13,488 matches
-
a se despărți de partenerul nehotărât, pentru o șansă nouă În dragoste. Dar despărțirea e plănuită strategic după Ziua V, niciodată Înainte. Nimeni nu vrea să fie singur În această zi. Femeile vorbesc Între ele: ce ai primit? cât a costat? Compară florile, bijuteriile, restaurantele, pentru a-și da seama cât de mult Înseamnă pentru bărbații lor, pentru a vedea cât de romantic și de inventiv e bărbatul lor În comparație cu alții. Bărbații intră Într-un fel de frăție a cheltuielilor uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
afle. Șeful deschidea un registru, îl răsfoia, consulta o pagină, alta, apoi adună cifre pe un calculator de buzunar, în fine spuse, Mai avem în magazie, fără posibilitate de vânzare, nici măcar la preț de sold, chiar sub cât ne-au costat, o mare cantitate de articole de la olăria dumneavoastră, obiecte de toate tipurile care ocupă un spațiu de care avem nevoie, iată de ce mă văd obligat să vă invit să procedați la retragerea lor în termen de maximum două săptămâni, voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
situație în care propriul lui ginere îl va interpela, Tată, ce faci aici, nu cumperi nimic, iar el va răspunde, Mă duc la sectorul de vase să văd dacă mai au expusă vreo piesă de la olăria Algor, să întreb cât costă vasul decorat cu bucățele de marmură încrustate, să spun Da, domnule, nu mai sunt mulți meșterii în stare să execute un asemenea urcior, cu un finisaj atât de fin lucrat, poate că responsabilul de sector, stimulat de opinia priceputului specialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
femeie sau bărbat, bătrână sau tânăr, din plăcerea și poate vanitatea de a duce acasă o reprezentare atât de fidelă a imaginii pe care o are despre sine, va veni la olărie și-l va întreba pe Cipriano Algor cât costă figura, iar Cipriano Algor va spune că nu e de vânzare, și când va fi întrebat de ce, el va răspunde, Pentru că sunt eu. Se însera, în curând va apune soarele, când Marta veni în olărie și spuse, Am terminat, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
multă surprindere că, odată ce socrul a hotărât să meargă să trăiască în Centru, ideea părinților lui de a-și vinde casa din sat și de a se muta împreună cu el va fi iremediabil dată la o parte, oricât i-ar costa și oricât ar protesta, în primul rând pentru că e o normă inflexibilă a Centrului, determinată și impusă chiar de structurile de locuit interne, să nu admită familii numeroase, și, în al doilea rând, pentru că, neexistând o relație de înțelegere între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Cipriano Algor, Nu vorbesc de furgonete, dar spun că vasele nu pot fi așa de multe încât un camion obișnuit să nu poată rezolva problema cu o singură încărcătură, Și unde vom descoperi acest prețios camion, întreă Marta, Îl închiriem, Costă mulți bani, nu voi avea destui, spuse olarul, dar speranța făcea să-i tremure vocea. O zi va ajunge pentru toată treaba, dacă ne punem banii la un loc, ai noștri și ai dumitale, sunt convins că vom reuși, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zi va fi mărturisit. Ce faci aici, repetă, Am venit să văd, spuse Cipriano Algor, Și nu te-ai gândit la problemele pe care o să le am dacă află cei de sus, nu te-ai gândit că m-ar putea costa slujba, Vei spune că socrul tău e un idiot, un iresponsabil care ar trebui internat la casa de nebuni, băgat într-o cămașă de forță, Aș câștiga mult cu asemenea explicații, fără îndoială. Cipriano Algor își întoarse ochii spre cavitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu o proastă creștere care mă înfiora uneori și pe mine. Cred că aceste demonstrații care mă epuizau, dar mă umpleau de euforia triumfului, l-au făcut să nu mă mai ia nicăieri cu el. Dar și pe mine mă costau aceste sminteli. Străbătând infernul răzvrătirii și geloziei, copilăria mea n-a mai avut decât un sens: de a-i da tatei motive să se înstrăineze, să mă urască și să regrete și mai mult moartea lui Dinu. Singurul farmec pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost frică. 