7,377 matches
-
inevitabilă la Barbizon. Templul natural al oficierii modernismului prim. Abundența sălbatică a vegetalului, la doi pași de colosala autostradă! Cu stîncile bizare, lăfăindu-se ca burțile unor elefanți adormiți în imperiul bălăriilor (pictate, burțile, obligatoriu, de toți barbizonienii), cu leneșele cărări, aceleași, bătute cîndva de patriarhii impresionismului. Cu resuscitarea bruscă a pînzei lui Grigorescu, avîndu-l în centru pe celălalt mare barbizonian, Andreescu. În cămeșoiul lui de un albastru inegalat nici chiar de portretist însuși. Mîngîi cu dreapta (pensonului) burta elefantului întemeietor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de certitudine constituie, pentru cei mai mulți dintre noi, semnele directe ale puterii de a filosofa (sau de a face filosofie). Cu toate acestea, nu mă gândesc să încerc să reacreditez eu însumi câteva prejudecăți ce stau deja la "porțile ce despart cărările Nopții și ale Zilei".13 De fapt, sunt destui susținători ai lor, ageri în a zări și exploata orice ocazie de a aduce în lumină prejudecăți de felul: "filosofia cu picioarele pe pământ"; "filosofia fără haine de gală"; "filosofia pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
transpus într-o manieră apropiată de stihuirea populară, cu un timbru dat de sinceritatea blajină: ,, Răspunde-mi, mamă, / De-ai vreo știre despre mine / Eu mă tot caut prin lumea asta mare / și nu-mi pot da de urmă pe cărare...” (Noaptea). Deși continuă în aceeași notă simplist-elegiacă, în Vibrări (1938) pot fi evidențiate, cu oarecare bunăvoință, câteva poezii (Primăvară mică, Sat părăsit, Negoiul) ori versuri precum cele din Seara târziu: ,,Taci, bunico, nu-mi spune povești / că mă-ngână zmeii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290004_a_291333]
-
Metafora poetică, București, 1975; Desen în galben, Timișoara, 1978; Embleme ale realității, București, 1978; Arhitectura visului, Timișoara, 1982; Culegătorul de alge, Timișoara, 1985; Dodoacă și Biciușcă, Timișoara, 1986; Castelul de calcar, București, 1988; Căsuța fermecată, Iași, 1989; Epistole, Cluj-Napoca, 1990; Cărarea din insulă, Timișoara, 1991; Psalmii în versuri, Timișoara, 1993; Cronică, Timișoara, 1993; Piticul arămiu, Timișoara, 1995; Abaddon, Timișoara, 1995; Ecclesiastul în versuri, Timișoara, 1997; Pildele în versuri, Timișoara, 1998; Poezii despre și pentru Raluca, Timișoara, 1998; Scrisori la un prieten
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
considerându-l cel mai frumos anotimp al anului. Oliver-Arthur Petrișor 5 octombrie 2000 PRIMĂVARA Primăvara, pădurea este de o rară frumusețe. În primele ore ale dimineții, razele încă timide ale soarelui se strecoară printre coroanele arborilor. Pădurea umedă este tăcută. Cărarea trece pe lângă tufe bogate de ferigă, apoi pe sub ramurile dese ale teilor tineri. Pădurea pare încă ațipită. Parcă stă în așteptarea căldurii și luminii soarelui. Seara, înfățișarea naturii este complet diferită. Culorile se transformă brusc, contururile pomilor și arbuștilor se
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
venit toamna. Frunzele copacilor îngălbenesc și încep să cadă pe jos, formând un covor multicolor. Toamna harnică a adus cu dânsa mirosul fructelor și mireasma strugurilor. Un văl de brumă argintie s-a așternut peste case, peste potecile neumblate, peste cărările neștiute ale codrului. În livezi, crengile copacilor se îndoaie de atâta rod. Păsările călătoare trec spre asfințit, lăsându-ne mai triști. Pe mine, începerea școlii m-a luat prin surprindere; în dimineața zilei de 1 septembrie, soarele călduros și mângâietor
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
