13,186 matches
-
și a reușit, așezîndu-se în genunchi sub osia din spate. A avut patru fete, dintre care una, o frumusețe după spusele tatei, a murit de tuberculoză prin București, unde se angajase slujnică, și un băiat. Tatăl meu. Probabil, spre deosebire de celălalt bunic, nu prea punea preț pe învățătură, de aceea nu l-a impresionat, se pare, faptul că băiatul său dădea semne ale unei înzestrări intelectuale neobișnuite. I-a îngăduit să se învîrtă iarna în jurul unui preot bătrân, care l-a învățat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pentru iarnă. Până nu cade zăpada, nu te las să-ți pierzi timpul la școală. După aceea, poți să te duci, până la Paști", i-a zis. În zadar a încercat biata bunica, o femeie mărunțică și cuviincioasă, să-l înduplece. Bunicul nu era omul să se lase înduioșat. "Îl las la școală după ce cade zăpada până ce dă colțul ierbii. Îi ajunge", a decis. Despre abecedar și tăblița de ardezie avea o părere proastă, dacă trebuiau plătite. În concepția lui, școala trebuia
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
alta, pentru a nu cauza părinților spese cu procurarea altor abecedare, dispunem ca pasajele dificultate să se lipească solid cu hârtie celită sau să se șteargă neligibil". Când, însă, delegația "sponsorilor", cum s-ar zice azi, s-a dus la bunicul meu să-i anunțe marea veste, bunicul a ascultat, fără să se arate tulburat de norocul fiului său, după care a pus o întrebare care-i va fi năucit, probabil, pe generoșii patrioți ce-i intraseră în curte, fericiți că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu procurarea altor abecedare, dispunem ca pasajele dificultate să se lipească solid cu hârtie celită sau să se șteargă neligibil". Când, însă, delegația "sponsorilor", cum s-ar zice azi, s-a dus la bunicul meu să-i anunțe marea veste, bunicul a ascultat, fără să se arate tulburat de norocul fiului său, după care a pus o întrebare care-i va fi năucit, probabil, pe generoșii patrioți ce-i intraseră în curte, fericiți că își făceau datoria: "Bine, bine, lui îi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu se putea lipsi de ajutorul singurului său fecior, care urma să-l moștenească. Urmarea a fost că, în loc să meargă la liceu, tata a ajuns slugă într-un sat vecin. Simbria pe care o primea era mai importantă pentru nevoile bunicului meu decât istoria lui Alexandru "Machedon". 3. Când vine vorba de viața pe care a dus-o înainte de Asybaris, doctorul Luca înșiră tot felul de ciudățenii. ― Vin dintr-o lume care avea un singur cusur, băiete, i-a zis el
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
iar "unchiul George" reușise o carieră care-l ridicase deasupra tuturor. Învățase la Școala normală de la Blaj, "mica Romă", unde, ca greco-catolic (mama a devenit ortodoxă prin căsătorie), beneficiase, probabil, de unele scutiri de taxe, importante pentru starea materială a bunicului meu. Începuse, apoi, studii teologice, tot pe bază de înlesniri financiare bănuiesc, pe care le-a părăsit, însă, neavând înclinații preoțești. A preferat Filologia pentru care avea o vocație reală. A terminat " Literele" la Cluj, cu rezultate strălucite, obținând o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
urmă, din motive pe care nu le cunosc, a părăsit politica, întorcîndu-se la ambițiile intelectuale. Dar n-a reușit să obțină banii necesari pentru a face studii de filologie comparată în Spania, Portugalia și Italia, cum își dorise cu pasiune. Bunicul l-a refuzat, explicîndu-i: "Ar trebui să vând boii din jug și nu pot. Cu ce să mai lucrez? Eu te-am ajutat cât m-au ținut puterile. Mai mult de atât, n-am cum". După asta, "unchiul George" s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de la coasă, seara, auzise niște zvonuri, cum că ar fi început războiul. S-a hotărât să treacă în aceeași noapte munții, să se ducă la o rudă îndepărtată ce se mutase în București și să aștepte acolo desfășurarea evenimentelor, însă bunicul l-a descurajat: "Și dacă nu-i decât un zvon?" Din nenorocire, însă, nu era doar un zvon. A doua zi, au venit în Lisa furgoane de la Făgăraș, căile de acces spre munte au fost barate, un plutonier mustăcios s-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Au trecut mai multe luni fără nici un semn. Degeaba se duceau surorile tatei în fiecare seară la omul care împărțea poșta în sat. Acesta ridica din umeri: "N-am nimic. Îmi pare rău". Bunica l-a jelit, convinsă că murise. Bunicul, mai puțin sentimental, prefera să aștepte o înștiințare oficială. N-aveau de unde să știe că fiul lor dezertase, împreună cu alți soldați români, după ce trupele lui Mackensen intraseră în București, și rătăcise prin munții Buzăului, apoi ai Vrancei, până ce "dezertorii" au
