7,540 matches
-
o prospețime continue." "Referitor la românele de război și istorice apărute mai tîrziu, putem vorbi despre ingeniozitatea decodificării documentelor de arhivă și despre manieră originală și temerara de a evita la minimum implicarea politică și de a nu face concesii cenzurii. Toate acestea au făcut ca românele lui Ion Arama să aibă un mai mare succes la publicul cititor decît la critică oficială. În sprijinul acestei afirmații vine și faptul că românele sale s-au aflat de trei ori în topul
Ion Aramă () [Corola-website/Science/324669_a_325998]
-
și aprecierile criticiilor de prestigiu ai epocii. Piesa s-a jucat cu săli pline o suta de spectacole. A urmat piesa care l-a consacrat: Fluturi de noapte la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1982-1985) și o altă premieră oprită de cenzură, Plimbare cu telescaunul, la Teatrul Maria Filloti din Brăila, regia Constantin Codrescu. În 1988 debutează în Colecția Rampa a Editurii Eminescu unde i se publică versiuni ale primele două comedii. Imediat după revoluția din 1989, Dinu Grigorescu a înființat împreună cu
Dinu Grigorescu () [Corola-website/Science/326054_a_327383]
-
internă conservatoare, cu obiect de diminuare a impozitelor de război și, în special, de răcire a tensiunilor etnice, precum și dezamorsarea conflictelor de muncă, după război. Progresiștii au refuzat să se alăture guvernului, dar au ajutat liberalii să înfrângă moțiunile de cenzură. King s-a confruntat cu un act de echilibru delicat de reducere a tarifelor suficiente, dar nu cu totul, pentru a ajuta centrele industriale Ontario și Toronto să concureze cu firmele de import americane. King și liderul conservator Arthur Meighen
Istoria Canadei () [Corola-website/Science/326310_a_327639]
-
2012. La data de 7 mai 2012 a primit votul de încredere al Parlamentului României și a depus jurământul de credință. Acest cabinet a fost succesorul Guvernului Mihai Răzvan Ungureau, care a pierdut încrederea Parlamentului în urmă aprobării moțiunii de cenzură depusă de USL. Guvernul Ungureanu este al doilea guvern român care cade prin moțiune de neincredere. Guvernul Ponta (1) a fost susținut de către Uniunea Social Liberală, formată din Partidul Social Democrat și Alianța de Centru-Dreapta care este formată din Partidul
Guvernul Victor Ponta (1) () [Corola-website/Science/326329_a_327658]
-
parlamentarilor din PD-L și UNPR a fost cauzată în principal de scăderea încrederii românilor în partidele de guvernământ. La data de 27 aprilie 2012, Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a fost demis de către Parlamentul României prin adoptarea unei moțiuni de cenzură depusă de coaliția de opoziție, USL. Urmând procedurile constituționale, presedintele României, Traian Băsescu l-a desemnat pe Victor Ponta să formeze noul guvern, după ce nici un alt partid nu a propus un alt candidat pentru funcția de prim ministru. La data
Guvernul Victor Ponta (1) () [Corola-website/Science/326329_a_327658]
-
în sarcina, printre altele, și învățământul, până în 1929. Lunacearski a participat, împreună cu Maxim Gorki, Alexandr Blok și Maria Andreeva, la înființarea Marelui Teatru Dramatic din Petrograd în 1919. În această perioadă a fost responsabil și de organizarea primul sistem de cenzură în statul Sovietelor nou format. Lunacearski l-a ajutat pe Aleksandr Bogdanov să fondeze mișcarea politico-ideologică Proletcult. Lunacearski a condus campania de alfabetizare din Rusia. El a invitat-o la Moscova, în 1927, pe Harriet G. Eddy, bibliotecara șefa a
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
bisericii spre apus prin închiderea vechiului pridvor. În acesta a fost amenajat după aceea colțul de cinstire a eroilor din sat, pierduți în primul și al doilea război mondial. Ștergerea intenționată a numelui regelui din pisanie este o amintire a cenzurii din perioada comunistă, manifestată și în biserici. În forma sa actuală biserica este rezultatul unei extinderi semnificative spre apus a pronaosului, completată cu un pridvor nou la intrare. Pereții despărțitori interiori sunt în cea mai mare parte demolați și înlocuiți
Biserica de lemn din Gănești () [Corola-website/Science/322024_a_323353]
-
(în georgiană: ოთარ იოსელიანი; născut la 2 februarie 1934 în Tbilisi, Georgia) renumit scenarist, regizor și producător de origine georgiană. Din cauza cenzurii aplicată filmelor sale în URSS, Iosseliani a fost obligat să emigreze în Franța în anul 1982. Primul său lung metraj, "Noiembrie" (1966), a câștigat premiu FIPRESCI la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul său "Pastorala", după ce a fost finalizat, în
Otar Iosseliani () [Corola-website/Science/322029_a_323358]
-
