8,186 matches
-
și în final în multiplicarea celulară este esențială. 2.2.7. semnalizarea celulară și boala neoplazică În cursul evoluției, genomul uman, la început mult mai sărac decât este în prezent, a fost bombardat cu numeroase oncogene străine (de la alte animale). Ciudat este că odată fixate ca locatari stabili la om, respectivele oncogene nu-și mani festă efectul neoplazic decât în anumite cazuri (mutageneză indusă de factori fizici, chimici, virali etc.). În schimb oncogenele, indiferent de proveniența lor ancestrală, au preluat rolul
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
problemă aparent departe de medicină, embriogeneza la viermele Caenorhabditis elegans, au reușit să identifice în celulele larvei acestui nematod un ARN cu moleculă mică (de numai 22 de nucleotide). Rosalind C. Lee și colab. au reușit să identifice gena care, ciudat, în loc să codifice o polipeptidă, conținea informație pentru sinteza respectivului microARN (gena lin-4). S-a putut demonstra că gena lin-4 este o proteină care inhibă acțiunea unei alte proteine produsă de gena lin-14. ce acționează ca un fel de catalizator la
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de Eliade pentru a sublinia un efect de contrast similar cu cel obținut de Sofocle prin prezența blajinei Chrysothemis alături de înverșunata ei soră, Electra. Vântul care împiedică pornirea expediției are rezonanță funestă pentru Ifigenia : Totul mi se pare atât de ciudat, atât de ciudat. De cum am pătruns în Aulida, ne-a asurzit vântul (I 3) . Chrysis socotește însă că furtuna e aducătoare de noroc, de vreme ce ea a oferit răgazul cuvenit ceremoniei nupțiale : ăsta e norocul tău... pentru că, neputând porni corăbiile, Agamemnon
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a sublinia un efect de contrast similar cu cel obținut de Sofocle prin prezența blajinei Chrysothemis alături de înverșunata ei soră, Electra. Vântul care împiedică pornirea expediției are rezonanță funestă pentru Ifigenia : Totul mi se pare atât de ciudat, atât de ciudat. De cum am pătruns în Aulida, ne-a asurzit vântul (I 3) . Chrysis socotește însă că furtuna e aducătoare de noroc, de vreme ce ea a oferit răgazul cuvenit ceremoniei nupțiale : ăsta e norocul tău... pentru că, neputând porni corăbiile, Agamemnon s-a gândit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
simt nimic... Încerc să trec pragul vieții noi dormind - I 6) și ezită cu privire la viitorul relației cu Egist (Nu știu decât că trebuie să încep totul din nou - I 7). Îi reproșează amantului neliniștea (dacă taci mereu, nu mai e ciudat, ci plictisitor - II 1) și îi explică deficitul ei de vitalitate (Sunt un turn cu un clopot nemișcat și tu încerci mereu să tragi de funie - II 4). Prea obosită (II 1) și nehotărâtă (II 4) pentru a face ceva
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Pedagogul din Medeea o numește pe stăpâna lui nebuna. Pe de altă parte, doica, încredințată că ea nu va suporta umilința de a fi părăsită, își face griji ca nu cumva să se sinucidă : Mă tem că pregătește ceva nou, ciudat./ E fără stavili duhul său ! Nu va-ndura/ Bătăile de joc ! O știu și mă-nfior/ Să nu-și înfigă-o dârză spadă prin ficat. De altfel, la început, gândul propriei dispariții îi trece prin minte și Medeei : Vai mie, sărmana
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
se reduce la ignoranță, ci se poate transfigura, dimpotrivă, în cunoaștere : cei lipsiți de posibilitatea de a privi lumea au șansa de a trece dincolo de aparențe, de a cunoaște esențele și adevărurile tainice și de a deveni vizionari. Oricât de ciudat i s-ar părea lui Oedip, bezna ca adevăr este o realitate paradoxală, iar cel lipsit de lumina ochilor reprezintă trans mițătorul ideal al mesajelor divine : Darul care/ suporți să-l iei de sus, coboară-n ghebul/ uscat al unui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
călcăm pe urme", pe calea cunoașterii. În convorbirile tatei cu noi, mai ales când trăgeam cu coasa și păream niște intelectuali în embrion, care ne întreceam recitând versuri de George Coșbuc, preferatul tatei, Eminescu, Alecsandri sau chiar Octavian Goga și, ciudat, Vasile Militaru. Discutam politică, ne exprimam opinii neortodoxe pentru perioada respectivă, ne distram amintindu-ne de cântece și cuplete antibolșevice de ale renumitului Constantin Tănase: "de la Nistru până la Don, davai ceas, davai palton". Ne depănam unele amintiri, din povestirile străbunicului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
