8,151 matches
-
care, deși fusese parcursă cu stăruință, părea a fi fără sfârșit. * Toate trecură, cum spune Eminescu într-o poezie: Ca nori lungi pe șesuri... și fetele noastre dobândiră acea diplomă ce le conferea dreptul de a ocupa un post de asistentă la orice spital din țară. * Fetele mai aveau doar o singură zi când își propuseră să mai zăbovească în Iași. Olga veni cu propunerea: - Hai să nu facem nimic astăzi. Dar nimic, înțelegi! Să lenevim, să omorâm timpul. - Olga, e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
afla în fața acestora. * Cum se înțeleseseră în ajun, Ina și Olga s-au întâlnit în secretariatul spitalului. Au făcut anticameră la directoarea Ionescu timp de o oră și ceva, timp în care s-au perindat prin fața lor zeci de medici, asistente, șoferi de la salvare, mecanici de Întreținere... O îngrijitoare intrase fără să-i ceară acordul secretarei, care nu schiță nici cel mai mic gest de a o opri. Probabil era femeia de casă a directoarei. Bietele fete înțepeniseră pe scaunele oferite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mod substanțial în primul rând Dumnezeu. Olga se conformă fără să schițeze nici un gest de reproș, deși, ca primă activitate, i se păru a nu fi pornit cu dreptul. Dar cine avea timp să socotească ce trebuie să facă o asistentă în prima ei zi de serviciu, și ce nu? Debutul nu era deloc încurajator, dar la ce se putea aștepta într-o secție unde majoritatea pacienților erau cu răni sângerânde, operați de curând, imobili, implorând înțelegere, bunăvoință și empatie. Singura
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
bagatelă, a fost operat de apendicită. E cam alintat! Știi ce mi-a spus când l-am întrebat cum se simte: Bine, bine! Ce vă lipsește ca să vă simțiți foarte bine? am avut imprudența să-l întreb. Un zâmbet al asistentei mele m-ar însănătoși pe loc! îți dai seama cu cine ai de-a face!? Tu îi schimbi bandajele și gata! Cât despre zâmbet... și Olga plecă fluturându-și a nepăsare mâinile pe lângă corp spre secția ei. * Joi dimineață intrând
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
lui, îl salută și-l întrebă dacă știe că urma să-i schimbe pansamentul. Știa. Ina îi promise că se va întoarce în câteva minute. După ce roboti un timp prin secție, schimbă câteva vorbe cu doctorul Pencu și cu celelalte asistente și intră în salonul 6 să-și îndeplinească obligațiile de serviciu. - Ei, domnule inginer, sunteți pregătit să suportați schimbarea pansamentului? - Da, domnișoară, încă de ieri. Colega dumneavoastră mi-a spus că va lipsi și că în locul ei va veni o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mâine să-mi lipsească!... - Nici o grijă, colega mea are o colecție întreagă... Și Ina părăsi salonul înveselită că putuse să-i servească pacientului îndrăzneț, ad-hoc, o glumă inofensivă. Inginerul Alexandru Georgescu rămase cu ochii spre ușa din cadrul căreia dispăruse grațioasa asistentă. * - Ei? o întrebă Olga pe prietena ei a doua zi. Ți-a fost greu? - Nu, chiar deloc. Dar n-am avut la mine un zâmbet de rezervă pentru inginerul tău. I-am spus însă că tu le-ai încuiat În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fie după-amiază. Într-una din zile, aflându-se la sucursala CEC, când tocmai voia să iasă pe ușă, zări o domnișoară ce i se păru a fi cunoscută. Se apropie mai mult de ghișeu și recunoscu în persoana acesteia pe asistenta care nu-l învrednicise cu zâmbetul solicitat atunci când el se afla pe un pat de spital. Era chiar domnișoara Ina... și mai cum? Nu avusese atunci drept preocupare să-i afle și numele de familie și rău făcuse... Așteptă răbdător