sunt o forță distrugătoare și umanizantă. Operele lui Jerome fuseseră traduse în Rusia de trei ori înainte de 1917. "Trei într-o barcă" este o lectură obligatorie în școlile ruse. "Noi" a fost prima operă interzisă de Glavlit, noul birou de cenzură sovietic, în 1921, deși manuscrisul original datează din 1919. De fapt, o parte importantă din ceea ce stă la baza romanului apăruse în nuvela lui Zamiatin, "Islanders", începută la Newcastle în 1916. În nuvellă, Lady Campbell și cetățenii din Jesmond sun
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
considera o zonă-tampon necesară împotriva atacurilor îndreptate împotriva teritoriului său. Retragerea Israelului din zona de securitate a luat sfârșit în iunie 1985. La votul din Knesset, doar partidul Hadash s-a opus războiului (și a depus și o moțiune de cenzură împotriva guvernului). Parlamentarul Hadash Meir Vilner a declarat în plenul Knessetului că: „Guvernul conduce Israelul în prăpastie. Ceea ce face el acum va face ca generații întregi să jelească.” Ca răspuns, ei au fost acuzați de trădare, printre alții de editorii
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
1935 au traversat Oceanul Atlantic, călătorie ce s-a materializat într-un remarcabil jurnal de călătorie american. Ilia Ilf a murit de tuberculoză, probabil contractată în timpul periplului american, pe 13 aprilie 1937. Literatura semnată Ilf și Petrov a fost interzisă de cenzura sovietică după 1948, la inițiativa lui Andrei Zdanov, dar curând reabilitată, în 1956, de către Nikita Sergheevici Hrușciov. IIlia Ilf are o fată, Alexandra, care s-a manifestat activ în direcția conservării, popularizării și mediatizării operei tatălui său.
Ilia Ilf () [Corola-website/Science/322271_a_323600]
-
Adunării Constituante să facă parte din noul organism. Brissot a enumerat într-un discurs ținut la 28 septembrie misiunile ce reveneau clubului: discutarea legilor de adoptat și crearea condițiilor pentru disciplină parlamentară, dar și „supunerea conduitei funcționarilor publici la o cenzură riguroasă a tribunalului opiniei publice”, și mai ales „denunțarea legilor rele și căutarea mijloacelor pentru a obține revocarea lor”. Admiterea la ședințe a publicului, la 12 octombrie 1791, a supus clubul la presiunea activiștilor parizieni din tribune. Celor trei comitete
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
Belle Bennett în "Stella Dallas" (1925), Esther Ralston în "An American Venus" (1926) și Pauline Starke în "Women Love Diamonds" (1927). În ultimii ani ai perioadei mute, el a apărut alături de Loretta Young în mai multe filme de dinainte de codul cenzurii și de Joan Crawford în "Our Modern Maidens" (1929). El a apărut într-un rol secundar alături de John Gilbert și Greta Garbo în "A Woman of Affairs" (1928). Trecând la epoca filmelor cu sunet, el a jucat alături de Katharine Hepburn
Douglas Fairbanks, Jr. () [Corola-website/Science/329821_a_331150]
-
1949 a fost înființat un teatru asemănător și la Iași, care a dăinuit până în anul 1964. După anul 1955 frânele conducerii Teatrului Evreiesc de Stat au intrat în mâinile regizorului Franz Josef Auerbach care s-a străduit, în condițiile restricțiilor cenzurii comuniste, să îmbunătățească repertoriul și activitatea ansamblului. În anii 1955-1960 Teatrul a întreținut și un studio pentru talentele tinere. În anii 1954-1956 clădirea teatrului a fost renovată, construindu-se și o nouă scenă. În perioada renovărilor trupa a jucat pe
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
a numeroase festivaluri internaționale (chiar și în occident). Meritele sale au fost salutate în rândurile elitei culturale, dar din partea statului nu i s-a acordat nicio recunoștință (nici nu s-ar fi putut, căci ne aflăm în rigida epocă a cenzurii ceaușiste) Esteticul și criticul teatral Nánay István prezintă astfel ultimii zece ani ai maestrului: "”Acest deceniu al existenței sale i-a adus succesul. Spectacolele sale au intrat în rând cu cele mai bune realizări ale renumitei școli de regie românească
György Harag () [Corola-website/Science/329908_a_331237]
-
localizarea etnică a personajelor (cele mai importante cosmodroame terestre se găseau cam pe lângă Slobozia) era suficientă pentru a descuraja pe oricine.". La rândul său, Aurel Cărășel a considerat că romanul "abordează o temă considerată cvasidesuetă". George Anania a confirmat înăsprirea cenzurii politice din acea perioadă, afirmând că au fost nevoiți să redacteze patru variante ale romanului pentru a mulțumi secretarul de partid cu care fuseseră nevoiți să lucreze ca redactor pentru acest volum. Cu toate acestea, el este de părere că
Șarpele blând al infinitului () [Corola-website/Science/328074_a_329403]
-
1955 încoace, munca de regizorat a așa-zisei "Școli Poloneze de Film" a avut o mare influență asupra tendințelor contemporane, cum ar fi noul val francez, neorealismul italian sau chiar cinematografia hollywoodiană clasică târzie. După al doilea război mondial, în ciuda cenzurii, realizatori de filme precum Roman Polanski, Krzysztof Kieślowski, Agnieszka Holland, Andrzej Wajda sau Andrzej Zulawski au influențat dezvoltarea cinematografiei. În perioada de după căderea comunismului, când nu a mai existat acea luptă cu cenzura și fiind caracterizată de un număr mare
