7,522 matches
-
o altă zi și Procurorul rămân alături de Revizorul, cele mai incendiare spectacole contestatare din anii dictaturii. Cum spuneam, revenind la Privitor ca la teatru, în sumar sunt și câteva absențe de calibru: Andrei Șerban și Ivan Helmer, amândoi înlăturați de cenzură întrucât optaseră să lucreze în străinătate, dar și Cătălina Buzoianu, o doamnă de rang a regiei românești, deja autoarea unor spectacole importante, pe care nici acum nu-mi explic, fără un sentiment de vină, cum de le-am ocolit în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
devenite deja obiective), spectatorul e lăsat să-și imagineze cauzele acestor efecte (cauze care sunt inevitabil subiective); deci Alexa Visarion impune o căutare individualizată (a fiecărui spectator, în lăuntrul său), căutare care nu mai poate fi dirijată de nici o eventuală cenzură (spre cauzele scontate/manipulate de aceasta). Prin urmare, spectatorul intră în poveste și o trăiește odată cu protagonistul, pendulând pirandellian între agonia suferinței existențiale (expresivizată cu grație extatică de regizor) și extazul revelației salvatoare (expresivizat de regizor cu lirism detașat, deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o asiduă căutare a celor mai ascunse sensuri ale unei idealități ce pare inaccesibilă omului: perenitatea; la capătul unor zbateri ce depășesc imaginația oricărui om care nu s-a confruntat într-o experiență personală cu ghilotina implacabilă a dogmei și cenzurii comuniste (chiar și după ce N. Ceaușescu a "desființat" cenzura), Alexa Visarion reușește să se elibereze împărtășindu-ne crezul care l-a condus continuu într-o carieră de excepție, pe scenele teatrelor și pe marile ecrane: "Suntem singurii stăpâni pe viețile
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unei idealități ce pare inaccesibilă omului: perenitatea; la capătul unor zbateri ce depășesc imaginația oricărui om care nu s-a confruntat într-o experiență personală cu ghilotina implacabilă a dogmei și cenzurii comuniste (chiar și după ce N. Ceaușescu a "desființat" cenzura), Alexa Visarion reușește să se elibereze împărtășindu-ne crezul care l-a condus continuu într-o carieră de excepție, pe scenele teatrelor și pe marile ecrane: "Suntem singurii stăpâni pe viețile noastre. Suntem liberi. Nimeni nu ne poate împiedica să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
candoare și care se implică bucuros și spontat în starea spectacolului. Publicul american acceptă orice îl impresionează, orice îl "lovește". E un public care întâi trăiește și apoi analizează. Publicul nostru face lucrurile acestea simultan și egal, așează întotdeauna o cenzură logică asupra emoției artistice. Acordul lui este deliberat, se produce numai dacă ceea ce vede i-a oferit o schimbare, o noutate. El așteaptă de la Artist ceea ce vrea el, Publicul, nu ceea ce poate da artistul, te împinge la o evoluție permanentă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un mod de a ține viu dialogul cu lumea, de a avea posibilitatea să comunici ceva dinăuntrul tău spre lume și să primești de la lume ceva care să reverbereze în tine. Și dintr-o dată, având senzația că am scăpat de cenzura ideologică a apărut o opresie dureroasă a lipsei de semnificație a actului teatral. Teatrul a devenit un comerț elegant, un loc unde se propun valori pentru a fi parafate, cultivate și lansate pe piața mondială, unde idealurile se adaptează la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lor, Cristi Puiu, Cristian Mungiu și Corneliu Porumboiu reușesc foarte bine, foarte profund, să vorbească fără a se arăta. Generația anilor '70, din care fac și eu parte, făcea filme, uneori excelente, care vorbeau prin ego-ul regizorului. Era și din cauza cenzurii: cum "nu puteai vorbi" despre realitate, vorbeai prin talent despre ce vezi tu din realitate. Personalitatea era evidențiată de film. Personalitatea regizorului de azi e asumată și asimilată în film. Aceste mutații explică, oare, noua poziție a filmului românesc în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
desfășoară acum, în prezentul confuz... și unește trei dimensiuni ale timpului existențial. Timpul sacru, mitic al baladei, dar și al scenariului gândit de erou, timp al esenței și revelației. Ca o umbră corozivă, înspăimântătoare, vine timpul grotesc și ucigător al cenzurii ideologice, timpul dictaturii ucigaș al gândirii și artei. Simultaneitatea timpurilor este întregită de tragi-comic, de hilar, de... Poate nu întâmplător motto-urile ce au însoțit versiunile scenariului vorbesc despre etape, neliniști:... Realitatea este imaginația privirii la început în Ziditorul, Taină