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la răscruce de vânturi. Intuia că ceva grav se întâmplă. Dar dacă se înșela? * Un timp, se așternu în încăpere o liniște grea. Gândul Olgăi alergă spre o dimineață când, cu câteva luni în urmă, întâlnind-o pe Gica, o asistentă de la contagioase, aceasta îi aruncase din mers câteva cuvinte otrăvite: Olga, ești o viperă, nu-ți ajunge un singur bărbat!? și o lăsase fără replică, în mijlocul holului înțesat de pacienți. Reînnodând firul de pe ghemul care se afla la Alex bănui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și o femeie de la salonul nouă e gata să-și dea duhul. Hai, ce mai așteptați, la treabă! Ina și Olga au ieșit ăn grabă, amândouă ăn același timp, urmărite de zâmbetul binevoitor al medicului. El știa că cele două asistente sunt cadre medicale serioase, deosebit de conștiincioase și acum parcă ăi părea rău că le apostrofase. Spera să nu se fi supărat pe el... Fetele alergară pe holul mare, intrară în salonul numărul nouă, așezară pacienta, intrată deja în travaliu, pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pe holul mare, intrară în salonul numărul nouă, așezară pacienta, intrată deja în travaliu, pe o targă cu rotile și se îndreptară spre sala de nașteri. Timp de mai multe ore, până la venirea pe lume a noului născut, cele două asistente se îngrijiră de femeia care trecea prin cele mai cumplite chinuri; îi ștergeau pe rând fața și fruntea năpădită de o transpirație bogată, încercând cu vorbe îndulcite s-o încurajeze și spunându-i mereu: - Încă puțin, încă puțin și veți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
picior era afurisit rău, a doua zi te durea groaznic și nici nu mai puteai să-ndoi piciorul, mai ales că toți colegii încercau să te pocnească peste el când nu erai atent. Pe lângă el, IDR-ul era un fleac. Asistenta medicală a intrat în clasă și ne-a luat la rând, începând din prima bancă. Eu, deși cel mai mărunțel dintre băieți, stăteam în ultima bancă, lângă un repetent de două ori cât mine, Puică Ion, pe care, chipurile, trebuia
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
oftici, bă, te oftici!“, striga câte unul; Oftica e boală grea, Cutare suferă de ea!... i se cânta ofticosului. Lumpă, dintre noi, cei de la bloc, era cel mai ofticos. Pe locul doi era Simfo nia-n Do Major. Până să ajungă asistenta medicală la banca mea, copiii din clasă îmi trăgeau cu forța deasupra pupi trului brațul pe care voiam să mi-l ascund: „Tova rășa! Tovarășa! Ia uitați la băia tu’ ăsta!“ Așa că sora i-a lăsat pe ceilalți baltă și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ceva. Parcă mi-o făcuse cineva cu fierul înroșit pe frunte, așa mă simțeam. Îmi pusesem eu niște comprese, o linsesem câte un sfert de oră, doar-doar o scădea - degeaba! Eram ofticos și mă păștea pre ven toriul, cum șoptise asistenta prea tare către Tovarășa, iar copiii auziseră și, cu voci de desene animate, cotcodăceau după mine: „Preventooooriu! preventooooriu!“... În clasa noastră era o fată Petruța, foarte brune țică și-mbră cată mereu în șorțul de uniformă cel mai decolorat din clasă
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
parc-ar fi luat o notă proastă, după care a fugit în altă bancă iar eu am rămas năuc, fre cându-mi brațul dezgolit. Ningea iar frumos și re pede-re pede, iar Dubinuc cotcodăcea din nou în fundul clasei. A doua zi, asistenta medicală a fost foarte mirată. M-au dus la spital, mi-au făcut analizele și nu au mai găsit nici urmă de microbi în sângele meu. Și părin ții mei au trebuit să umble foarte mult, fiindcă-mi făcuseră deja
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
într-un fel distorsionat la rănile și durerile pe care le-ar fi îndurat acesta. În jurul meu, paturile goale conțineau o sută de istorii ale ciocnirilor și pierderilor celor dragi, traducerea rănilor prin violența accidentelor de avion sau automobil. Două asistente se plimbau prin salon, aranjând paturile și căștile radio. Aceste femei tinere și prietenoase slujeau într-o catedrală a rănilor invizibile, sexualitățile lor îmbobocite prezidând peste cele mai îngrozitoare răni faciale și genitale. Când îmi potriveau chingile în jurul picioarelor, ascultam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o bucată mică de rășină într-o fâșie de foaie argintată, Vaughan scoase o brichetă de alamă din buzunarul de la șold. Femeia aprinse rășina și scutură pudra într-o țigară desfăcută care aștepta în aparatul de răsucit din poala sa. Asistentă socială la departamentul de protecție a copilului din Stanwell, pe aceasta o lega de Vera Seagrave o lungă prietenie. Pe picioarele ei erau niște cicatrice ca de bacil de gaz, mici depresiuni circulare pe rotule. Mă observă că mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