în lumea imaginarului. Simți pănă-n adâncul sufletului cum cuvintele ei curg lin ca apa cea neobosită, îngână șoaptele vântului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi și ai plăcerea călătoriilor imaginare. Am avut un vis sălbatic. Eram în Împărăția Cărților. Mergeam pe o cărare.Deodată intru într-o încăpere cu 13 uși. Am deschis una și am întâlnit-o pe Vitoria Lipan, plângând alături de baltagul plin de sânge cu care a fost omorât Nichifor. Am intrat în altă sală, unde m-am întâlnit cu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
să iubești acest prieten statornic de care nu trebuie să te desparți niciodată. În sala în care s-a desfășurat această lansare de carte, pereții erau înțesați cu rafturi de cărți.Unul dintre colegii mei spunea Cărțile bibliotecii formează o cărare ce duce la eternitate. Mihai-Bogdan Gârdea *** Deschizi o carte, o citești, o închizi și apoi te aduni și te întrebi: ce am înțeles din ea ? Cu ce am rămas ? Sunt unele cărți pe care nu le uiți. Și asta pentru că
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de-atunci e mai mare decît răul de-acum? b) Binele de-acum e mai mare sau mai mic decît binele de-atunci? (Marieta, ca hipnotizată, se retrage ca din fața unui pericol) Stai, nu pleca! S-o luăm pe altă cărare; a) E mai fals sau mai adevărat binele de-atunci? b) Binele de-acum e mai fals sau mai adevărat? (Marieta e înțepenită) La fel și cu răul... deci... Marieta: Îți bați joc de mine cu toată aiureala asta... Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de-atunci e mai mare decît răul de-acum? b) Binele de-acum e mai mare sau mai mic decît binele de-atunci? (Marieta, ca hipnotizată, se retrage ca din fața unui pericol) Stai, nu pleca! S-o luăm pe altă cărare; a) E mai fals sau mai adevărat binele de-atunci? b) Binele de-acum e mai fals sau mai adevărat? (Marieta e înțepenită) La fel și cu răul... deci... Marieta: îți bați joc de mine cu toată aiureala asta... Octav
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
verbe de configurație spațială. Perechile de exemple de mai jos ilustrează posibilitatea unor verbe de a exprima atât configurația spațială (primul exemplu din fiecare pereche), cât și o informație aspectuală (al doilea exemplu): (a) Drumul asfaltat se continuă cu o cărare Ședința (se) continuă până la miezul nopții (b) Drumul cu gropi se prelungește până la ieșirea din oraș Ședința se prelungește neașteptat (c) Autostrada A2 se termină brusc Filmul se termină peste 10 minute (d) Autostrada începe la București Ion începe să
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu mai meargă la școală part. înzăpezit, -ă nom. înzăpezirea A SE LĂRGI Spațiul se lărgește în zona de câmpie tranz.: Ion lărgește spațiul de lucru part. lărgit, -ă nom. lărgirea, lărgitul A SE LĂȚI Cu cât cobori, cu atât cărarea se lățește tranz.: Primăria lățește drumurile din București part. lățit, -ă nom. lățirea, lățitul A SE LOCALIZA Durerea se localizează la șold tranz.: Londonezii localizează toaletele cu telefonul mobil part. localizat, -ă nom. localizarea, localizatul A SE LUNGI Drumul până la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
istorie part. repetat, -ă nom. repetarea, repetatul A SE TERMINA Benzina s-a terminat neașteptat de repede tranz.: Ion termină relația cu Ioana part. terminat, -ă nom. terminarea, terminatul REFLEXIVE + NEREFLEXIVE A (SE) CONTINUA Drumul pietruit se continuă cu o cărare Cercetările continuă tranz.: Ion continuă cercetările part. continuat, -ă nom. continuarea, continuatul A (SE) PORNI Se pornește furtuna Ion (se) pornește la drum tranz.: Ion pornește mașina part. pornit, -ă nom. pornirea, pornitul A (SE) SFÂRȘI Discuția se sfârșește rapid
