8,426 matches
-
Odo I (Eudes) (n. cca. 950 - d. 12 martie 996) a fost conte de Blois, Chartres, Reims, Provins, Châteaudun și Omois. Odo era fiul contelui Theobald I de Blois cu Luitgarda, fiică a contelui Herbert al II-lea de Vermandois. El a dobândit titlul de conte palatin, care era tradițional în familia sa, din partea regelui Lothar al Franței. Ca și rudele sale prin alianță, conții de Vermandois, el s-a menținut credincios față de Dinastia
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
950 - d. 12 martie 996) a fost conte de Blois, Chartres, Reims, Provins, Châteaudun și Omois. Odo era fiul contelui Theobald I de Blois cu Luitgarda, fiică a contelui Herbert al II-lea de Vermandois. El a dobândit titlul de conte palatin, care era tradițional în familia sa, din partea regelui Lothar al Franței. Ca și rudele sale prin alianță, conții de Vermandois, el s-a menținut credincios față de Dinastia Carolingiană în disputa cu Capețienii. Ca urmare a războiului dintre tatăl său
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
contelui Theobald I de Blois cu Luitgarda, fiică a contelui Herbert al II-lea de Vermandois. El a dobândit titlul de conte palatin, care era tradițional în familia sa, din partea regelui Lothar al Franței. Ca și rudele sale prin alianță, conții de Vermandois, el s-a menținut credincios față de Dinastia Carolingiană în disputa cu Capețienii. Ca urmare a războiului dintre tatăl său și arhiepiscopul Odalric de Reims, pentru castelul de Coucy, Odo a primit castelul de la arhiepiscop. În anii '70 ai
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
în operațiunea de capturare a Laonului. În 991, el i-a abandonat pe lotharingieni la Dreux și a asediat Melun, care aparținea lui "Bouchard cel Venerabil", vasal al lui Hugo Capet. Ugo, împreună cu ducele Richard I de Normandia și cu contele Fulc Nerra, și-au unit forțele împotriva lui Odo, care a fost astfel nevoit să ridice asediul început. În jur de 995, Odo a început un război contra lui Fulc Nerra, care se afla deja în stare de război cu
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
jur de 995, Odo a început un război contra lui Fulc Nerra, care se afla deja în stare de război cu Conan de Bretania. Odo s-a aliat cu cumnatul său, ducele Guillaume al IV-lea de Aquitania și cu contele Balduin al IV-lea de Flandra. Chiar și fostul său oponent, Richard I de Normandia s-a raliat războiului împotriva lui Fulc. În iarna dintre 995 și 996, ei au asediat Langeais, însă Odo s-a îmbolnăvit și a fost
Odo I de Blois () [Corola-website/Science/328394_a_329723]
-
Theobald I (n. 913-d. 975), supranumit Trișorul, a fost conte de Blois, duce de Chartres și Châteaudun, ca și conte de Tours. Theobald I era fiul lui Theobald "le Vieux" de Blois, care începând din 908 apare consemnat ca viconte de Tours. Soția acestuia și mama lui Theobald a fost
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
Theobald I (n. 913-d. 975), supranumit Trișorul, a fost conte de Blois, duce de Chartres și Châteaudun, ca și conte de Tours. Theobald I era fiul lui Theobald "le Vieux" de Blois, care începând din 908 apare consemnat ca viconte de Tours. Soția acestuia și mama lui Theobald a fost Richildis, o strănepoată a contelui Rorgon I de Maine. Theobald
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
Chartres și Châteaudun, ca și conte de Tours. Theobald I era fiul lui Theobald "le Vieux" de Blois, care începând din 908 apare consemnat ca viconte de Tours. Soția acestuia și mama lui Theobald a fost Richildis, o strănepoată a contelui Rorgon I de Maine. Theobald I a fost inițial un vasal al lui Ugo "cel Mare", duce de Franța. În jurul anului 945, regele Ludovic al IV-lea al Franței a fost capturat de către normanzi și încredințat lui Ugo "cel Mare
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
lui Theobald. După circa un an în care s-a aflat sub custodia vasalului său, regele Ludovic a negociat eliberarea monarhului prin oferirea către Ugo a orașului Laon, pe care Ugo l-a oferit apoi lui Theobald. Theobald a fost conte de Tours începând din 942, precum și conte de Blois, iar din 960 conte de Châteaudun și de Chartres. Sora lui Theobald fusese căsătorită cu ducele Alan al II-lea de Nantes, oferindu-i astfel lui Theobald influență asupra întregului teritoriu