6 Întrucât nu mă socoteam vinovat în nici un fel de moartea Emiliei, am crezut că-mi pot bate joc de anchetă. De fapt, nu-mi dădeam seama de gravitatea situației. Judecam totul cu o ușurință care m-a costat. În loc să-mi angajez un avocat care să risipească învinuirile ce mi se aduceau, am preferat să adopt o atitudine sfidătoare, încredințat că până la urmă trebuiau să mă lase în pace și chiar să-și ceară scuze pentru că îndrăzniseră să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apăra de ceilalți fragilitatea sufletească, îi intrase în carne, în mișcări, în atitudini, îi modelase gesturile. Se studiase și se supraveghease atât de mult încât reușise să se educe, să pară absent și chiar distant uneori, dar această victorie îl costase cât zece înfrângeri, deoarece Dinu dezlănțuise în taină un adevărat război împotriva calităților lui pe care le socotea, nu fără motiv, defecte grave într-o lume ce confundă adesea, cum am confundat eu, delicatețea cu prostia și slăbiciunea cu vocația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de la „șah”, iar „mat” de la „moarte”. „Șah mat” vrea să spună „Regele a murit”. Am renunțat la partidă. „Mă doare capul”, i-am zis. Un dobitoc cu pretenții. 18 februarie Îmi repet zilnic că n-are valoare decât ceea ce ne costă. 22 februarie M-am uitat atent la Augusta. E frumoasă fără îndoială. Un animal frumos și de o mărginire fermecătoare. 26 februarie Am păstrat multă vreme trei sticle de vin prăfuite și sigilate, primite în dar. Mi se părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mângâie o altă mandala. De aici apoi la Cutia Schimbării, sau a mutației, cum spun pozitiviștii, care-i principiul Răului, pentru că-i permite voinței omenești să Încetinească sau să accelereze procesul continuu al emanației. De aceea schimbătorul automat de viteze costă mai mult, pentru că acolo Arborele Însuși e cel ce decide, potrivit Echilibrului Suveran. Apoi vine o Planetară, Ax Cardanic care, ca să vezi, Își ia numele de la un magician renascentist, Cardan, și apoi un Angrenaj Conic - a se observa opoziția față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Am folosit o salamandră, un liliac, solzii unui șarpe... Un dragon subpământean. M-am inspirat după asta...“ Mi-a arătat pe o altă masă un volum mare in folio, cu legătură de pergament vechi, cu șireturi din piele. „M-a costat și ochii din cap, eu nu sunt un bibliofil, dar pe ăsta voiam să-l am. Este Mundus Subterraneus de Athanasius Kircher, prima ediție, 1665. Iată dragonul. E leit, nu vi se pare? Trăiește În craterele vulcanilor, zicea iezuitul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să iasă, iar eu stau aici, printre bufnițele astea Împăiate, o sută moarte și una care se preface că e vie. „Toate catedralele sunt construite acolo unde culții Își aveau menhirele lor. De ce Înfigeau ei pietre În teren, cu toate că-i costa atâta trudă?“ „Păi egiptenii de ce se trudeau atâta să Înalțe piramidele?“ „Exact. Antene, termometre, sonde, ace ca acelea ale medicilor chinezi plantate, acolo unde corpul reacționează, În punctele nodale. În centrul pământului e un nucleu de fuziune, ceva asemănător soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
a Împins, din adâncurile Asiei, până pe pământurile astea. Port cu mine spaima, dezolarea, moartea. Dar, curaj, eu sunt notarul Planului, chiar dacă ceilalți n-o știu. Am văzut eu lucruri și mai rele, iar urzelile din noaptea Sfântului Bartolomeu m-au costat mai multă trudă decât Îmi stă În obicei. Ah, de ce buzele mele se crispează În surâsul ăsta satanic? Eu sunt cel care este, dacă blestematul de Cagliostro nu mi-o fi uzurpat până și acest din urmă drept. Dar triumful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aliniezi... Lorenza mă pune la probă. Umilință. Dacă aș avea umilința să invoc Îngerii, chiar fără să cred În ei, și să trasez cercul potrivit, aș avea pace. Poate. Crede că există un secret și te vei simți inițiat. Nu costă nimic. Să creezi o speranță imensă care nu va putea fi niciodată dezrădăcinată pentru că rădăcina nu există. Strămoșii care nu există nu vor veni niciodată să spună că ai trădat. O religie pe care o poți păstra trădând-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să cauți secrete sub aparențe, fapt care ar fi redus lumea la un cancer imund. Și că cel mai imund și cel mai stupid dintre toți era el, care nu știa nimic si-și inventase totul - și avea să-l coste scump, dar acum acceptase de mult ideea că era un laș, iar De Angelis Îi demonstrase că puțini oameni sunt eroi. La Paris avusese probabil primul contact și-și dăduse seama că Ei nu-i credeau cuvintele. Erau prea simpli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