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
târzie. După al doilea război mondial, în ciuda cenzurii, realizatori de filme precum Roman Polanski, Krzysztof Kieślowski, Agnieszka Holland, Andrzej Wajda sau Andrzej Zulawski au influențat dezvoltarea cinematografiei. În perioada de după căderea comunismului, când nu a mai existat acea luptă cu cenzura și fiind caracterizată de un număr mare de regizori independenți, producțiile poloneze tind să fie din ce în ce mai mult inspirate de filmul american. Primul cinematograf din Polonia (pe atunci ocupată de Imperiul Rus) a fost fondată în Łódź în 1899, la câțiva
Cinematografia poloneză () [Corola-website/Science/328095_a_329424]
-
educație școlară gratuit și obligatoriu tuturor, și înființarea a noi universități gratuite, a fost susținut de mulți. Cu toate acestea, comuniștii au verificat ce trebuia să fie predat; istoria precum și alte materii științifice trebuiau să aibă concepții marxiste aprobate de cenzura ideologică. În același timp, între anii 1951-1953 un mare număr de profesori din perioada antebelică care erau considerați de noul regim a fi „reacționari” au fost demiși de la universități. Controlul guvernului asupra artei și artiștilor se aprofundase. Numeai Realismul socialist
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
E dramaturg prin vocație, îi place spectacolul lumii"„”. "Stânca Miresei", dramă romantică în trei acte, jucată la Teatrul Armatei (azi Teatrul C.I. Nottara) din București, stagiunea 1959-1960. Regizor: Ion Sahighian. Scenografia: Constantin Piliuță. Textul operei a fost viciat grosolan de cenzura proletculturistă a vremii încât autorul s-a văzut nevoit să folosească un pseudonim, Ion Dragomir. "O navă pentru cer senin", piesă de teatru pentru copii gen “Peter Pan”, jucată la Teatrul pentru copii și tineret (azi Teatrul “Luceafărul”) din Iași
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
de sistematizare rurală în zona de deal” etc. Cadrele noi au fost filmate la Domnești în săptămâna 10 - 17 septembrie 1977. Într-un interviu ulterior, Stere Gulea a afirmat că a fost prima dată pentru el când a cunoscut acțiunea cenzurii. Fiind primul său lungmetraj, el a acceptat „propagandizarea” filmului, introducând secvențe filmate ulterior (în proporție de 20-30%) în varianta finală. El a regretat că a acceptat acele compromisuri, dar a declarat că nu prea avea de ales. După vorbele sale
Iarba verde de acasă () [Corola-website/Science/327731_a_329060]
-
de hard rock, abordat de formație pe parcursul anilor ’80, cu influențe de blues rock, rock and roll și chiar heavy metal. Ca marea majoritate a materialelor de rock apărute înainte de Revoluția din decembrie 1989, nici acesta nu a scăpat de cenzura comunistă. Astfel, melodia „Povestea lor” a fost scoasă de pe disc din cauza primului vers - "„Ea ar fi vrut zilnic dovezi de iubire”" - sub pretextul că ar putea fi o aluzie la Elena Ceaușescu. Altă piesă, „Aurora”, a fost acceptată pe disc
Primii pași () [Corola-website/Science/327176_a_328505]
-
asupra sunetului, care trebuia să suplinească lipsa costumelor, a decorurilor și a celorlalte elemente vizuale prezente pe scenă, în reprezentațiile live. Două dintre piesele de rezistență din spectacole - „Madama Butterfly” și „As” („Conversație pacifică”) - nu sunt acceptate pe disc de cenzura comunistă a vremii, fiind considerate subversive. La celelalte piese, unele versuri sunt modificate, iar Mircea Florian este obligat să își schimbe maniera de interpretare vocală. Discul de vinil apare în 1986, în două ediții succesive. În acel moment, grupul Florian
Florian din Transilvania () [Corola-website/Science/327181_a_328510]
-
își exprima tot acolo mirarea că nuvela „Adio!...” a fost publicată în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București, afirmând că ar fi vorba de „o elegie legionară” ce a trecut de cenzură. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Astfel, filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela nu reușește să-și dizolve teza metafizică în substanța epică și intelectuală a prozei. Nuvela „Adio!...” a fost tradusă în mai multe
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
neînțelegeri datorate delegatului francez de la TF1 "„care se credea foarte deștept”". Francezii au formulat tot felul de observații, Nicolaescu plângându-se ulterior că "„am întâmpinat cu ei niște greutăți mai ale naibii decât pe cele pe care le aveam cu cenzura românească”". Ulterior, regizorul a afirmat că realizarea filmului a reprezentat pentru el un calvar din cauza directorilor socialiști francezi ai TF1 care aveau vocație de dictatori. Filmările au fost realizate în ritm alert, filmul fiind realizat în numai trei luni, contrar
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]