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
l-a omorât. Apoi trâmba a sărit pe cai, a pornit galop, dând foc satelor, ucigând și prăpădind tot, spre Suceava-n sus. IV În vremea asta, Bogdan-Voievod galopa spre munți, ținându-l pe Ștefăniță dinaintea lui. Se lăsase Întunericul. Cărarea codrilor urca. Niciodată să nu uiți, fiul meu...Îi spunea voievodul. Copilul din Borzești trebuie răzbunat ! Nicidată n-am să uit, tată... a răspuns Ștefăniță. Pe Mitruț am să-l răzbun eu, cu mâna mea ! Dacă trăiește hanul până cresc
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Tale, secerăm roadele cuvenite ale semințelor noastre și suntem plini de nebunia noastră. Ne-a orbit amăgirea vieții și n-am cunoscut tainele lui Dumnezeu, nici n-am nădăjduit într-o plată a evlaviei. De aceea am fost părăsiți pe cărările fărădelegii și am străbătut pustii neumblate (necunoscute de supravegherea dumnezeiască), iar calea Domnului n-am cunoscut-o (Ps. 118, 37). Iar acum ce folos ne-a adus mândria? Ce ne-a adus bogăția împreunată cu îngâmfarea? S-au mistuit toate
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
gacchămi, dharmaṁ śaraṇaṁ gacchămi, saṅghaṁ śaraṇaṁ gacchămi ). Învățătura buddhistă consideră că legea adevărată și sacră a fost descoperită de Buddha și ea nu poate fi înțeleasă și practicată decât prin tovărășia spirituală dintre monahii și laicii care vor să urmeze cărarea salvatoare a Iluminatului. Această idee se regăsește într-o anumită măsură și în creștinism. Mântuirea nu e posibilă decât prin credința în Hristos, în Evanghelia Sa și nu se poate realiza decât în Biserică. Diferența majoră între cele două religii
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pe care eu o urmez” (purănam maggam purănañjasem anugacchim). Și, cum el face pe de altă parte elogiul brahmanilor de odinioară, care-și aminteau de Vechea Cale conducând la Brahmă, nu ne putem îndoi că Buddha făcea aluzie la „strâmta cărare care duce foarte departe, prin care contemplativii, cunoscătorii lui Brahmă, urcă și sunt mântuiți, eliberați (vimuktăh), menționați în versetele care erau deja antice când Yăjñavalkya le cita în prima Upanișadă. Idei asemănătoare întâlnim și în religia creștină. Așa cum buddhismul este
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pînă în 1914. Însă soarta lor va fi variabilă în acest context advers, în funcție de cît de norocoase sau nenorocoase sînt fiecare. Cîteva vor reuși să-și înjghebe un stat, cu chiu cu vai, în vreme ce altele vor rătăci timp îndelungat pe cărări întunecate. Micro-naționalismele victorioase dinainte de 1914 se si-tuează în special în fostul spațiu otoman. Astfel este cazul Serbiei, supuse de către turci în 1389, care din 1804 se află într-o continuă revoltă împotriva asupritorilor, devine autono-mă în 1815 și independentă în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
parchetele amplasate în pădurile din zonele turistice și de agrement, în cele cu rol de protecție din jurul orașelor și stațiunilor balneoclimaterice sau în cele situate lângă drumuri naționale și județene, resturile de exploatare se strâng în grămezi, în afara potecilor și cărărilor de interes turistic, a văilor și pâraielor din interiorul parchetului. ... Secțiunea B Reprimirea parchetelor Articolul 25 (1) Reprimirea parchetelor se realizează de către emitentul autorizației de exploatare până cel târziu la data expirării termenului de exploatare prevăzut în autorizație, prin întocmirea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/233099_a_234428]
-