interesează, pentru cei ca ei avem echipe de curățenie, Îi iau cu lopata cu milioanele... Au existat și discuții, că ar trebui, pentru reducerea costurilor, să le inoculăm un virus, la toți deodată, În loc de atacurile astea de cord individuale... Astea costă bani, nu glumă! Indignarea Diavolului nu-i este cu totul străină lui Wakefield. Totuși, aceasta ar fi ideea lui, a lui Wakefield, despre „autenticitate“, o alegere pe care o faci În mod deliberat. În orice caz, așa ar fi academic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
coboară din mașină, la capătul străzii, taximetristul Încearcă să-l ardă la nota de plată cu zece dolari. Se ceartă cu el din principiu. — Amice, aparatul tău de marcat merge prea repede. Vin aici des, știu cît ar trebui să coste. — Uite ce e, spune taximetristul, Îmi pare rău, dar chiria mea a crescut cu cinci sute de dolari săptămîna trecută. Nici nu știu ce mai urmează. Am cinci copii, nevasta nu lucrează. Wakefield devine interesat. — Cum poate să-ți crească chiria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pînă cînd Mariana, care-și cumpărase păpușa, a izbucnit În rîs. — Ce-ar fi să o luăm acasă, să bem ceva și să ne ocupăm de ea acolo? Wakefield și Anton au pus fiecare cîte cinci dolari pentru obiectul ce costa zece și Anton i-a urmat acasă, În MG-ul lui de colecție. Au băut mult, cutiuța i-a chinuit pînă tîrziu, În noapte, iar la ora aceea Anton era prea beat ca să mai conducă. A dormit pe canapeaua lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cald. — Vei sta pe acasă un timp, spune ea, apăsîndu-și puternic degetul mare Într-un punct care pare să fie conectat cu Întregul lui organism. Wakefield se cutremură. — În afară de citit, face și ceva reflexoterapie, Îi explică Zelda. Probabil o să te coste ceva În plus. Reverendul Telluride chicotește. Lui Wakefield nici că-i pasă; e foarte bine. Poate că a lătrat mereu la copacul nepotrivit, ca sa zică așa. Poate că propriul trup este singura casă pe care a avut-o vreodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai tare decât dacă ți-ar arăta colecția de gravuri. Fran fredona cinci minute mai târziu, când Keith Wilson veni să-i facă o propunere. — E vorba de cei de la Federația de Fotbal Neprofesionist. Vor să-i sponsorizăm. O să ne coste, dar ne-au promis exclusivitate absolută dacă încheiem contractul. După aceea nici n-or să mai stea de vorbă cu cei de la Express. Fran se gândi puțin. Tatăl ei n-ar fi acceptat niciodată așa ceva. Ar fi zis că exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
porțelan de pe rafturi. Din clipă în clipă te așteptai să intre tropăind o fetiță olandeză cu saboți și bonetă. Parcă pentru a desăvârși ansamblul, pe bazin, într-un minunat vas de pe vremuri trona un buchet de nemțișor - Doamne, oare cât costa în perioada asta a anului? Nu puteai să-ți închipui un loc mai înmiresmat în care să primești o veste proastă. Fran desfăcu repede cutia cu testul și îl așeză pe măsuța de toaletă. O pufni un râs isteric. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
doi este tatăl. Clinica Windover avea una din acele fațade rococo maiestuoase, plină de balustrade și spirale menite să-ți trezească respectul cuvenit față de urmașii lui Hipocrate și să te facă să ajungi la concluzia că, oricât te-ar fi costat vizita, probabil că merita. Fran intră în hol, simțind că se scufundă până la glezne în mocheta Axminster, și se gândi că ar trebui să ia primul tren înapoi spre Woodbury. De ce încerca să trezească fătul adormit? Oare avea într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
le dădea un aer elegant, de la o valiză voluminoasă în formă de cufăr până la o poșetuță. Îi amintiră pentru o clipă lui Jack de acele premii pe bandă rulantă de la concursurile televizate, numai că acelea erau ieftine, iar acestea te costau probabil cât o mână și un picior. Ale cui naiba or fi fost? — Ale cui sunt toate gențile alea din hol? strigă el la Ben. Dar înainte să apuce Ben să răspundă, o voce din spatele lui îl făcu pe Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]