8,708 matches
-
de acest gen de sculptură pot lăsa impresia că sunt distorsionate. Este o tehnică a sculpturii care poate fi pusă în aplicare cu o mai mare ușurință de către artiști, fiind în același timp și mai puțin costisitoare față de altorelief. În Antichitate, în special în Egipt, pentru definitivarea formelor, sculpturile basorielief erau ulterior pictate. În cultura vestică medievală, basorelieful era o tehnică foarte puțin cunoscută. După ce sculptura relief negativ a cunoscut o perioadă de declin, basorelieful a cunoscur succesul în timpul perioadei renascentiste
Basorelief () [Corola-website/Science/298790_a_300119]
-
de declin, basorelieful a cunoscur succesul în timpul perioadei renascentiste. Începând cu secolul XX, basorelieful a devenit o parte importantă a arhitecturii, astfel de opere de artă fiind utilizate cu precădere pentru decorarea clădirilor. urile se întâlnesc la multe popoare din antichitate. Un basorelief plat, în care trecerea da la suprafața suportului de bază la diferite planuri intermediare apare puțin accentuată, poartă denumirea de "meplat".
Basorelief () [Corola-website/Science/298790_a_300119]
-
în turcă "Hacıbey") este un important oraș și port ucrainean situat în nord-vestul Mării Negre, este, totodată reședință a regiunii omonime. Populația orașului număra, 1.010.500 de locuitori la 1 august 2015. Este, de asemenea o importantă stațiune turistică. În antichitate, o colonie grecească, "Νικόνιων" - Nikonion, se ridica în împrejurimile orașului actual. Aceasta dispare în secolul IV e.n., odată cu năvălirile gotice și hunice. În perioada evului mediu timpuriu prin teritoriul actual al regiunii au trecut mai multe popoare migratoare: bulgari, maghiari
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
septembrie 1789, un detașament de forțe rusești sub comanda lui Ivan Gudovici a cucerit cetățile "Hacıbey" și "Ieni Dunia" care în 1792 sunt cedate Imperiului Rus. Orașul actual își începe atunci existența, primind denumirea greacă "Οδησσός", transliterată "Odessos", care în Antichitate era numele actualului oraș Varna din Bulgaria, și care se referă la Odiseu, fiind feminizat la cerința țarinei Ecaterina a II-a. Deoarece o parte a trupelor a fost sub comanda unui spaniol aflat în serviciul imperiului rus, generalul maior
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
și face unele referiri la alantoida, amnios și placenta. Cu Galenus se încheie perioadă de înflorire și de evoluție rapidă a științelor medicale în spațiul european. Urmează aproximativ 14 secole de declin, corespunzătoare epocii de dominație creștină și asanării valorilor antichității. Orice tentativă de considerare a materialității ființei umane este descurajata și se instalează domnia superstițiilor și misticismului. Această situație a durat până la sfârșitul Evului Mediu. Între timp, epicentrul medicinei și implicit al anatomiei se mută în spațiul arab. Reprezentantul cel
Anatomie () [Corola-website/Science/298823_a_300152]
-
în râul Tisa. Pentru 22,3 km râul marchează frontiera româno-ungară. Afluenți: Târnava Mare, Târnava Mică (din Carpații Orientali) ce se unesc la Blaj județul Alba, Sebeș, Strei (din Carpații Meridionali), Arieș și Ampoi (din Munții Apuseni). Încă din perioada antichității, râul Mureș a fost o cale navigabilă foarte intens folosită atât pentru traficul comercial cât și în scop strategic, devenind o adevărată autostradă a zonei de la Nord de Dunăre. Menționat de Herodot încă din anul 484 î.h. (cu 4
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
știința care se ocupă cu studiul sarcinilor electrice aflate în repaus. Din punct de vedere istoric fenomenele electrostatice au fost descoperite înaintea celor electrodinamice (sau electromagnetice), care studiază sarcinile electrice în mișcare și pe baza cărora funcționează motoarele electrice. În antichitate fenomenele electrostatice au fost luate drept supranaturale și li s-au dat explicații spirituale. Un exemplu de fenomen electrostatic: frecând două materiale inițial neutre din punct de vedere electric (cum ar fi o baghetă de ebonită sau chihlimbar și o
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
care sunt apoi rupte, astfel încât unul dintre materiale rămâne cu mai mulți electroni, iar celălalt cu mai puțini decât la început. Dar la electrizare mai contribuie și alte fenomene, mai puțin înțelese. Mirajul electricității a stârnit imaginația oamenilor încă din antichitate, din vremea lui Thales din Milet, când s-a observat că unele substanțe pot atrage corpuri mai ușoare după ce sunt frecate de alte materiale. Explicarea naturii electricității s-a lăsat îndelung așteptată. Progresele fizicii în acest domeniu încep să fie
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