redacția lui Vasile Terente. Articolul-program, semnat de redactor, anunță doar noua prezență în peisajul publicistic, în timp ce în Renașterea unei categorii etico-sociale: idealismul (2-3/1926), Marin Dragnea circumscrie mult mai precis idealurile revistei: „Din punct de vedere literar vom merge pe cărările luminoase ale înaintașilor. Căci noi luăm de model în avântul nostru cărturăresc pe Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Cerna, Duiliu Zamfirescu etc. Suntem tradiționaliști ca doctrină estetică, fiindcă considerăm tradiționalismul ca pe o categorie literară salvatoare.” Rubrici: „Încrustări”, „Memento”(știri culturale), „Reviste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288610_a_289939]
-
Reviste bucureștene”, „Revistele clujene”, „Aprecieri”. P.c. cultivă o poezie minoră, de un patetism desuet, lipsită de vibrație autentică. Se publică proză de Gh. Brăescu, I. Agârbiceanu, Aurel Decei. Cronica literară este semnată de V. I. Bergheanu. În articolul Pe cărări drepte, Marin Dragnea aduce elogii poporanismului și sămănătorismului, dezavuând energic modernismul („nu putem accepta exagerațiile noului curent”). Apar traduceri din Jókai Mór, Ady Endre, Edgar Allan Poe. Mai colaborează V. Ilea, Ion Chelcea, Angelo Stătescu, N. Batzaria. N.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288610_a_289939]
-
neomodernist expresionist, ezitând între suferința melancolică, neputincioasă și revolta amenințătoare, între transparența și alegoricul evaziv al notației, între voința de puritate și conștiința maculării. Înainte de toate, este însă un poet social, al „vinei” tragice de a se fi născut basarabean: „Cărări de câini se adâncesc în ploaie,/ cărări mereu speriate de gheare,/ de lanțuri,/ de stârvuri osoase jumulite din mers.// Schelălăim pe aici,/ sub o stea de nămol,/ noi, câinii, noi,/ stăpânii câinilor,/ înnebuniți de fazele năpârlirii.// Ne-a rămas atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
și revolta amenințătoare, între transparența și alegoricul evaziv al notației, între voința de puritate și conștiința maculării. Înainte de toate, este însă un poet social, al „vinei” tragice de a se fi născut basarabean: „Cărări de câini se adâncesc în ploaie,/ cărări mereu speriate de gheare,/ de lanțuri,/ de stârvuri osoase jumulite din mers.// Schelălăim pe aici,/ sub o stea de nămol,/ noi, câinii, noi,/ stăpânii câinilor,/ înnebuniți de fazele năpârlirii.// Ne-a rămas atât de puțină tristețe/ pentru câtă suferință se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
a rămas atât de puțină tristețe/ pentru câtă suferință se arată!// Crește prea mare tritonul/ în ochiul de apă/ în care ne oglindim laolaltă cu focul.// Departe, în cer,/ pe o stea mlăștinoasă,/ urletul câinelui/ moare încovrigat ca și câinele “ (Cărări de câini). Sentimentul părăsirii, al pustiirii lumii și a sinelui covârșește aceste poeme. Este un sentiment de gol imens, de pierdere a oricărei speranțe de mântuire. De la neliniștitele poeme cu îngeri ale lui V. Voiculescu la lumea creștină suferindă, vidată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
de la un autentic al înțelegerii lucrurilor și oamenilor, care, de fapt, compun realitățile trecute. Cercetarea istorică, pe care Foucault o diferenția de istoria scrisă, de munca de istoric, este precum "o rătăcire neajutorată a istoricului în pădurea întunecată și fără de cărări"215, iar aplicarea unui aparat de tehnici interpretative, a unui model științific idee atât de comună spațiului ecclesiocratico-bizantin românesc, dominat de sofiști eșuează, în practică, deoarece experiența umană din trecut, facticitatea omului nu se pot măsura în termeni exacți. Exigența
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]