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sau de noroi, în funcție de starea vremii, și era locuit de "regi" care umblau, vara, cu picioarele goale. "Palatul" în care m-am născut avea o singură odaie, plus o tindă și un celar unde erau păstrate proviziile. Fusese construit de bunicul meu patern, pe la începutul secolului, din bârne, lutuite și văruite în albastru-vinețiu, cum era obiceiul prin satele de la poalele Făgărașilor. Inițial, fusese acoperit cu paie. Tatăl meu, însă, i-a schimbat acoperișul cu unul, mai nobil, de țiglă. Era o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
parcă și lăcustele cheamă-nserarea la despărțire - în urma cocorilor fluierat de tren frunze în vânt - rațele sălbatice tot mai departe noapte de toamnă - tremurând împreună luna și-un pescar norii călători - din când în când răsare luna în gară frunze-nroșite - bunicul și-amintește de-un fost camarad tremur de frunze - câteva raze joacă v-ați ascunselea ziua recoltei - un grăunte de porumb intră-n mușuroi plimbare nocturnă - cam toate frunzele mici felinare focul de vreascuri - în fereastră bunica ascultă toamna ziua
Viorile toamnei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83681_a_85006]
-
uite biroul, aici mai bine să nu intrăm, apoi În alta, În salonul cu pian. „E Beethoven“, Îi spuse Cinthia, arătînd spre bustul de bronz așezat pe o coloană de marmură, cu privirea furioasă ațintită spre pian. „Știi că fratele bunicului, cel din biroul de acasă a mai avut o nevastă Înainte și că s-a Însurat a doua oară?“ Julius dădu din cap În semn că nu știa și În gînd Își Îndreptă privirea spre tabloul care-l Înfățișa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din biroul de acasă a mai avut o nevastă Înainte și că s-a Însurat a doua oară?“ Julius dădu din cap În semn că nu știa și În gînd Își Îndreptă privirea spre tabloul care-l Înfățișa pe fratele bunicului atîrnat pe un perete din biroul palatului, alături de portretele altor strămoși. „Da“, adăugă Cinthia și Începu să-i spună lunga poveste cu fratele bunicului sau romanticul, cum i se spunea cînd se vorbea de el, mămica Îi spusese Întreaga poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nu știa și În gînd Își Îndreptă privirea spre tabloul care-l Înfățișa pe fratele bunicului atîrnat pe un perete din biroul palatului, alături de portretele altor strămoși. „Da“, adăugă Cinthia și Începu să-i spună lunga poveste cu fratele bunicului sau romanticul, cum i se spunea cînd se vorbea de el, mămica Îi spusese Întreaga poveste. Și totul (Julius era numai ochi și urechi) fiindcă o iubea mult, foarte mult pe o domnișoară care nu făcea parte din lumea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înțelegea și nu simțea nevoia să Întrebe mereu de ce?, era mai bine să asculte și s-o lase pe ea să termine povestea. I-au interzis s-o mai vadă pe fata care nu era din lumea lui, dar fratele bunicului a continuat să se vadă cu ea și atunci s-au făcut presiuni, ce știu eu? așa spune mămica, s-au făcut presiuni și pe ea au trimis-o la o mănăstire; așa făceau pe vremea aceea cu fetele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făceau pe vremea aceea cu fetele care nu erau cuminți: toate ajungeau călugărițe. Dar asta nu, Julius, pe asta a trebuit s-o scoată din mănăstire fiindcă era tare bolnavă, totuși continua să cînte foarte frumos la pian. Și fratele bunicului cel romantic de aia apare În tablou cu barba crescută și părul așa de lung, tata spunea că a dus de rîpă afacerile familiei, că din fericire avea frați, ei bine, fratele bunicului n-a vrut să se Însoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînte foarte frumos la pian. Și fratele bunicului cel romantic de aia apare În tablou cu barba crescută și părul așa de lung, tata spunea că a dus de rîpă afacerile familiei, că din fericire avea frați, ei bine, fratele bunicului n-a vrut să se Însoare cu altă fată, nici măcar cu viitoarea lui nevastă care era Îndrăgostită de el mai de mult. A așteptat el și-a tot așteptat pană cînd domnișoara a ieșit bolnavă din mănăstire și mămica spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