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pe Ceaușescu. Literatura, muzica, teatrul, cinematografia erau prinse în hora nebună a mistificării, a adulării figurii lui Ceaușescu, dar și a mesajului dublu, destinat bieților români care se simțeau superiori descifrând aceste mesaje ascunse în textele controlate și îngăduite de cenzură. între 1979 și 1981, au fost revizuiți și reduși toți indicatorii de venituri personale, în vreme ce au crescut prețurile la toate categoriile de bunuri de pe piață (Linden, 1986). „Statul asigura salarii pentru întreaga populație, deși foarte joase, independent de rezultatele muncii
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
cu perioada respectivă, Elisebeth Kübler-Ross (1969/2008), printr-o lucrare-ancoră Despre moarte și a muri, valorificând câteva prestații meritorii (dar izolate) a pus bazele unei științe insolite, dar atât de necesare, care se numește tanatologie. începând cu acei ani, stupidele cenzuri proferate la adresa acestui subiect s-au volatilizat treptat, ridicând ecluze, degajând terenul și, mai ales, impulsionând cercetările din domeniu. Așa se cristalizează insidios, dar neîntrerupt o nouă concepție despre moarte, una profund distonantă cu orientarea materialistă, care a tronat despotic
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mai puțin optimist] în leg]tur] cu precizia în chestiuni de datorie, având în vedere c] r]stoarn] toate atitudinile etice care puteau fi concepute de aceast] cultur] pan] în acel moment. De exemplu, înțeleptul Kaushika, care atrage asupra lui cenzură din cauza insistentei sale de a spune adev]rul unui bandit (deoarece duce la uciderea unui om nevinovat), ar putea foarte bine fi l]udat în R³m³yana datorit] fidelit]ții sale incoruptibile fâț] de un principiu - ca și în cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre originea și destinul omului. În lucrarea să târzie, Religia în]untrul granițelor rațiunii, el consider] c] scripturile creștine sunt o relatare temporal] echivalent] cu „un simbol al moralei”. Interpretarea acestei opere, care i-a adus lui Kant probleme cu cenzură prusac], este foarte complicat]. Totuși, se detașeaz] cu claritate faptul c] el nu reintroduce elementele teologice că fundament al moralei, ci c] mai degrab] își folosește propria teorie moral] pentru a interpreta Scriptură. Dac] filosoful nu s-a întors la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cunoaște, iarăși, un pasaj încețoșat, din care nimeni nu vede ieșirea. Toate tînguielile duc spre același motiv, spre vremea dictaturii, cînd, deși cruntă și insuportabilă, era în stare să procure subiecte și, mai cu seamă, șirete subterfugii în hărțuiala cu cenzura. Nu mai pot scrie fără cenzură, nu pot și nu pot, fiindcă nu mai avem cenzură. Cum o să scrie fără cenzură un om care a trăit numai sub cenzură?" Credeți, cumva, că această mărturisire aparține unui contemporan de-al nostru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care nimeni nu vede ieșirea. Toate tînguielile duc spre același motiv, spre vremea dictaturii, cînd, deși cruntă și insuportabilă, era în stare să procure subiecte și, mai cu seamă, șirete subterfugii în hărțuiala cu cenzura. Nu mai pot scrie fără cenzură, nu pot și nu pot, fiindcă nu mai avem cenzură. Cum o să scrie fără cenzură un om care a trăit numai sub cenzură?" Credeți, cumva, că această mărturisire aparține unui contemporan de-al nostru? Nu. Lui Heine... Care însă din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
motiv, spre vremea dictaturii, cînd, deși cruntă și insuportabilă, era în stare să procure subiecte și, mai cu seamă, șirete subterfugii în hărțuiala cu cenzura. Nu mai pot scrie fără cenzură, nu pot și nu pot, fiindcă nu mai avem cenzură. Cum o să scrie fără cenzură un om care a trăit numai sub cenzură?" Credeți, cumva, că această mărturisire aparține unui contemporan de-al nostru? Nu. Lui Heine... Care însă din acești soliști ai corului tînguielii ar dori întoarcerea la odiosul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
deși cruntă și insuportabilă, era în stare să procure subiecte și, mai cu seamă, șirete subterfugii în hărțuiala cu cenzura. Nu mai pot scrie fără cenzură, nu pot și nu pot, fiindcă nu mai avem cenzură. Cum o să scrie fără cenzură un om care a trăit numai sub cenzură?" Credeți, cumva, că această mărturisire aparține unui contemporan de-al nostru? Nu. Lui Heine... Care însă din acești soliști ai corului tînguielii ar dori întoarcerea la odiosul regim? Nici unul. Și-atunci? Timpul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
