8,340 matches
-
prin case, pe drumuri, prin parcuri, ori pe câmpuri, fiind vorba, evident, de cei găsiți în aceste zile. Vor urma,însă, și alții, la desprimăvărare,în prezent acoperindu-i zăpada. Zăpada, care, parcă nu se mai sfârșește, din cămara ei, cerească, de unde curge, la infinit,în același timp cu vântul, cu furtunile și cu gerul năpraznic. Stratul de omăt variază între cinci-zece centrimetri, și doi, doi metri și jumătate. Depinde de areal. Depinde de închiderea ori deschiderea porțiunilor de teren întâlnit
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a lungul mileniilor, de când omul a inventat meșteșugul de a scrie, cred, că doar câteva cărți merită într-adevăr să le aibă omul la căpătâiul patului, zi și noapte, cărți care pot să-i conecteze cumva mintea la realitatea treburilor cerești și mai ales la cele pământești. Ceea ce spun acum, nu este doar părerea mea ci se regăsește, sub o formă sau alta, în preferințele multora. Iată aceste cărți, pe care eu consider, că nu ar trebui să lipsească din casa
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și Epigramă "Romeo și Julieta la Mizil" </biography> Predestinare candrie a lumii astrale Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o poșetă și-o servietă își luară ziua bună într-un banal ascensor... timiditate purtăm în sânge aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
atâta poezie, Căci se nasc în acadèmii pe domeniu câte-o mie! Nu e îndeajuns că unul a pătat deja o carte, Că mai vin din urmă sute ca să ducă mai departe Astă dogmă de mizerii, teorii contrafăcute Care par cerească mană pentru minți nepricepute! Ori voi sunteți prea pragmatici ca să suportați poeții Și le-asemănați iubirea cu mizeriile vieții; Cartea voastră le dedică ici și colo câte-o frază, Însă propriile principii pentru voi întâi contează! Câți din voi au
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
O vorbă i-aș spune, dar sufletul său A aprins în uitare spoiala de zeu... Iar mie, pământul, ce viu mă mângâie Lipindu-mi coaja de trunchi pe călcâie Visul plecărilor Urme de lumină în florile mărului, Urme de corăbii cerești, în statornic Ocean de marmură. Și valurile au săpat Arcade, în dunga albă a țărmului. Acolo, dorm câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
secției financiare trecu în contul pagubelor colaterale și fu înlocuit, fără multă tevatură, nu peste mult timp, cu un gard nou și solid, de beton armat. Destinul de funcționar și de stâlp de familie, hărăzit lui Virgil de milostiva pronie cerească, își continua cursul așa cum se putea... CAPITOLUL II 1 De când fusese dat afară de la radio, mutat chipurile în interesul serviciului, Sever trăia într-o stare de nemulțumire și de revoltă permanentă. Cu toate că trebuise formal să se conformeze deciziei luate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine de la viață: că, dacă cineva vrea să supraviețuiască, trebuie să se adapteze. Pe când Grigore Gospodin, Fănel Trifu și chiar Virgil credeau cu nonșalanță că supraviețuirea era posibilă și fără adaptare. Ei își puneau speranța în propria istețime, în pronia cerească sau în minunile pământești. 2 Iarna acelui an îl pusese pe Stelian la grea încercare, dar cu chibzuința lui de bun gospodar, precum și cu ajutorul vecinilor și al secretarului Girolteanu, care-i trimisese în două-trei rânduri acasă lemne de foc, ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