particulele eliminate pe coșurilor fabricilor de ciment sau de altă natură. Prin ionizarea particulelor din jur, acestea sunt atrase spre vârfuri pe care se depun. Filtrul este curățat din când în când pentru a fi reutilizat. Metode experimentale de electrizare. Antichitatea cunoștea doar două metode de electrizare: electrizarea prin frecare, descrisă de Thales din Milet și care a determinat construirea primei mașini de electrizare de către Otto von Guericke; vechii hinduși cunoșteau proprietatea de electrizare a unor cristale în urma încălzirii, azi denumită
Electrostatică () [Corola-website/Science/298845_a_300174]
-
sau mai puțin fonetice, limbile ideografice au ales ca reprezentare a cuvintelor aceste ideograme, care au capacitatea de a transmite în primul rînd idei, sensuri. Această calitate permite acelorași ideograme să fie folosite în limbi diferite, cu pronunții diferite. În antichitate, diferite variante de scrieri ideografice erau practicate de sumerieni, babilonieni, asirieni, hitiți și egipteni care alcătuiau civilizațiile mesopotamiene și nord-africane, și în Extremul Orient de către chinezi. Atît hieroglifele egiptene cît și scrierea cuneiformă sumeriană au derivat din vechi ideograme folosite
Ideogramă () [Corola-website/Science/298871_a_300200]
-
Să amintim și la noi frecventa utilizare a termenului și a noțiunii în poezia lui Mihai Eminescu (Înger și demon ș.a.), de către Lucian Blaga („Daimonion"), Pompiliu Constantinescu („Eros și daimonion") ș. a. În literatura universală conceptul are o tradiție îndelungată din antichitate, Evul mediu, Renaștere, la ro-mantiici, Goethe, Lermontov etc. Nu greșesc comentatorii mai noi când încearcă să echivaleze cu „datele ultime ale conștiinței" acea voce divină, lăuntrică (innere Stimme, spune Schiller), pe care o auzea Socrate. În multe locuri din textele
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
care, în momentul când a început să scrie, își formulase deja pe deplin sistemul filosofic. Prelucrând și dezvoltând comentariile din ultimele secole despre opera lui Platon, Plotin întemeiază un nou curent filosofic, neoplatonismul, care a exercitat o puternică influență în antichitatea târzie. Prelegerile și scrierile sale filosofice au fost prelucrate cu o remarcabilă acuratețe de principalul său discipol, Porfir, și publicate între 301 - 305 sub titlul de "Enneade", tot el scriind și "Vita Plotini". Cele 54 de tratatele incluse în "Enneade
Plotin () [Corola-website/Science/298878_a_300207]
-
Locuit în antichitate și la începutul evului mediu de triburi de păstori nomazi de origine prototurcică și protomongolă, teritoriul Mongoliei aparține din 209 î.Hr. regatului hun (constituit de triburile xiongnu împotriva cărora China va ridica Marele zid), apoi imperiului avarilor (407-552) și regatului
Istoria Mongoliei () [Corola-website/Science/298939_a_300268]
-
secole în urmă, o așezare. Pe locul acestei vechi așezări celtice romanii au construit o așezare militară pe care au denumit-o "Lousanna". Romanii, deși au creat o rețea bine dezvoltată de drumuri continentale, preferau transportul pe apă, considerat în antichitate mai puțin incomod. Începând din secolul al V-lea, așezarea portuară a fost cunoscută sub numele de "Lausanne". Înflorirea sa a fost determinată și de faptul că oferea adăpost populației chinuite de invaziile popoarelor germanice, fiind înconjurată dinspre uscat de
Lausanne () [Corola-website/Science/297730_a_299059]
-
se aprovizionează cu vin - de obicei - de la Köln, sare de la Lüttich și pește de la Ostseeländern. Antica cetate (oraș-fortăreață) - ale cărei origini sunt incerte - în 1134 a obținut recunoașterea propriului statut de Comună. Vatra orașului se ridică pe locul unde, în antichitate, era un templu în cinstea zeului Hercules Magusanus. În 1185 ducele Henrich I von Brabant l-a ridicat la rang de oraș iar în sec. al XIII-lea, a fost unul dintre principalele centre ale ducatului de Brabant. În sec
's-Hertogenbosch () [Corola-website/Science/297738_a_299067]
-
eroi-comic "Țiganiada") tratează un subiect alegoric cu tendințe satirice antifeudale și anticlericale. Un alt poem satiric Trei viteji, rămas neterminat, valorifică motive din "Don Quijote" de Cervantes. Autorul și-a declarat el însuși modelul, cel al literaturii neserioase, început încă din antichitate de Homer prin "Bătălia șoarecilor cu broaștele". În "Epistola închinătoare către Mitru Perea" își alcătuiește, ca Cervantes, o biografie fantezistă de țigan supus austriac, care a participat la campania din Egipt a lui Napoleon și a rămas acolo. În finalul
Ioan Budai-Deleanu () [Corola-website/Science/297753_a_299082]
-
cele care circulă în cadrul metroului din Lille. Dacă este exclus minusculul sistem subteran de transport din Serfaus în Austria, Rennes este cel mai mic oraș din lume care are un metrou. Orașul are o istorie bogată fiind cunoscut încă din antichitate. Populația armoricană "Redones" avea o localitate cunoscută sub numele de Condate („confluent“ în celtica veche). După cucerirea romană orașul devine "Condate Riedonum" și este cel mai important oraș din regiune, situat într-o poziție strategică, la intersecția mai multor rute