mai gătesc pe palestinieni! Poate că s-a înșelat asupra orei. Nu are programul TV, iar cu infirmierele a rupt orice relație. Stă ca pe jar. Intră fiul ei. "Ce se întâmplă? Nu se mai transmite emisiunea despre Orientul Apropiat?" Ciudat, nu înțelege despre ce vorbește mama lui. "Și tata, unde e?" "Afară, așteaptă. Nu dau voie să intre decât o persoană." "Atunci, emisiunea nu se mai face? Uite, mi-au adus un televizor să văd dezbaterea." Fiul ei nu vede
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
întoarce la articolul ei cu și mai multă furie, trebuie să li se spună adevărul francezilor și franțuzoaicelor! Un vechi prieten, Geo, o întrerupe din ocupația ei febrilă. E foarte înalt, mai înalt ca de obicei, și poartă un coif. Ciudat acoperământ de cap pentru un istoric literar. Nu se apropie, rămâne încrustat în perete. "Geo, strigă ea, sunt înlănțuită de pat ca Prometeu de stânca lui!" Îl imploră să-i deslege încheieturile, măcar una: "E simplu, o să vezi." O privește
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu pare s-o înțeleagă. Nici măcar nu o aude, e la kilometri depărtare, îi semnalizează simplu că se gândește la ea și speră să se însănătoșească repede. Frumos din partea lui, dar ea ar avea nevoie aici și acum de cineva. Ciudat, din când în când i se cere să-și spună numele, prenumele, data și locul nașterii. De ce? Dosarul ei, care se tot umflă zilnic, conține toate informațiile necesare. Infirmierele știu foarte bine cine e. Ai crede că vor să afle
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Cu diploma de bac în buzunar, bastardul se apucă numaidecât să-și caute o slujbă, hotărât să termine cu această existență căreia de mult îi ghicise originile și consecințele, cu atât mai mult cu cât, foarte curând, începuse să semene ciudat cu vizitatorul mamei lui. Și, cum era de așteptat, zeflemelile mahalalei și, mai târziu, ale colegilor de clasă contribuiseră foarte tare la asta. Deschizând un ziar ca să citească micile anunțuri, descoperi necrologul unui avocat celebru și, în fotografia care însoțea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se urni din loc. Locotenentul cântă multă vreme, ca pentru sine, și numai Mozart. La sfârșit, ca să distreze puțin asistența, atacă vesel Marșul turcesc, ceea ce îl trezi chiar și pe băutorul solitar care se ridică la aplauze. Ochii Panaiotei străluceau ciudat în penumbră. Învățătorul rupse primul tăcerea: "Bravo, Filip, ți-ai trecut examenul. Sper ca Grig să te angajeze cel puțin pentru iarna asta, căci pentru la vară are un profesionist." În vara viitoare, aș putea face o excepție, dacă nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fi avut nevoie, de fiecare dată, de o confirmare. De data aceasta, făcu o excepție: "Puștiul de care ți-am vorbit, îți aduci aminte? Cel operat la începutul toamnei..." Locotenentul revăzu, într-o străfulgerare, vremea primelor lor întâlniri, dar deviată ciudat, ca un râu care își părăsise albia ca să ia un alt curs. Involuntar, intră în pielea unui elev bănuit că nu știe lecția: Da, da. Și mi-ai spus că operația n-a schimbat mare lucru." "Așa e..." Cu obrajii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
M. făcea călărie și îi vorbea despre asta vrăjită. Să urci pe cal, ce fericire! Iar pentru Nel, ce amintire a fericirii!... Noaptea își vedea prietena în vis, bine strânsă în costumul de călărie, pe cap cu o caschetă, dar, ciudat, mereu din spate, depărtându-se, în trapul mărunt al calului, prin lumina cernută a unei pădurici. La întoarcere, Nel a ajuns prima. I-a păstrat un pupitru lângă ea și i-a pândit câteva zile sosirea, închipuindu-și în tot
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
posedată de utopia ei! Aventurieră, curtezană sau femeie întreținută în Orașul Lumină, oricând depunându-și votul de celibat profan, ea a devenit în al doilea exil călugăriță, asceta unei idei." Pussy își miji ochiul mai mare decât celălalt, care strălucea ciudat dincolo de genele apropiate: Vede acul cu ochii unei mistice, și totodată nu-l vede!" Cele două fete se priviră în albul ochilor. "Ei da, ideile se prăbușesc, se degradează, își iau tălpășița, se transformă în contrariul lor..." O furie înăbușită
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
câteva sute de evrei, bătrâni, femei, copii. S-a întors la regimentul lui pe o motocicletă condusă de un ofițer de legătură german, care, luându-și rămas bun, l-a bătut pe umăr: "Compatrioții dumitale nu fac lucrurile cu discreție..." Ciudat, cenzura ștersese alte pasaje, nu și pe acesta, păcălită pesemne de tonul aparent neutru al locotenentului. Dar scrisoarea se termina într-un mod care nu-i mai lăsa destinatarului îndoieli: "Adio, Constantin, fratele meu... Tu, care îmi cunoști fondul gândirii