minunate. Nouă azi toate ne plac Și le cunoaștem pe toate. Mai e însă un secret, Un mister de generații: Taina timpului-nflorește În iubirea pentru alții. De primăvară Uităm de zăpadă. Uităm de povești, De plapuma albă, De ramuri cerești, Pe care creșteau Globulețele vii, Lumini ne ningeau, In glas de copii. Privesc azi in urmă Cum iarna dispare Și mantia verde Sub soare tresare. Gând de vară Noapte de vară, Cuvânt risipit printre șoapte, Taină ruptă din noapte, Miez
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vers De poeți și de-amorezi. Dar deodată pe-apa mării O lumină se-arată, Care pune în mișcare Valuri pline de scântei Și-o cuprinde-apoi pe toată În tablou scăldat de vrajă: Mândra Lună se coboară Pe neagra boltă cerească, Plină, mare și frumoasă, Strălucind ca o crăiasă, Luminând încetișor Gânduri mari de visător, Pași pe drumuri călătoare, Somnul lin pe-un cal călare. Iarna Ia te uită! Ninge-afară! Haide, dragă sănioară! Să ieșim și noi la joc Cu copiii
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
înapoi? Dacă da sau dacă nu, Răspunsul ți-l vei da doar tu. Printre răni și prin durere, Tu vei căpăta putere. Minciuni O, minciună, tu pe lume Ai venit să ne orbești! Să crești flori fără culoare Pe sub bolțile cerești. Să pictezi în albul nostru Cu însutite acuarele, Mii de nuferi albi și galbeni Ca să țină loc de stele. Ai ascuns, tu, adevărul? L-ai lăsat în umbra ta? L-ai golit și i-ai luat totul. A pierdut sclipirea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
puteam să fac orice... Simt și acum adierea vântului. Închid ochii. E vântul ce se strecura printre copacii din grădina bunicii, nu-l poți vedea, dar îl poți simți, e ca sunetul produs de razele de soare desprinse din divinitatea cerească întru-un asfințit de vară, nu-l poți vedea, dar îl poți auzi cu inima. Aduce cu el mireasma de nectar, parfum de păpădie și iarbă crudă, chiot de copil și praful de pe ulițe. Mirosul pitei coaptă în vatră amestecat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmi doresc! Sunt de mult timp sub stăpânirea frumuseții tale. Orele trec fără să lase urme de nerăbdare pe chipul meu. Încă aștept. Oare vine? Unde e soarele? Nici cerul nu mai plânge. Numai timpul crud păstrează luna pe bolta cerească. Și stele tot mai multe se trezesc. Poate că au dormit destul. Numai nenea Soare s-a pierdut pe drum. Nu fi tristă, îmi spun și-ți spun, pădurea mea de basm, vine mâine! Tu stai așa, neclintită sub razele
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
jos, foșnind ca uitat de pedeapsa timpului. Și-a pierdut demult ultima fărâmă de atenție căpătată vreodată de la ochii strămoșilor săi de sus pe care îi vedea doar noaptea pe cerul înstelat, când fiind prezent în fața panoramei deschise pe bolta cerească recunoștea una dintre cele mai proaspete dâre de pulbere lăsate și aceasta acum milioane de ani; își recunoștea drumul și auzea încă urletele ca pe niște mângâieri aduse rațiunii unei entități primordiale ce își simte chemarea la fosta formă de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care să ducă mai departe moștenirea neamului lor neînfricat. Nu era tocmai momentul să caute, de data asta cu adevărat, un loc în care să se stabilească pentru totdeauna? Măcar dacă întîmplarea s-ar fi produs mai devreme... Dacă binecuvîntarea cerească ar fi găsit-o pe lupoaică la începuturile călătoriei lor, poate că altul le-ar fi fost destinul. Atunci, vechea rînduială de pe pămînt, conform căreia fiecare își alegea teritoriul după nevoie și după bunul plac, încă mai era valabilă. Dar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
drum este de fum, Amintirile sînt scrum. Viața-i cîmp pe care pasc Caii morții ce renasc Din secunda ce-mi îmbracă Sufletul și carnea toată Strîns, cu cercuri de aramă, Haină ce nu se destramă. Dă cu barda cea cerească, Lovitura să greșească!