Rennes () [Corola-website/Science/297745_a_299074]
-
mari orașe aflate la altitudine (170.000 de locuitori la o înălțime de 480 de metri). Orașul este dispus pe șapte coline, aidoma orașelor Roma, Nîmes, Besançon, Lisabona, Yaoundé și Bergen. Spre deosebire de cele mai multe orașe franceze, Saint-Étienne nu este atestat în Antichitate. Puținele vestigii găsite de arheologi în arie nu determină o istorie certă. Într-un text care datează din anul 1243 se face vorbire de „VIA ROMIPEDVM A LVGDVNO AD PODIVM” (Calea pelerinilor de la Lyon la Puy) care ar fi trecut
Saint-Étienne () [Corola-website/Science/297746_a_299075]
-
manieră sculpturală și se diferențiază în mod clar de celelalte personaje care populează fundalul, unde siluetele sunt realizate mai puțin plastic și culorile sunt estompate. Artistul conferă tabloului trăsături specifice artei antice, revoluționând iconografia respectivei scene religioase tradiționale. Raportarea la antichitate este caracteristică Renașterii, fascinată de vechea cultură greco-romană. „Poți să citești toate tratatele despre frumusețea sublimă, și tot nu vei înțelege această noțiune. Intră însă în Capela Sixtină și rotește-ți privirea: aici vei descoperi frumusețea în esența ei pură
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
în economie și are ca principiu fundamental proprietatea individuală. Dezbaterile privind originea liberalismului sunt întinse și nu au finalitate încă. Și aceasta deoarece, deși nu este o ideologie nouă, liniile sale de demarcație pot fi întâlnite in nuce încă din Antichitate. O parte din școlile de prestigiu identifică apariția liberalismului în contextul apariției statelor națiuni - pentru că liberalismul german, italian, englez sau francez au aproximativ același tip de formare. O altă parte din școli identifică apariția liberalismului în contact cu apariția industrializării
Liberalism () [Corola-website/Science/297803_a_299132]
-
1514 Bramante moare, noul papă, Leon al X-lea, îi încredințează lui Rafael conducerea lucrărilor de construcție a Bazilicii Sfântul Petru. Roma, care a ajuns acum capitala Renașterii italiene, este în același timp și orașul celor mai strălucitoare monumente din Antichitate. Papa ar vrea să glorifice această epocă și îl însărcinează pe Rafael să execute desene despre Roma antică. Această ultimă lucrare nu o mai poate duce la bun sfârșit. La 6 aprilie 1520, în vârstă de numai 37 de ani
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
nălucilor deasupra apelor”) precum și drama "Iphigenie auf Tauris" („Ifigenia în Taurida”). Această fructuoasă perioada din viața sa luă sfârșit când Goethe, spre stupefacția tuturor, părăsi Weimarul și plecă pe neașteptate în Italia, unde contactul cu operele de artă și vestigiile antichității face să se cristalizeze în opera sa de maturitate clasicismul, înțeles ca întoarcere la idealul de viață a culturii și civilizației elene. Lucrează la dramele "Egmont" și "Torquato Tasso" , care vor fi definitivate mai târziu. Anul 1786 se distinge prin
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
sale. Goethe se inspira din monumentele cele mai vechi: Pantheonul, Colosseum, Băile Imperiale din Roma etc. și studia sculpturile antice: Apollo de Belvedere , Hercules Farnese , Juno Ludovisi etc. În plus el se ocupa de arta construcțiilor și al picturii din antichitate și al renașterii. Simpatia lui Goethe era acordată în special pictor și arhitectului Raffaello și arhitectului Andrea Palladio. Sub îndrumarea prietenilor, cu mare ambiție Goethe exersează desenul. Din această perioadă sunt menținute în jur de 850 de desene. Totodată admiră
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
îndrumarea prietenilor, cu mare ambiție Goethe exersează desenul. Din această perioadă sunt menținute în jur de 850 de desene. Totodată admiră capodoperele lui Michelangelo Buonarroti, dar mai ales ale lui Rafael Sanzio, pe care îl consideră un adevărat inovator al antichității. După o jumătate de an, Goethe a călătorit la Neapole, unde l-a cunoscut pe Sir William Hamilton și pe cunoștințele acestuia. În grădina botanică din Palermo ajunge la concluzia finală, că toate plantele au o lege comună: "„Așa cum acuma
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
egipteană "ḥwt-k3-ptḥ" ("Hut ka Ptah"), numele unui templu al zeului Ptah la Memphis. Regularitatea și bogăția revărsărilor Nilului, precum și o oarecare izolare determinată de deșerturile din est și vest, au condus la dezvoltarea uneia dintre cele mai importante civilizații ale antichității. Pe Valea Nilului, strânsă între maluri înalte și stâncoase, s-a făurit, cu multe milenii înaintea erei noastre, o veche civilizație a lumii mediteraneene, aceea a Egiptului Antic. Ea ne înfățișează cel mai vechi stat din lume, anterior tuturor celorlalte
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]