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
care s-a aflat sub custodia vasalului său, regele Ludovic a negociat eliberarea monarhului prin oferirea către Ugo a orașului Laon, pe care Ugo l-a oferit apoi lui Theobald. Theobald a fost conte de Tours începând din 942, precum și conte de Blois, iar din 960 conte de Châteaudun și de Chartres. Sora lui Theobald fusese căsătorită cu ducele Alan al II-lea de Nantes, oferindu-i astfel lui Theobald influență asupra întregului teritoriu de până la Rennes. Cu toate acestea, moartea
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
vasalului său, regele Ludovic a negociat eliberarea monarhului prin oferirea către Ugo a orașului Laon, pe care Ugo l-a oferit apoi lui Theobald. Theobald a fost conte de Tours începând din 942, precum și conte de Blois, iar din 960 conte de Châteaudun și de Chartres. Sora lui Theobald fusese căsătorită cu ducele Alan al II-lea de Nantes, oferindu-i astfel lui Theobald influență asupra întregului teritoriu de până la Rennes. Cu toate acestea, moartea lui Alan al II-lea a
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
Capet, el a întărit Chartres și Châteaudun. Până la moarte, el deja edificase o vastă putere pe Loara, dominând Franța centrală. Cândva în 943-944, Theobald s-a căsătorit cu Luitgarda de Vermandois, văduva ducelui Guillaume I de Normandia. Aceasta era fiica contelui Herbert al II-lea de Vermandois cu Hildebranda de Franța, fiică a regelui Robert I al Franței. Fratele vitreg al Luitgardei era Hugo "cel Mare", ducele de Franța. Împreună cu Luitgarda, Theobald a avut patru copii:
Theobald I de Blois () [Corola-website/Science/328396_a_329725]
-
Herbert al II-lea (sau Heribert) (d. 23 februarie 943) a fost conte de Meaux și de Vermandois. El a fost primul care a exercitat puterea asupra teritoriului care a devenit provincia Champagne. Herbert a fost fiul contelui Herbert I de Vermandois cu Bertha de Morvois. Se pare că el a fost conștient
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
Herbert al II-lea (sau Heribert) (d. 23 februarie 943) a fost conte de Meaux și de Vermandois. El a fost primul care a exercitat puterea asupra teritoriului care a devenit provincia Champagne. Herbert a fost fiul contelui Herbert I de Vermandois cu Bertha de Morvois. Se pare că el a fost conștient de descendența sa din Carol cel Mare. Herbert a moștenit stăpânirea tatălui său, iar în 907 a adăugat acesteia abația de St. Medard din Soissons
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
a adus posesiunea asupra comitatului de Meaux. În 922, atunci când Seulf a devenit arhiepiscop de Rheims, într-un efort de a domoli expansiunea lui Herbert acesta i-a promis posibilitatea de a-l numi ca succesor al său. În 923, contele Herbert a luat îndrăzneața măsură de a-l reține ca prizonier pe regele Carol al III-lea al Franței, care a murit în captivitate în 929. Apoi, la moartea lui Seulf din 925, cu ajutorul regelui Rudolf al Burgundiei, el a
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
Roma, la papa Ioan al X-lea pentru a obține de la acesta aprobarea, pe care suveranul pontif i-a acordat-o în 926. Cu ocazia alegerii sale, tânărul Hugo a fost trimis la Auxerre, pentru studii. În 926, la moartea contelui Roger I de Laon, Herbert a solicitat comitatul de Laon pentru Odo, fiul său mai vârstnic. El a preluat orașul prin sfidarea regelui Raoul, fapt ce a condus la ciocnirea intereselor celor doi în 927. Folosindu-se de amenințarea eliberării
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
față de regele Raoul. Ulterior, Herbert s-a aliat cu Hugo cel Mare și cu ducele Guillaume "Spadă Lungă" de Normandia împotriva regelui Ludovic al IV-lea, care i-a conferit comitatul de Laon lui Roger al II-lea, fiul fostului conte Roger I, în 941. Herbert și Hugo cel Mare au recuperat Rheims și l-au capturat pe arhiepiscopul Artaud. Hugo, fiu lui Herbert, a fost restaurat ca arhiepiscop. Încă o dată, medierea din partea regelui Germaniei, de această dată Otto I "cel