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de ce?) pot fi complexele noastre cotidiene și năstrușnicele paradoxuri de care ne împiedicăm ca de o confrerie solidă a vremurilor, născută nu din spuma ideilor, ci dintr-un nedeclarat dar sigur instinct al supraviețuirii, mintea o ia razna, comportamentul devine ciudat. Bizareriile, excentricitățile, sofisticările par seducții învăluitoare. Și culmea, ne mai căutăm și filiațiile. Ca și cum am mai avea nevoie de vreo justificare în noianul acesta de experiențe și împliniri fără formă și fără fond (în limpede opoziție cu entelehia aristotelică). Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu aceeași fervoare ea renunță la "termenul lung" și glorifică prezenteismul. Durabilitatea, ne anunța Z. Bauman, își pierde atractivitatea. Este limpede că o strategie precum cea gîndită de D. Kellner nu poate fi împlinită de azi pe mîine. Iar mîinele, ciudat și regretabil, nu mai interesează. Ar mai fi de observat că pentru Douglas Kellner postmodernismul nu este decît o "vocabulă sonoră". El denunță folosirea abuzivă a termenului în cîmpul studiilor culturale și contemplă cu detașare "carnavalul postmodern". Discursul postmodern n-
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cîndva Habermas. Iar cultura media, universală acum, aliniată divertismentului planetar nu pare dispusă a fortifica tocmai conștiința planetară. Mai mult, în lumea high-tech intruziunile (economice și culturale) devin inevitabile, chiar dacă "poeții globalismului" (v. A. Toffler) deplîng atentatul la suveranitate. Dar, ciudat, culturile "învolburate" ale unor societăți în eterogenizare galopîndă, dezvoltînd economii pe bază cerebrală și insinuînd ideologii consumeriste îmbrățișează marketing-ul "pe particule", segmentînd piața. Profețiile lui A. Toffler anunță demodarea producției de masă, implicit de-masificarea mass-media. Fiecare individ, beneficiar al
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
nu au reușit însă să angajeze modernismul și nici vreo altă formă de cultură "înaltă", neglijînd astfel potențialul de opoziție și subversiune, dar și ideologia, din acele lucrări pe care anumiți autori le resping considerîndu-le elitiste. Acest fenomen este destul de ciudat, de vreme ce un grup de teoreticieni grupați în jurul revistei Screen, de importanță capitală în dezvoltarea teoriei culturale în Marea Britanie și în lume în deceniul șapte, a salutat caracterul antagonic al modernismului împotriva anumitor forme de realism și de cultură media, reluînd
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de la United Press International, 18 septembrie 1985) Și apoi, "luni, poliția a acuzat o persoană de banditism asupra unui bar și a trei clienți, acuzatul fiind costumat ca personajul de film Rambo" (de la UPI, 17 octombrie 1985). Și cel mai ciudat: Un bărbat, care interpreta rolul lui Rambo pentru un grup de adolescenți care erau fani ai eroului, a fost trimis sîmbătă, după gratii, acuzat că "ar fi spălat creierul copiilor" și că ar fi conspirat cu unul dintre copii în vederea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și simplu. Dimpotrivă, Basic Instinct nu face decît să denigreze femeia, prezentînd o scriitoare de succes (interpretată de Sharon Stone) ai cărei prieteni, familie și iubiți sînt uciși în mod misterios. Ceea ce face ca acest film să fie atît de ciudat e modul în care prezintă într-o lumină negativă toate personajele feminine. Scenariul său foarte complicat este ambiguu în privința adevăratului ucigaș, acesta putînd fi fie scriitoarea deja pomenită, fie o polițistă psiholog obsedată de aceasta. Alte două personaje feminine importante
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
rolului Carol Anne a murit și ea cîțiva ani mai tîrziu. 12 Filmele despre urmăritori obsedați prezintă un atac mai concertat asupra sexualității adolescentine, tinerii fiind în mod invariabil uciși după actul sexual; acest gen de filme conțin un amestec ciudat de exercitare a sexualității de factură modernă și de pedepsire de factură tradiționalistă a comportamentului sexual "imoral"; aceste filme mai conțin și un amestec de aspecte proși anti-feministe, femeile fiind cele pedepsite, dar prezintă și femei puternice care supraviețuiesc și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Pee Wee Herman afișa un comportament prostesc și infantil spre deliciul spectatorilor săi tineri (și nu numai). Renunțînd la decenii de sofisticare detașată, de maturitate, respectabilitate și bun gust, Pee Wee ne spunea că este OK să fii stupid sau ciudat sau, cel puțin, altfel. Fenomenul Madona Tocmai în această perioadă a deceniului al optulea, în care identitățile tinerilor erau renegociate, într-o epocă marcată de conservatorism, Madona a ieșit pentru prima oară în evidență. Videoclipurile din prima perioadă și concertele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]