procure subiecte și, mai cu seamă, șirete subterfugii în hărțuiala cu cenzura. Nu mai pot scrie fără cenzură, nu pot și nu pot, fiindcă nu mai avem cenzură. Cum o să scrie fără cenzură un om care a trăit numai sub cenzură?" Credeți, cumva, că această mărturisire aparține unui contemporan de-al nostru? Nu. Lui Heine... Care însă din acești soliști ai corului tînguielii ar dori întoarcerea la odiosul regim? Nici unul. Și-atunci? Timpul, numai timpul rezolvă, o să rezolve, totul. În fond
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zilnic în față. Literatura sterpului realism socialist opera în același fel. Prin mercenarii ei, școliți la Moscova sau în imundele academii autohtone ale partidului. În cazurile, rare, ale îndepărtării de canon, aparținînd unor condeie care nu renuțaseră total la demnitate, cenzura avea serios de lucru: croșeta discreționar textele sau topea materia în pragul tipăririi. Pictura și sculptura își aduceau și ele obolul: supradimensionatele compoziții făceau, dezmățat, elogiul unui tărîm triumfal inexistent, spațiile dintre blocurile-mamut, intersecțiile marilor șosele erau populate cu dinozaurii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mi s-a părut adus aici cu un inefabil teleferic dintr-un timp incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai Înaltă din Întreaga istorie a organizărilor noastre statale. Pentru a se impune acele rațiuni, a fost nevoie de acte ce au relevat, ca la 1859 și 1866, tensiuni serioase Între ambițiile de emancipare ale unei națiuni zise „mici” și cenzura externă exercitată de „marile puteri”. Maniera În care marile puteri au ajuns să recunoască unilateral și condiționat independența României a lăsat să se Întrevadă tendințele de reașezare a raportului de forțe pe plan european. Poziția polară În constelația marilor puteri
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
din Europa Centrală și de Est și din fosta Uniune Sovietică. Incapacitatea guvernelor comuniste, la fiecare nivel, de a răspunde puterii eliberatoare a tehnologiilor globale descentralizate, În domeniul informației și comunicațiilor, a pecetluit sfârșitul lor. Vechile ziduri ale reprimării și cenzurii erau prea subțiri pentru a rezista invaziei mediilor de comunicare. Penetrarea, de către MTV (Music Television), muzica rock și stilurile de viață occidentale, a Cortinei de Fier, prin intermediul acestor noi tehnologii, s-a dovedit a fi prea mult pentru un aparat
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
refuză ca pe un fals, iar moartea îi primește ca pe o cacialma. Și-ți vine să rîzi. Reacția martorului e între nedumerire și un straniu comic. Nici urmă de tragic. Celelalte două personaje ale piesei există mai mult de dragul cenzurii... Mișar fi plăcut, dacă aș fi avut voie, ca Vera și Mihai să fi fost parteneri în această orgie a desființării, să sufere, să înnebunească și să vomite în patru. Constantin Popa Regulamentul de bloc Radu Beligan: Costică, piesa asta
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
puteau fi publicate și nu și-a văzut jucată decît una din piesele de rezistență; "Calul verde", o dramă, scrisă în buna tradiție a lui Albee, de analiză psiho-morală, o parabolă a totalitarismului, învăluită în pînzele precauției ideologice, împinsă, de dragul cenzurii, spre tema crizei cuplului. Instaurarea în existență, în real a unei "idei de cal" (ceva ce nu e, dar credem că e deși știm că ne prefacem, că nu credem că e adevărat...) este o soluție absurdă, cu substanță totalitară
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în auzul regimului ce-și propusese să uităm că identitatea noastră nu e un număr, ci un nume, piesa a fost lăsată să ajungă în paginile revistei "Teatrul" și pe scena naționalului ieșean. Asta, desigur, dintr-o accidentală superficialitate... a cenzurii din Consiliul Culturii. Dar greșeala a fost repede reparată, piesa fiind scoasă de pe afiș dintr-o dispoziție care aparținea cînd secretarului cu propaganda din CC, cînd Consiliului Culturii, cînd direcției teatrului.... Și "Al doilea interviu" s-a acoperit de un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
sinceritatea, ci luciditatea dureroasă asumată în genunchi. Părăsind ordinea cronologică a apariției pieselor lui C. Popa, mă opresc asupra textului " Mașina de vînt". Ca și în "Calul verde", pretextul sentimental e doar manevra prin care se speră ( zadarnic) abaterea atenției cenzurii de la mesajul fundamental. Și aici, totalitarismul nu ne apare doar ca distrugător politic, sau nu numai politic, ci ca o forță ce invadează cu cea mai mare brutalitate tocmai în zona cea mai puțin controlabilă a ființei umane dragostea. Forța
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]