Herbert al II-lea de Vermandois () [Corola-website/Science/328407_a_329736]
-
(supranumit cel Viteaz) (n. 1085 - d. 14 octombrie 1152) a fost conte de Vermandois. Raoul era fiul contelui Hugo I de Vermandois (fiul regelui Henric I al Franței) cu Adelaida, moștenitoare a lui Herbert al IV-lea de Vermandois. Unchiul său pe linie paternă era regele Filip I. Prin acesta, Raoul a
Raoul I de Vermandois () [Corola-website/Science/328417_a_329746]
-
(supranumit cel Viteaz) (n. 1085 - d. 14 octombrie 1152) a fost conte de Vermandois. Raoul era fiul contelui Hugo I de Vermandois (fiul regelui Henric I al Franței) cu Adelaida, moștenitoare a lui Herbert al IV-lea de Vermandois. Unchiul său pe linie paternă era regele Filip I. Prin acesta, Raoul a fost văr de gradul întâi cu
Raoul I de Vermandois () [Corola-website/Science/328417_a_329746]
-
-lea. Sub presiunea reginei Eleonora, Ludovic i-a acordat permisiunea de a o repudia pe soția sa, Eleonora de Blois în favoarea surorii Eleonorei de Aquitania, Petronilla de Aquitania. Acest fapt l-a condus pe Raoul la un război deschis cu contele Theobald al II-lea de Champagne, care era fratele primei sale soții. Războiul a durat doi ani (1142-1144) și s-a încheiat cu ocuparea regiunii Champagne de către armata regală. Raoul și Petronilla au fost excomunicați de către papa Inocențiu al II
Raoul I de Vermandois () [Corola-website/Science/328417_a_329746]
-
de războaie civile cunoscute ca „Anarhia”, sau „Iarna de 19 ani”, flamandul Willem van Ieper a ajuns unul dintre cei mai apropiați colaboratori militari ai regelui Ștefan în perioada 1139 - 1154. Pentru serviciile sale, regele l-a înobilat, făcându-l conte de Kent. În Italia, "condottiero" era un lider militar care își oferea experiența și militarii din subordine orașelor-stat dispuse să plătească. În perioada regatelor musulmane din Peninsula Iberică, cavalerii creștini precum El Cid și-au oferit serviciile atât liderilor musulmani
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
soldații de origine irlandeză care au luptat în Franța au luat parte la așa-numitul „zbor al gâștelor sălbatice”. Numeroși irlandezi au transformat mercenariatul în principala sau unica sursă de venit.Unul dintre cei mai vestiți mercenari irlandezi ai perioadei, contele Patrick Sarsfield, a fost ucis în bătălia de la Laden, pe când lupta de partea francezilor. Se povestește că ultimele sale cuvinte ar fi fost: „Măcar dacă asta ar fi fost pentru Irlanda”. Aproximativ o treime dintre regimentele de infanterie ale Armatei
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
pe Blanche lui Eduard cu următoarele condiții: să se încheie un armistițiu între cele două țări și ca Eduard să renunțe la provincia Gasconia. Eduard a fost de acord cu condițiile și l-a trimis pe fratele său Edmund Crouchback, Conte de Lancaster, să-i aducă mireasa. Eduard a fost înșelat pentru că Blanche s-a căsătorit cu Rudolf al III-lea de Habsburg, fiul cel mare al regelui Albert I al Germaniei. În locul ei, Filip a oferit-o pe sora mai
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
niciodată în ciuda faptului că a rămas văduvă la 26 de ani. Ea a declarat: "atunci când Eduard a murit, toți bărbații au murit pentru mine". Ea nu a fost mulțumită când Eduard al II-lea l-a numit pe Piers Gaveston conte de Cornwall deoarece titlul era menit fiului ei. După încoronarea reginei Isabela, Margareta s-a retras la castelul Marlborough însă a rămas în contact cu regina Isabela (care era fiica fratelui ei vitreg) și cu fratele ei vitreg Filip. În
Margareta a Franței, regină a Angliei () [Corola-website/Science/327605_a_328934]
-
11 iunie 1183), a fost al doilea din cei cinci fii ai regelui Henric al II-lea al Angliei și ai reginei Eleanor de Aquitania însă primul care a supraviețuit copilăriei. A fost rege al Angliei și Duce de Normandia, Conte de Anjou și Maine. Se cunosc puține despre tânărul prinț Henric înainte de căsătoria și încoronarea sa. Copiii mamei sale din prima căsătorie cu regele Ludovic al VII-lea al Franței au fost Maria a Franței, Contesă de Champagne și Alix
Henric cel Tânăr () [Corola-website/Science/327622_a_328951]