au spus că sunt înghețat și beat. Dar, din câte văd, nu ești. Desigur că nu sunt. Suflă la mine. Lasă-ți ochii așa și privește încotro îți arăt eu. Îl pipăi pe la picioare, pe la mâini, peste trup. Zise, către asistentă: nu este, tu, nici înghețat, nici beat. Văd și eu că nu este. Și-acum, ce facem cu el? Rămâne la noi, până mâine dimineață. între timp,îi facem câteva investigații. Dacă tot este aici?! Îi facem. I-au făcut
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
își dorea o fată cu studii pentru fiul ei și avea convingerea că George o să-și găsească o colegă de facultate și s-o uite pe Frusina. Îi părea rău acum că s-a luat după prietena ei care era asistentă la dispensar cu care stătea de vorbă mai mereu despre odraslele lor. Asistenta avea un băiat mai mare ca George cu un an care avea o relație cu o fată și îi spusese Getei că nu ar fi rău să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
George o să-și găsească o colegă de facultate și s-o uite pe Frusina. Îi părea rău acum că s-a luat după prietena ei care era asistentă la dispensar cu care stătea de vorbă mai mereu despre odraslele lor. Asistenta avea un băiat mai mare ca George cu un an care avea o relație cu o fată și îi spusese Getei că nu ar fi rău să aibă și fiul ei, doar este băiat și este în firea bărbatului să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
temă despre ce discutase cu prietenul său. - Sina, nu este de glumă, trebuie să-ți faci toate analizele, poți să pierzi copilul dacă nu te îngrijești la timp! - Nu merg singură la dispensar. Știu că mama ta este prietenă cu asistenta și îmi este rușine! - Și ce dacă, tu înțelege odată pentru totdeauna că nu mai ești singură, eu mă voi căsători cu tine, chiar dacă părinții mei nu te vor! Bine, voi merge cu tine! Se apropia timpul când George trebuia
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Nu mă iau după tanti Elena, că nu este medic! O să mă duc cu ea în altă parte, ca să-și facă analizele, dacă nu vrei tu sau tanti Elena! - Cum îndrăznești să spui așa? Doar știi că este o asistentă foarte bună și renumită, aici la noi spuse Geta, supărată. - Atunci să-și facă meseria, așa cum trebuie! A doua zi, George o luă pe Frusina de mână și se înființă la dispensarul din localitate. Elena le spuse că așa sunt
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
venit rândul și Frusinei. - Puteți să ne dați rezultatele pe loc, vă rog? întrebă George. - Din păcate, nu se poate, trebuie la rândul nostru să le trimitem la un laborator special, cred că peste câteva zile sunt gata- spuse o asistentă. - Altfel, nu se poate mai repede? întrebă George și scoase un pachet de cafea naturală de 250 de grame pe care îl pregătise din timp, fără să știe Frusina. - Se poate numai în cazul în care o să dau eu telefon
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mai târziu la serviciu să termine o lucrare urgentă. În ziua aceea împlinise patru luni de când era însărcinată. Toată ziua, cât a lucrat, a simțit copilul mișcându-se. Când să iasă pe poarta primăriei, de la serviciu, se întîlni cu Elena, asistenta de la dispensar, prietena mamei lui George, pe care o salută. Au mers o bucată de drum împreună. Din vorbă în vorbă, Elena o întrebă de ce păstrează sarcina, atâta timp cât părinții lui George nu o vor ca noră și el nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Doctorița îl consultă, îi luă pulsul, îi făcu și ea respirație artificială și dădu din cap negativ, că nu se mai poate face nimic, el era mort de vreo două ore. Nicolae se prăbuși de durere într-un plânset înnăbușit. Asistenta îl așeză pe un scaun și îi făcu o injecție. Geta tocmai se întorcea de unde avusese treabă și trecu pe la dispensar să o vadă pe Elena. Când intră pe ușă văzu un spectacol de coșmar; fiul ei așezat pe pat
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
scaun și îi făcu o injecție. Geta tocmai se întorcea de unde avusese treabă și trecu pe la dispensar să o vadă pe Elena. Când intră pe ușă văzu un spectacol de coșmar; fiul ei așezat pe pat, la orizontală, doctorița și asistenta îngrozite iar pe Nicolae pe scaun, aproape leșinat. - Ce s-a întâmplat? George, ce este cu tine? Se năpusti deasupra lui ca o leoaică și începu să-l scuture. Simțindu-l rece începu să urle de durere. - Băiatul mamii, puiul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]