CÂNTAREA MEA by NICOLAE ANGHELESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/517_a_854]
-
Îi trăda nerăbdarea. E niște apă, aici, pe jos, adăugă el apoi, arătând spre pardoseală. Dante nu Îi răspunse, absorbit de propriile gânduri. Își Întoarse privirea către fâșia de cer aflată dincolo de ferestruică, fixând stelele și desenele lor de pe bolta cerească. Straniu fel de a-și Începe mandatul În fruntea Comunei. Semnele rele Îl nelinișteau. Se scutură, ridicându-și fruntea dintr-o dată, și apucă sceptrul aurit pe care Îl lăsase pe cufăr. — Să mergem, porunci, luând-o Înaintea lui Bargello peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcut În felul acela irepetabil. Așa trebuie să fi dansat Lilith, așa se pierduseră oamenii În primul lor templu. Expresia Antiliei pierduse orice urmă din lascivitatea cu care Își oferise trupul privirilor. Acum, pe chipul ei era doar un surâs ceresc. În locul acela sordid al plăcerilor, ajunsese oare cu adevărat un mesager al Domnului, se surprinse pe sine poetul că se gândea, unul dintre Îngerii care pășiseră pe străzile Sodomei, intangibili până și În toiul delirului iscat de dorințele imunde? Antrenate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spui? — Vreau să spun că fiecare victimă Își alege propriul călău și creează condițiile crimei, care se dovedește a fi modelată după el, nu după asasin. Victima e legată de ucigătorul ei precum stelele de cerul lor. Așa cum În mișcarea cerească, potrivit lui Ptolemeu, aparentele inversiuni ale corpurilor pe fundalul Primului Mobil se recompun În ordonata interconexiune a epiciclurilor, tot astfel, cele mai infime mecanisme ale asasinului rămân legate de orbita vinilor sale, calculabile cu precizie de mintea care nu greșește. Poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aparținând poporului etrusc, care Îi precedase pe romani. O compară pe Antilia cu toate femeile frumoase pe care le cunoscuse, cu doamnele pe care le iubise. Nici una dintre ele nu suporta asemuirea cu strălucirea dansatoarei, cu excepția Beatricei, cu zâmbetul ei ceresc. Respinse Încă o dată, Înciudat, comparația aceea nepotrivită, care Însă continua să Îi revină În minte. — Ei bine, messer Durante, pe cât se pare, Antilia ți-a lovit și domniei tale imaginația, zise cu un zâmbet viclean Cecco Angiolieri, care Îi observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le reprezinte. Care alții, dintre membrii celui de Al Treilea Cer, l-ar fi putut urma pe acea cale a pierzaniei? Trecu În revistă, În minte, toate acele fețe purtătoare de mască animalieră. Cineva iscusit la calcule, stăpân pe știința cerească... Se reapucă să studieze fețele credincioșilor, Întrebându-se ce consecințe putea avea asupra lor acea cosmologie deformată. Păreau niște somnambuli ori parcă se aflau sub efectul unui narcotic. De câteva clipe, predicatorul intona un psalm necunoscut, la care cei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
el apoi, văzându-l cum tăcea În continuare. — Durerea și cum să te eliberezi de ea. Sau... — Sau? — Cum să o declanșezi. Durerea e primul motor al acțiunilor noastre. La asta se gândea marele Aristotel atunci când și-a imaginat mașinăria cerească. — Nu, te Înșeli. Iubirea este aceea care conferă mișcarea Înlănțuirii de ceruri. Dorința de iubire a ultimului cer, cufundat În iubirea esenței dumnezeiești este aceea care le determină rotirile, voind ca În fiecare punct al său să experimenteze infinita bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
repetă mecanic acest gest, silit să respecte jurământul care Îl lega: — Auxilium fero, răspunse. Acum, Sprovieri părea Îmbărbătat. Îl apucă de un braț, strângându-l cu putere. — Pe bună dreptate considerăm important acest secret. Dar nu e singurul, sub bolta cerească. Există altele mai mari și poate că e bine ca un confrate să le cunoască. — Ce vrei să spui? — Cine știe, poate că Într-adevăr vei fi În măsură să mă ajuți... poate că știința dumitale... continuă Teofilo fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se limitează să confere un impuls inițial mișcărilor noastre, guvernate ulterior de liberul arbitru? Cecco d’Ascoli zâmbi imperceptibil. — E o chestiune dezbătută, messer Durante. Dar, dacă Îmi dai voie, numai printre spiritele grosolane. Cum prea bine se știe, corpurile cerești, care orbitează pe ceruri dincolo de sfera Lunii, sunt perfecte și incoruptibile. Dacă acțiunea lor ar fi evitabilă, aceasta ar fi defectivă, și am avea o consecință incertă a unei premise certe, o cauză perfectă care dă naștere unor efecte imperfecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Cecco schiță un zâmbet de suficiență. — Cine Îți spune că aurul e atât de rar, pe Pământ? Sau că va mai fi astfel pentru multă vreme? Dante se opri fixându-l În tăcere. — Oricum, chiar În condițiile În care corpurile cerești nu ar fi zei, așa cum a crezut Înțelepciunea antică, ele au cu adevărat o putere de o virtute nemăsurată, așa cum, prin evidența lucrurilor, aflăm zi de zi din Învolburatele contingențe ale vieții. Mânia lui Marte, triumful lui Jupiter și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]