ce mai persista singuratec pe suprafața peronului curățat. Am alunecat și mi-am zdrobit rotula dreaptă. Accidentul producându-se În fața Dispensarului CFR, după o examinare sumară de către personalul de serviciu, am fost transportat cu ambulanța la clinica prof. dr. N. Georgescu, din Spitalul de Urgență, unde după câteva zile de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
dat Să o scoată din păcat! Iar noi să cugetăm... Care-i jertfa Care-o dăm? Păcatul 13.04.2006 Adesea făcui păcatul Și-mi pare foarte, foarte rău Să biruiesc ispite Aș vrea să-mi pun drept țel Dar alunec, iar mă trage Spre rele vreun „acel“ Mă cheamă și mă Îndeamnă Schimbat În chip și fel Eu plec, mă duc departe.... Nu vreau să aud de el Și-mi iese altul În cale Parcă-i mai mititel. Tot strigă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ridice. - S-o tăiem, am zis. La celălalt capăt al peronului am auzit fluierul unui polițist. Omul zăcea În continuare pe peron, ținîndu-se cu mîna-ntr-o parte și țipînd „Ajutor!” la intervale regulate. Burnița ușor. CÎnd am ieșit În stradă, am alunecat pe trotuarul ud. Stăteam lîngă o benzinărie Închisă și ne uitam În urmă, spre metroul de suprafață. - S-o tăiem, am zis. - Or să ne vadă. - Nu putem să rămînem aici. Am Început să mergem. Am băgat de seamă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ordonat. - Stai un pic, a răspuns Cole. Poate scăpăm de ei. - Ești diliu? i-am zis. Pat, McKinney și cu mine am zbierat În cor: - Arunc-o! Eram pe Corondolet, pe direcția spre oraș. Cole a aruncat iarba, care a alunecat sub o mașină parcată. Pat a luat-o pe prima la dreapta, pe o stradă cu sens unic. Mașina de patrulare venea pe aceeași stradă, dar din partea cealaltă, pe contrasens. O șmecherie veche de-a gaborilor. Eram blocați. L-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
e prea mult. M-am Întins pe bancheta strîmtă de lemn, Învîrtindu-mă de pe o parte pe alta. Tot corpul mă ustura, tremurînd tumefiat - carne congelată de marfă În agonia dezghețului. M-am Întors pe burtă și un picior mi-a alunecat de pe banchetă. M-am Întins În față și marginea rotunjită a băncii, tocită de frecarea cu pînza, mi-a alunecat printre picioare. La senzația de alunecare, sîngele mi-a năvălit brusc În organele genitale. În străfundul orbitelor mi-au explodat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ustura, tremurînd tumefiat - carne congelată de marfă În agonia dezghețului. M-am Întors pe burtă și un picior mi-a alunecat de pe banchetă. M-am Întins În față și marginea rotunjită a băncii, tocită de frecarea cu pînza, mi-a alunecat printre picioare. La senzația de alunecare, sîngele mi-a năvălit brusc În organele genitale. În străfundul orbitelor mi-au explodat scîntei, iar mușchii picioarelor mi s-au contractat - orgasmul unui spînzurat cînd i se frînge gîtul. Gardianul a deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cînd nu m-am mai injectat?” m-am Întrebat. Nu-mi aduceam aminte. Am Început să răscolesc prin casă după marfă. Cu ceva vreme-n urmă dosisem o bucată de hop Într-o gaură dintr-un colț al camerei. Opiul alunecase sub parchet, undeva unde nu puteam ajunge. Făcusem mai multe Încercări eșuate să-l recuperez. - De data asta o să-l scot! am zis Îndîrjit. Cu mîinile tremurîndu-mi, am confecționat un cîrlig dintr-un umeraș și am Început să pescuiesc după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
înaintea Herculelui ce te văd“. Practica din spitalele Parisului, care pun pe studenții atașați la serviciul bolnavilor și la rolul de infirmieră. Radiografia constată că unul din gloanțe se înfipsese și se fixase între două vertebre ale șirei spinării, celălalt alunecase de-a lungul unei coaste și, urcându-se, intrase în clavicula stângă. Ce e puterea destinului și cum zice voința Domnului! Asasinul vizase bine, voia să taie coloana vertebrală și să străpungă inima. Un spațiu de nimic zădărnicise sfărâmarea vertebrei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Hitrowo, ministrul rus. Nu era oportun să se dea pe față această complicitate.“ A tăcut și s-a uitat lung la mine. Eu urmai: „Știi că eu îți sunt prietenă din zile grele și că îți voiesc binele, cum poți aluneca așa departe? Dai cu piciorul Angliei și Franței, nu vezi că Anglia iese biruitoare? Ce faci în ziua când Germania va fi învinsă?“ „Ce făcea Ionel Brătianu dacă Germania era victorioasă.“ „Ionel Brătianu a spus-o: își trăgea un glonț
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ilegalitățile. * Toți au urechi; puțini o au pe cea muzicală. * Se poate cânta după ureche, dar nu se poate face muzică. * Apele se spală pe față cu razele soarelui. * Bețivii se cred mereu pe mare. * Avioanele nu zboară; ele doar alunecă prin aer. * Porturile sunt parcări pentru vapoare; aeroporturile - pentru avioane. * Fără aripi, numai gândurile pot să zboare. * Visele sunt frumoase, dar amăgitoare. * Lingviștii sunt chirurgi ai cuvintelor. * Pictorii văd în culori și prin întuneric. * Unii sforăie prin somn, alții prin
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
în care prezint acest capitol. NICOLAE NEGURĂ (1832-1884) Doctorul Nicolae Negură (1832-1884), întemeietor de fapt al Facultății de Medicină din Iași, personaj interesant, cu destin nefericit, trebuie amintit, firește, în cronica acestei școli care evocă 125 de ani de existență. Alunecând spre un nedrept anonimat, N. Negură este puțin cunoscut și abia este menționat de specialiști. Câteva studii (Gh. Brăescu, N. Barbu, V.L. Bologa) nu sunt suficiente. Acest nume, care deține un loc important în istoria medicinii moderne românești, va trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
până ce Benador, iscodindu mă, a aflat că eram de loc din Brăila. Banala infor mație a declanșat din parte-i un mare val de efuziune; m-a îmbrățișat de parcă ar fi regăsit, după ani de căutare, un bun prieten pierdut, alunecând apoi, cu vizibilă plăcere, pe firul pro priilor amintiri despre orașul meu de obârșie. Fapt este că Benador, deși născut într-un sat din Bucovina, se considera și el brăilean, și chiar era, la urma urmei, din moment ce copilărise la Brăila
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și evenimentul s-a și produs, peste puțină vreme, după cum stă dovadă și o fotografie de grup, cu toată redacția de atunci în jurul oaspetelui de seamă. Am publicat-o peste ani în România literară. Dar vorbind de Gazetă, discuția a alunecat și spre Contemporanul și, inevitabil, spre directorul acestuia, G. Ivașcu, pe care în acel moment, am spus și mai înainte, Arghezi nu-l prea avea la inimă. Doamna Paraschiva a ținut totuși să ne informeze că Ivașcu le era vecin
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]