drăguță văruită toată În alb, ca o casă de păpuși. Au trăit acolo o vreme, dar ea stătea toată ziua În pat; nu putea să se scoale, o Îneca mereu tusea, o tuse care nu se mai oprea. Și fratele bunicului nu se mai ocupa de afaceri, stătea mereu lîngă ea și Îi cerea tot timpul să-i cînte la pian, Îi cumpărase un pian frumos ca dar de nuntă. N-a mai trăit decît trei luni, Julius. Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se simtă În al nouălea cer cînd ea Îi spunea darling, În fața tuturor. Bineînțeles că așa viața era mai plăcută, așa merita Într-adevăr să trăiești, că doar pentru asta muncise atîta În viață, așa, vorbind de strămoșii noștri, de bunicul tău, Susan, atît de britanic În toate, cu o Înfățișare de mare senior cum nu mai există În ziua de astăzi și cu un nume atît de sugestiv, Patrick, a Învățat la Oxford, nu-i așa? Ce tradiție impresionantă! Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sau la Puno, Încă nu cunoștea locurile astea. Lui Peter i se părea pur și simplu genială versiunea naivă pe care Julius i-o prezenta despre strălucirea familiei, despre tatăl lui, despre frumusețea maică-sii, despre Înmormîntarea Berthei, despre fratele bunicului cel romantic și pianista ofticoasă. Îi punea mereu Întrebări, voia să știe cît mai multe, dar Începu să-și dea seama că Julius era mult prea tulburat cînd vorbea despre soră-sa Cinthia, nu putea ridica paharul de pe masă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exista. În ziua sosirii s-au sculat dis-de-dimineață. Nilda umplu cămara de provizii, Vilma aranjă cu grijă În șifonier hăinuțele băiatului și Carlos lustrui cu zel automobilele. Lui Julius i-au spus nu care cumva să se urce În caleașca bunicului și să aștepte liniștit pînă se făcea ora de plecare, Îl Îmbrăcaseră ca la prima Împărtășanie și Îi puseseră cravată de toreador. Aștepta nervos, depănînd firul amintirilor, asociind acest drum la aeroport cu celălalt, ar fi vrut să nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cuvenea dacă voia să fie un bărbat adevărat, secretare drăguțe, ce-ar fi să cumpăr o moșie, să mă fac turist, cîștig din ce În ce mai bine, să nu le dau prea mulți bani pe mînă băieților, să nu mă facă, vai, bunic, așa de repede, trăiască faima, puterea, viața, băieții mei: ești din ce În ce mai tînăr, tată, pe zi ce trece ești mai tînăr, o să devin gelos pe tine, tată... Și tata punînd iarăși ordine În lumea lui, acomodîndu-se printr-un nou zîmbet, dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că lîngă ei o să se simtă iarăși mare, uite-l și pe grăsanul Martinto, i-ai văzut pe frații Arenas?, uite-l pe Chavez, uite-l pe Cano. Sărmanul Cano. Îi mai rămăseseră cîțiva bănuți pe care-i furase de la bunică-sa și cumpăra bomboane de la Pirat, care Își vîrÎse mîna printre gratiile gardului. Era gata să cumpere, cînd Roșcova Îi văzu și se porni să sune clopoțelul ridicat deasupra capului, venind În fugă spre ei, venea furioasă foc Roșcova, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apusul soarelui pe mare, ce-ar fi dacă ne-am duce să bem ceva la Yacht Club din Callao? Și nu-ți mai face griji, o să-ți povestesc totul, o să vezi ce Înseamnă geniile și mai ales cine a fost bunicul profesoarei tale, mîine Începi lecțiile, nu-i așa?... Acum vii la Yacht Club cu noi — Tu ce știi despre filiația geniilor? Îl provoca Julius pe Sánchez Concha. Făcuse nouă lecții cu profesoara nemțoaică și nu mai avea nici o Îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
făcut un efort atît de mare ca să n-o mai audă, Încît a rămas surd pentru totdeauna. — Și atunci? — Atunci ea a crescut și În Germania naziștii erau foarte răi și au Început s-o acuze că-l lovise pe bunicul ei peste urechi, au Început s-o persecute și ea a fugit În America și și-a schimbat numele și nimeni nu știe că e nepoata lui Beethoven, asta nu trebuie să afle nimeni. Ea și-a schimbat numele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]